De ce este foarte bun filmul lui
Corneliu Porumboiu, Poliţist, adjectiv, se poate descoperi în
deplinătate (e o axiomă a textualismului) abia scriindu-i cronica,
după o proiecţie de altă calitate decît cea improvizată la
Sala „Elvira Popescu“, înainte de trimiterea filmului la
Festivalul de la Cannes. I-am spus însă pe loc autorului nu
doar că merită includerea în competiţia oficială, ci şi că
ar deţine tot atîtea atuuri pentru La Palme d’Or cîte
a avut 4, 3, 2 al lui Cristian Mungiu. Ca şoc revelator,
ne(mai)sperat pe panta coborîtoare de după 2007, Poliţist,
adjectiv nu are alt antecedent pe măsură decît Marfa şi
banii al lui Cristi Puiu. Ca radiografiere a unui sistem absurd şi
pervers, stă alături de Reconstituirea lui Lucian Pintilie. Iar ca
temeritate formativă, trebuie să ieşim din perimetrul naţional şi
poate din însăşi epoca în curs, spre a-i găsi
echivalenţe.
Mă mir că nu ne prea întrebăm
de unde acest titlu ciudat: Poliţist, adjectiv?! Pentru că nu la
personajul interpretat de Dragoş Bucur se referă titlul, nu de
poliţist ca subiect/substantiv se ocupă filmul. E vorba de
adjectivul adecvat mentalităţii instituţionale, sfertodoctismului
siderant şi celorlalte însuşiri moştenite de la statul
totalitar poliţist. Aripa de geniu care atinge filmul e o secretă
autoreferenţialitate. Le policier c’est moi, ar putea mărturisi
autorul. În poliţistul începător din film, care la
sfîrşit se conformează tacit ordinului superiorului
(antologică interpretarea lui Vlad Ivanov!), putem întrevedea
premonitoriu drama tînărului cineast român talentat şi
onest, care ar fi înfrînt finalmente de sistemul
nereformat. La dezbaterile schiţate în revista de faţă, după
recenta ceremonie iresponsabilă de la Ministerul Culturii, Tudor
Giurgiu amintea că La Palme d’Or din 2007 „ar fi trebuit să
însemne o renaştere a sistemului cinematografic, investiţii
masive în tinerele talente...“. Or, din contra, „în
România, la doi ani după La Palme d’Or, îi dăm în
cap lui Mungiu“, pentru că a susţinut o reformă instituţională
radicală, oficialitatea taxîndu-i demersurile, în
limbaj... poliţist, ca „un atentat la autoritatea de stat“.
N-am realizat că, acordîndu-ne
în 2007 La Palme d’Or, nu doar Festivalul de la Cannes, dar
şi instituţia festivalurilor internaţionale îşi cam epuizau
mijloacele şi funcţia de susţinătoare aproape partizană, în
ce ne priveşte. Datorită exclusiv geniului irepresibil al
debutanţilor din ultimii opt ani şi agresivităţii pozitive a
juriilor internaţionale, am ajuns în situaţia aproape
neverosimilă că Noul Cinema Românesc şi-a arondat poziţiile
dobîndite, în a doua jumătate a secolului trecut, la un
loc, de cineaştii din Cehoslovacia, Polonia, Ungaria şi însăşi
fosta Uniune Sovietică. Exceptînd Polonia, doar ca al şaselea
coproducător al Antichrist-ului lui Lars von Trier, nici una dintre
aceste ţări nu figurează în lista cu exact 20 de titluri ale
Competiţiei oficiale de la Cannes LXII, nici (cu excepţia a două
filme ruseşti, care n-au obţinut nici o distincţie) pe lista cu
tot atît de precis 20 de titluri ale secţiunii „Un certain
regard“.
Nota bene: sînt însă semne
paradoxal bine-venite, că Poliţist, adjectiv n-a ajuns pe prima
listă, că a fost situat pe un loc secund în Palmaresul celei
de-a doua şi că doar premiul decis de critici (FIPRESCI) a
perpetuat funcţia festivalurilor internaţionale, de promotor al
şcolii de film care a făcut saltul de la poziţia codaşă din
fostul Est socialist la aceea de temerară a artei filmului
postmodern. E semnalul că trebuie să preluăm această funcţie,
începînd cu explicarea misterului, în care se
ascunde întreaga strategie virtuală. Poliţist, adjectiv e în
acest sens o somaţie, un ultimatum: „implementarea“ unei
politici promoţionale dedusă din saltul la antipozi – de la
„epopeea naţională“ şi alte specii gongorice, care ne-au
stigmatizat inclusiv în anii ’90, la contrariul lor,
ireductibil la vreun -ism mimetic sau trecător.
„Noul val al cinematografiei române
cîştigă şi mai mult prestigiu cu non-thrillerul cerebral al
lui Corneliu Porumboiu.“
Variety.com
„Nici un festival renumit nu poate să
omită din competiţie noul film al lui Corneliu Porumboiu: Poliţist,
adjectiv.“
Screendaily.com
„Filmul Poliţist, adjectiv al
regizorului român Corneliu Porumboiu, care a fost proiectat la
Cannes în cadrul secţiunii „Un Certain Regard“, este de
departe cel mai bun film din afara competiţiei principale.“
LA Weekly
„Filmul este o dovadă suplimentară
a puterii noului val din România; deşi a rulat în afara
competiţiei, este unul dintre cele mai bune filme ale festivalului.“
New York Times
„Poliţist, adjectiv este, probabil,
cel mai bun film, care dă peste cap pronosticurile, deşi a fost
prezentat în afara secţiunii principale. Din ţara care ne-a
adus filmul cîştigător al Palme d’Or în 2007, 4 luni,
3 săptămîni şi 2 zile, vine acum o altă operă de artă.“
Financial Times
Autor: 
Categoria: 
RSS Feed
Newsletters