OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Stimata doamna Oroveanu, ideea de a aduna laolalta oameni cu specializari diferite s-a dovedit ceva stimulativ, de natura sa incurajeze dialogul, sau fiecare a ramas cantonat in disciplina sa?
Inter- sau pluridisciplinaritatea e una din trasaturile care disting ceea ce se cheama „institute de studii avansate“ de alte tipuri de institute de cercetare, „monodisciplinare“. Ea poate capata forme diferite, una dintre ele fiind de a aduna laolalta, timp de 10 luni, specialisti din domenii variate, care se intilnesc saptaminal pentru a-si prezenta proiectele de cercetare si a le discuta. E util de tinut minte ca e vorba de un interval de timp limitat. Cu alte cuvinte, nu se propune unui istoric, spre pilda, sa se scalde toata viata intr-un astfel de mediu, ci sa se puna in aceasta postura pentru un an academic.

E vorba de a experimenta – daca esti dispus s-o faci – limitele si vecinatatile propriei discipline, de a-i pune la incercare granitele, contururile, de a-i confrunta conceptele, problematica, vocabularul cu cele ale altor discipline umaniste si sociale, de a descoperi – poate – zone de contact fructuoase. E fara indoiala utopic sa ne inchipuim ca in acest mod s-ar putea reconfigura un proiect unitar al cunoasterii; dar e un mod de a compensa – partial si provizoriu – excesiva fragmentare a cimpului ei. Chimia unui astfel de grup e intotdeauna diferita. Uneori rezulta de aici intilniri fructuoase, schimbari de perspectiva, colaborari de durata.

Exista domenii, si mai ales probleme, care sint prin natura interdisciplinare. Alteori e vorba doar de a consimti (cu variabila gratie) la o comunicare limitata. Chiar si in aceasta forma modesta lucrul imi pare util si higienic. E un exercitiu de flexibilitate intelectuala, de relativizare a imperialismului disciplinar, de umilitate chiar; e si un exercitiu de „cultura generala“, adesea absenta la „specialisti“. Nu propunem deprofesionalizarea. Cred ca astfel de confruntari pot duce la o asezare mai ferma in propria disciplina, prin confruntarile ei cu altele.
Care sint, in general, criteriile de selectie a bursierilor NEC? Precumpaneste originalitatea proiectului, disponibilitatea candidatului de a acoperi zone cit mai diverse?

In institutele de studii avansate pe care le cunosc cit de cit exista, in linii mari, doua formule orientative pentru selectia bursierilor: o selectie individuala, care are drept criteriu calitatea candidatului/candidatei si a proiectului sau, si o selectie tematica, pornind de la configurarea unei teme, a unei probleme la investigarea careia sint invitati sa participe cei care candideaza. NEC a optat pina acum pentru prima formula. Ni s-a parut ca a opta pentru a doua – a emite, de sus in jos, ca sa spunem asa, teme de cercetare – ar risca sa modeleze artificial interesele potentialilor candidati si sa nu reflecte in mod corect preocuparile mediului academic si de cercetare romanesc. Avem modestia sa credem ca in acest mod pot aparea idei care nu ne-au trecut prin cap. Nu pornim asadar, in selectia candidatilor, cu idei preconcepute cu privire la teme sau discipline. Vrem sa reperam intre candidati pe cei mai plauzibili, in contingentul din anul respectiv, in disciplinele pe care le reprezinta. Ne intereseaza, desigur, un anumit echilibru intre discipline, ne poate interesa modul in care unele proiecte intra – potential, cel putin – in dialog. Dar asemenea considerente intra in joc numai la o calitate egala.

Incercam sa fim atenti, receptivi, la tonul original al unui proiect, dar si la urgenta – pe plan local sau international – a unor teme de cercetare care prezinta un anumit interes imediat. Ne intereseaza proiecte care sa aiba o deschidere dincolo de imediata specialitate, dar nu cu pretul sacrificarii competentei in domeniul propriu.
La NEC au conferentiat de-a lungul timpului foarte multe personalitati de anvergura internationala. Cum selectati profesorii invitati?
Spre deosebire de alte institute de studii avansate, care sint internationale prin componenta bursierilor lor, NEC s-a concentrat asupra sprijinirii cercetatorilor romani si a dezvoltat – mai de curind – o dimensiune „regionala“. Programul de conferinte publice cu profesori invitati raspunde unei duble preocupari: incercam astfel sa „internationalizam“ in alt mod colegiul, favorizind contacte cu specialisti straini si cu institutii din strainatate; e de asemenea zona de activitati a colegiului deschisa unui public mai larg.

Multe lucruri intra in joc in selectarea invitatilor: contactele fiecaruia dintre noi cu personalitati de anvergura in domenii de interes pentru NEC; propunerile pe care ni le fac bursierii si fostii bursieri; sugestii venite din partea membrilor consiliului stiintific; coincidenta fericita dintre dorinta unui specialist important de a veni in Romania si posibilitatea de a-l invita. Exista programe in cadrul carora aceste invitatii au o mai mare coerenta disciplinara si pedagogica. E cazul programului GE-NEC, de pilda, la care invitam specialisti din domenii care au o legatura oarecare cu zona – vasta totusi – a vizualului. E de asemenea – in alt fel – cazul programului NEC-LINK, orientat in mod specific catre invatamint, ai carui bursieri au posibilitatea de a invita profesori din strainatate, specialisti in domenii direct legate de cursurile pe care le predau ca bursieri ai acestui program. Mai e apoi vorba de colocviile internationale pe care le organizam frecvent, unde invitatiile sint facute, desigur, in directa legatura cu tema colocviului.
In cei zece ani de existenta, NEC a coordonat si aparitia unor publicatii. Exista un program editorial al Colegiului?

Sectiunea cea mai importanta a acestui program – partea lui „obligatorie“ – consta in tiparirea anuarelor. La capatul bursei lor, bursierii din programele NEC – GE-NEC si Programul Regional – ne predau un text, care reprezinta rezultatul cercetarii lor pe intervalul bursei. Aceste texte sint publicate in anuare. S-au configurat, in timp, citeva alte serii de publicatii: lucrarile colocviilor si atelierelor internationale si nationale pe care le organizam; studii de autor; volume tematice, initiate si coordonate de un bursier. La acestea se adauga un proiect deosebit de ambitios: traducerea Septuagintei, in care sint angajati, sub egida NEC, un numar de specialisti, cu precadere tineri, sub directia lui Cristian Badilita. E un proiect pentru care colaboram cu Editura Polirom, care a publicat deja doua volume, un al treilea fiind pe drum. Avem si alte proiecte de viitor, intre care o serie de publicatii in colaborare cu Editura Humanitas.