OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Nu sta in nici un fel in intentia revistei noastre sa se ocupe de viata privata a filozofului Constantin Noica sau de semnificatia unor gesturi ale sale ce par sa tina de purul cotidian. Intr-unul din numerele Observatorului cultural de la sfirsitul anului trecut am comentat, sub titlul Medava si Madeva, o informatie care-l privea pe filozof aparuta intr-un ziar din Oradea. Noica isi botezase un corespondent (caruia i-a fost si nas de cununie), pe dl Florian Chelu, astazi un star al muzicii rock de la noi, cu numele de Madeva. Cei doi, filozoful (care se autobotezase Medava) si invatacelul (Madeva) au si corespondat.

Intrucit ne exprimam unele indoieli cu privire la existenta acestei corespondente, o cititoare (care s-a intimplat sa fie tocmai sotia lui Florian Chelu) ne-a sunat la redactie pentru a ne asigura ca suspiciunile noastre sint neintemeiate si ca in curind vom primi si unele cópii dupa scrisori. Nu le-am primit, dar asta nu inseamna ca nu le asteptam in continuare. In schimb, la finele mileniului trecut, de sarbatori, redactia noastra a primit o felicitare si o scrisoare de la… Medevita, insotita de copia xerox a unei misive de la Constantin Noica. Iata mai intii scrisoarea de insotire: „Stimate Observator cultural, spre dezamagirea dlui Florian Chelu, probabil ca mai exista si alti «medavi», ba chiar si «medavite», asa cum se poate vedea din scrisoarea a carei copie o gasiti in plic. Au existat si exista si alti fini si fine, caci filozoful isi pregatea «dosarul» pentru lumea de dincolo cu multa grija… Cum persoana care va scrie nu e o celebritate «rock» si se doreste anonima, va rog sa rezumati doar «documentul» spre «informarea» corecta a cititorilor. Cu cele mai bune urari si sincera apreciere a publicatiei dumneavoastra, Madevita.“

Si iata si un fragment legat de subiectul nostru din scrisoarea lui Noica (expediata de la Bucuresti in august 1975): „M-a distrat fraza ce mi-ai scris in legatura cu «madevita». Cum sinteti singurii asupra carora au cazut apelativele acestea, va rog sa le primiti si sa jucati mai departe jocul. Fii sigura, in orice caz, ca nu putea fi vorba de ironie, in ce te priveste, si ca, in afara admiratiei umane pe care o am pentru d-ta (…) nutresc o secreta speranta culturala“. Celelalte elemente ale scrisorii sint lipsite de relevanta aici. In orice caz, merita sa se stie ca filozoful isi semneaza misiva (pe care o incepe cu apelativul „iubita Madevita“) cu numele „Dinu Noica (Medava)“. Ne rezumam mai departe sa observam ca pentru filozof aceste botezuri onomastice (il avem in vedere aici si pe Florian Chelu) fac parte dintr-un „joc“, dar ele servesc si o „secreta speranta culturala“. In orice caz, numindu-si finii si finele Madeva si Madevita, Noica nu pare sa practice un joc ironic, chiar daca in cazul Madevitei aceasta suspiciune exista. Dar ce joc era acesta? Pe de alta parte, nu ne aducem aminte nici de un Constantin Noica obsedat de problemele dacologiei si, in orice caz, nu in acest domeniu incert si obscur ar fi putut fi plasate sperantele culturii noastre de la jumatatea anilor ’70 in secolul trecut. Si atunci ce sa fie, ce sa fie?! Si cit din gindirea filozofica a ascetului de la Paltinis ii apartine lui Medava si cit lui Constantin Noica?!