OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Christopher BUCKLEY
Nu te porti asa cu prima doamna
Traducere de Cornelia Bucur
Editura Humanitas, Colectia „Risul lumii“, Bucuresti, 2005, 326 p.

Un scriitor satiric contemporan, pe val, asa s-ar putea spune despre Christopher Bu-ckley, un autor din a carui opera Editura Humanitas ne ofera o mostra: Nu te porti asa cu prima doamna. Cunoscut mai ales pentru romanul sau Sorry for smoking, in care victima ii cade industria tutunului, sau God is my broker unde sub reflector se afla afacerile si religia (exact in aceasta combinatie), Buckely isi focalizeaza satira pe subiecte de o mare diversitate.

Romanul de fata construieste o intriga ce nu poate lasa rece pe nimeni din satul global: in urma unei nopti amoroase extraconjugale, petrecuta in dormitorul Lincoln de la Casa Alba, presedintele Statelor Unite este gasit mort, cu insemnul unei celebre scuipatori de colectie, Paul Revere, imprimat pe frunte. Prima Doamna, Elisabeth MacMann, este acuzata de crima. Instantaneu, presa o transforma pe aceasta in Lady Bethmac, o intrupare a singeroasei eroine shakespeariene. Totodata, presa se echipeaza pentru cel mai mare circ mediatic vazut vreodata: transmiterea, minut cu minut, pe toate continentele, a Procesului Mileniului.
„Singura, in fata propriului popor care o uraste…, cu arma crimei purtindu-i amprentele, umilita, cu viata intima expusa intregii planete… amenintata cu scaunul electric… Un singur om o poate salva!“ Va suna cunoscut? Ei bine, da, Lady Bethmac il angajeaza pe Boyce Baylor – Nerusinatul, cel mai bun avocat din Statele Unite, pe care cu ani in urma il parasise in favoarea viitorului presedinte. In batalia mileniului, cei doi isi vor regasi dragostea pierduta. Acum avem intregul scenariu la indemina si nu ne ramine decit sa ne bucuram de el. Si chiar exista lucruri de care ne putem bucura.

In primul rind, satira la adresa sistemului legal american, incepind cu paranoia obiectiilor in cadrul procesului, pina la manevra disperata a Nerusinatului de a-i compromite pe jurati, facind posibila vizionarea stirilor de catre acestia, in camerele lor de hotel, unde ar fi trebuit sa se afle in completa izolare mediatica. Strategia pledoariilor este si ea vizata si deconstruita: Boyce are o echipa intreaga de angajati, condusa de un ucrainean (desigur dubios), care masoara reactiile psihologice ale juratilor la fiecare argument in parte, biografia fiecarui jurat si a cel putin ultimelor doua generatii din familia sa fiind bine cunoscuta de catre avocati. Sint luate in deridere institutiile politiei guvernamentale: atit Serviciile secrete, cit si FBI-ul par o adunatura de tradatori si incompetenti, media este o adevarata gorgona cu mii de capete aflate continuu la pinda, gata sa muste: exista chiar si un „cititor de buze“, capabil sa descifreze cuvintele schimbate de judecator cu cei doi avocati, al apararii si al acuzarii, in momentele colocviilor, cind cei din urma sint rugati sa se apropie de augusta masa a celui dintii.

Apoi, fiecare secunda a procesului este reluata si multiplicata in comentarii la Ciocanul tare, o fierbinte emisiune juridica. Baudrillard si simulacrele sale isi gasesc aici implinirea deplina. Relatiile publice au si ele partea lor in acest festin al ironiei. Retine atentia, in special, cazul Babette van Anka, personajul streissandesc cum a fost catalogat deja, actrita cu care se afla presedintele in dormitorul Lincoln, pozind, la sfatul expertului PR, intr-o apostolita a pacii in Orientul Mjlociu si sotie fidela a unui mare filantrop, altfel destul de abil in afacerile cu petrol din aceeasi zona problematica a lumii. Si, nu in ultimul rind, imaginea Casei Albe devine ambigua, in urma descoperirii ca oaspetii sai privilegiati din dormitorul Lincoln erau inregistrati cu ajutorul microfoanelor…

N-o sa va spunem de ce a murit presedintele, spectaculoasa intriga este rezolvata in spiritul intregii carti. Nu riscati o dezamagire, dar nici o mare revelatie. Desigur, poate ca nu trebuie sa cautati revelatiile marii literaturi intr-un thriller politic cu un astfel de subiect. Si, pe aceeasi linie, imaginati-va intreaga actiune avindu-i ca protagonisti pe presedintele Italiei si sotia sa sau pe capii guvernului Africii de Sud… Ei? Parca nu mai e chiar atit de interesant… Cartea de fata incinta pentru ca este o lovitura data trufiei, pentru ca este o contra indreptata spre magia puterii absolute, un gest dramatic in sensul spectacolelor de la curtea monarhiei franceze, unde numai bufonul putea, protejat de scena, sa-l ridiculizeze pe Regele Soare. Incinta pentru ca este o intriga de curte, plasata la curtea cea mai puternica a momentului, acolo unde puterea este exportata prin media. Totusi, desi comentariul nu-mi apartine, mi se pare atit de potrivit, incit mi-l voi insusi: cartea de fata este ca un dus cald – te simti bine cind esti sub el, dar efectele nu dureaza prea mult dupa…