OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Forme ale fenomenului cultural, aflate intre cultura de masa si cultura de elita, carora li se da din pacate putina atentie, sint publicatiile – tip A4, seturi de pagini trase la xerox, cu o periodicitate relativa sau chiar mici reviste tiparite – care apar prin scoli si facultati. Departe de a reprezenta o atitudine statistica a comunitatii in care apar, ele devin fara doar si poate actori cu o functie culturala in acea comunitate. Iar ca exemplificare a schemelor mentale circulind intr-un anumit grup de virsta si profesional, astfel de publicatii, de asemenea, nu trebuie subestimate.

Exemplul pe care il aleg este TABU, Revista Studentilor din Facultatea de Fizica, un saptaminal iesit la data de 8 martie 2000. Format A4, patru pagini, un colectiv redactional initial numeros: Eduard Pauna, redactor-sef, si Stelian Buda, Alex Cojuhovschi, Viforel Dorobantu, Laura Husti, Ioana Maris, Antoniu Moldovan, Catalin Neacsu, Alexandru Razvan Petre, Leontin Tabacaru.
Prima pagina este ocupata de editorial. Mostre: „...incercam, in coltul acesta de lume, sa darimam statuile ridicate pe piedestaluri subrede, sa distrugem minciuna care ne invaluie din ce in ce mai mult“; „Atunci ssec. XIXt am vrut sa spargem granita dintre tern si Dumnezeu, atunci am crezut ca inima noastra poate cuprinde in ea intregul necunoscut al fiintarii...“; „...Prefer sa contemplu in continuare, plin de melancolie, eratele ingalbenite gasite pe ici pe colo printr-o carte din alte vremi in care nu se inventase inca spoiala de dragul spoielii“; „Citi dintre noi mai au rabdarea sa judece preceptele morale pe care ni le ofera cu atita usurinta Apusul?“ etc. Iata deci un stil paseist, confesiuni contestatare, lamentari urmate sau premerse de o iritare inca inocenta etc. Printre putinele nume invocate in revista studentilor de la Fizica ii gasim pe... Nietzsche si pe Dostoievski.
In rest, informatii asupra activitatii asociatiilor studentesti (Liga Studentilor, ASUB, ASCOR), referiri la burse, conditiile din camine, apeluri pozitive la curatenie, mici bucati literare, „filozofari“. Citeva personalitati scurt amintite: Arhimede, Thoma d’Aquino, Galileo Galilei, Isaac Newton, Michael Faraday, Albert Einstein, Marie Curie.

Revista Studentilor Facultatii de Fizica ar fi putut fi cu nuante infinitezimale si revista unor studenti de la Metalurgie, de la Litere sau de la Drept. Nu am descoperit la ea niciunde acea extraordinara bucurie a rationalitatii reflexive pe care ti-o ofera stiintele pozitive, atunci cind ajungi, in sfirsit, la concept. Nimic din subtilitatile gindirii fizice si matematice, nici macar la nivelul unor scurte note. Invocarea de catre redactori a lui Arhimede in locul lui Mandelbrot sau a lui Galileo Galilei in locul lui Hawking arata mai curind absenta interesului pentru Fizica. Poate cei care se ocupa cu disciplinele „hard“ pe platforma Magurele nu dau atentie exprimarii prin revista. Dar daca ar exista o jubilatie a cunoasterii, ea ar naste si dorinta de comunicare. Se vede ca tarele deontologice ale mediului in care traiesc studentii – la care redactia nu ajunge totusi: platirea examenelor, arbitrariul autoritarist care domneste in relatia cu secretariatul ori cu catedrele etc. – ca sa nu mai vorbim despre apoteoza confuziei irationaliste si vulgarizatoare din societatea mai larga, afecteaza in adincime formarea lor. Dar sa dam tot timpul vina pe mediu nu este o solutie. De ce ar fi tocmai tinerii subiectul pasiv al vremii lor?