OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Gheorghe PARUSI
Cronica Bucurestilor
Editura Compania, Bucuresti, 2005, 290 p.

Citind cartea lui Gheorghe Parusi descoperi fara sa vrei ca timpul poate deveni consubstantial. Parcurgi veacurile cu sentimentul unui déjà vu care iti mai bintuie prin ginduri. Bucurestiul din documente si fragmente de viata traita ofera decupaje din prezentul trait, schimbate fiind doar accesoriile cotidiene. Intorci capul si privesti in urma ta o succesiune de personaje asemenea tie, dar imbracate felurit, cu gesturi si ticuri specifice preocuparilor la moda, dar atit de familiare in amintirile evocate de autor.
Cartea lui Parusi nu este o simpla succesiune de evocari cronologice a unor intimplari de odinioara alese aleatoriu, ci este o desfasurare de imagini si sentimente pe care le traiesti cu detalii inspirat descrise, de la medieval la contemporan, deoarece fiecare pasaj, citit si vizualizat, ofera posibilitatea comparatiei cu actualitatea.

Autorul, „un indragostit de Capitala“, este licentiat in filologie (1962), „a fost profesor, apoi bibliotecar la Biblioteca Academiei intre 1972 si 1999, ocupindu-se de catalogarea cartilor si publicind articole de specialitate“.
Prin cartea lui Parusi avem acces la sute de cartografii bucurestene, ale caror detalii de viata cotidiana sau intima ne sint relevate pentru prima oara intr-un volum pregatit cu meticulozitate documentara si redactionala. Este o perspectiva de istorie bucuresteana, care astepta cumva sa se nasca din efortul de o viata al unui cercetator care, cu simplitate si modestie sufleteasca, ne ofera un proiect reusit si o baza solida de plecare pentru toti aceia care doresc sa construiasca ceva pentru acest oras, plecind de la istoria lui. O carte de mare folos deopotriva istoricilor, antropologilor, sociologilor, psihologilor, tinerilor si batrinilor, feministelor sau iubitorilor de detalii masculine. Iata un mic pasaj din secolul al XVII-lea: „cind omul vede fetele necasatorite umblind cu capul gol si cu parul despletit fir cu fir si cu papucii galbeni in picioare, la drept vorbind, i se imprastie mintea ca parul ravasit“.

Cit de reale sint aceste imagini, asemanatoare cu ceea ce vedem si astazi pe strazile Bucurestilor! Volumul te invita si la meditatii etimologice. Cunoastem cu totii banalitatea cuvintului „pusti, pustoaica“. Dar, in veacul al XVII-lea, cind a aparut, el a avut o semnificatie sexuala, pusti/pustoaica fiind adolescentii, minorii, care-si ofereau serviciile in Bucurestiul de odinioara, caci Tara Romaneasca exporta – pe linga felurite marfuri – si „baieti destoinici si fete frumoase“. Cuvintul turc pusht din care a derivat apoi „puschiu“, iar mai tirziu „pusti“ insemna, dupa Seineanu, „desfrinat“. Dar „sensul injurios s-a pierdut aproape complet in limba romana actuala, dar mai este evident la Alecsandri“ afirma Alexandru Cioranescu.

- „Oamenii gaseau o cale de intelegere si un loc de buna convietuire“

Dincolo de detalii, cartea lui Parusi ne arata ca „diferentele sociale si de educatie – si, prin urmare, cele legate de obiceiuri si de stilul de viata – nu faceau imposibila comunicarea. Dimpotriva, oamenii gaseau intotdeauna cale de intelegere si loc de buna convietuire“. Volumul este articulat pe variate surse documentare precum letopisete, vechi insemnari, culegeri de documente publicate de Iorga, Dumitru Stanescu, G. Potra si Cornelia Bodea. Nu lipsesc cronicarii timpurilor pre-moderne: Radu Popescu, Radu Greceanu, Dionisie Eclesiarhul, Zilot Romanul etc. Lor le sint adaugate insemnari ale calatorilor straini trecatori prin Bucuresti. Interesant este faptul ca „observatiile lor sint bogate in detalii care scapa adesea autohtonului, prea obisnuit cu ele ca sa le mai dea atentie. Strainul priveste pe indelete, cauta, iscodeste, face comparatii“.

Cronica celor peste patru secole de istorie bucuresteana (1512-1947) nu ocoleste ritmul vietii de la curte, cu fastul si dramele care s-au consumat la Curtea Veche si apoi la Curtea Arsa din Dealul Spirii, iar in timpurile din urma, la Palatul Regal din Calea Victoriei. Apar desigur si liber-profesionistii bucuresteni (medici, negustori, mestesugari deveniti intr-o generatie mari comercianti si chiar bancheri etc.), precum si neajunsurile unui loc de rascruce: razboaie si razmerite, epidemii, cataclisme naturale precum si lupta pentru a le depasi. Ilustratiile care iriga succesiunea intimplarilor povestite, adnotarile care completeaza informatiile din text fac din Cronica Bucurestilor intocmita de Gheorghe Parusi un fermecator proiect cultural pe care Editura Compania il ofera marelui public.