OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Tirgul de anul acesta a oferit un prilej pentru reflectie asupra modului in care se produce in ultima vreme „reasezarea“ pietei romanesti de carte. Dupa deceniile comuniste ale „rezistentei prin cultura“, piata de carte a cunoscut o dezvoltare exploziva. Era perioada descoperirii de catre publicul larg a unor carti si domenii pina atunci inaccesibile. Pseudo-dizidenta lecturii pe ascuns si placerea masochista a cititului printre rinduri s-au transformat in goana dupa carti de cumparat. Rind pe rind, au fost la moda Isaac Asimov si Frank Herbert, Sven Hassel si Pavel Corut, Noica, Cioran si Eliade, Paul Goma, Freud, Nietzsche, Soljenitin si o mie altii. S-au citit cu furie memorii si jurnale, SF, filozofie nemarxista, doctrina liberala, putina poezie si multa istorie a imaginarului, parapsihologie, clasici, romane de razboi etc. etc. Cererea frustrata – generata de complexele si lipsurile anilor de comunism – care isi gasea prilejuri de defulare in tirgurile de carte, mai ales in cel de la Teatrul National, a fost confundata cu cererea sanatoasa, normala si necesara, nascuta din nevoile firesti ale unui public interesat. Dar este normal ca o piata supradimensionata sa se restringa. In ultimii ani, numarul de titluri aparute a crescut continuu, dar tirajele s-au prabusit, ceea ce a dus, pe ansamblu, la o diminuare a productiei de carte. Poate fi semnul unei maturizari tirzii, nu numai expresia dezinteresului prematur sau a saraciei. In orice caz, se dovedeste prudenta editorilor, discernamintul si capacitatea lor de adaptare la cerintele pietei.

Astazi, cind tarele s-au mai vindecat si complexele s-au mai calmat, constatam ca, spre deosebire de comunismul salbatic, in tranzitia cu fata umana nu se poate supravietui (rezista) prin cultura. Vechiul maquis cultural nu mai poate fi reeditat… Cultura insasi a incetat sa mai fie un refugiu si a devenit un spatiu deschis, o scena plina de actori care-si dau replica si, spre indignarea multora, o afacere. Daca exista o inadecvare, aceasta le apartine celor care cred ca fenomenul cultural este foarte fragil si ca el trebuie ferit de contactul cu exteriorul. Atitudinea protectionista, incercarea de conservare a culturii in borcanul cu formol al tutelei de stat, toate acestea apartin unei alte epoci istorice, acum definitiv incheiate.
Pe piata de carte, „lupta“ se duce la suprafata si cere dinamism, implicare si inteligenta, lucruri pe care editorii romani au dovedit deja ca le au. Intilnirile anuale cu publicul, prilejuite de Tirgul BOOKAREST, confirma ca, dincolo de greutatile de neevitat, activitatea editoriala in Romania este pe drumul cel bun si reglajele fine ale pietei tocmai au inceput sa se faca. Iar daca asta inseamna mai putini cumparatori, nimeni nu trebuie sa dispere.