OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Marele nostru pianist este la ceas aniversar. in cea mai buna forma. Un ciclu de trei recitaluri, cu integrala sonatelor pentru pian si vioara, oferite publicului si admiratorilor sai bucuresteni alaturi de Mariana Sirbu, in decursul unei singure saptamini, a fost nu doar un tur de forta, ci si un prilej de satisfactie. Ne-a oferit posibilitatea de a medita in jurul muzicii si de a glosa pe marginea unei prestigioase cariere. Dar si de a pune intrebari despre o notorietate obtinuta fara gesturi exterioare spectaculoase. Modestia proverbiala a lui Valentin Gheorghiu a fost sustinuta si de o anume filozofie de viata.

Chiar si in viata unui muzician, muzica nu este chiar totul. O marturisea senin un alt excelent interpret, care este tinarul, mult mai tinarul Alexandru Tomescu, zimbind sibilinic la agresiunile retorice si oferta unei autocontemplari care nu-i spunea nimic. Muzicienii sint si ei fiinte umane, dincolo de ce le-a fost anume harazit. Valentin Gheorghiu ne-a dat mereu si aceasta lectie de viata. La ce bun atita vinzoleala, chiar si in jurul marii muzici, cind temele si subiectele existentiale cele mai profunde sint simple si la indemina fiecaruia? De ce sa fortam „zgomotul si furia“ sortilor cind stim bine, inca din Antichitate, ca nu putem schimba destinul ce ne-a fost harazit? Talentul nativ, dar si o buna scoala muzicala l-au condus pe pianistul roman ce a acoperit cumva posteritatea lui Dinu Lipatti la un echilibru si o seninatate transformate intr-o marca personala.

Cautind sa respecte litera partiturilor, elevul Constantei Erbiceanu – la rindul ei un produs de marca al riguroasei si prestigioasei scoli germane, dar si discipola a lui Max Reger –, Valentin Gheorghiu si-a insusit aceasta fidelitate fata de lucrarile compozitorilor. Iar darul sau anume de a personaliza interpretarea a dat farmec si personalitate, contur si forta launtrica pieselor interpretate. Care nici nu au fost foarte multe, repertoriul sau, destul de restrins in comparatie cu al altor mari pianisti, a fost o lunga cautare a perfectiunii. Cintatul sau „perlat“, atit de des folosit si de muzicienii de jazz, a creat o anume transparenta, un anume „hallo“ si o anume atmosfera plina de sensibilitate si vibratie. De aici si atmosfera aparte din sala de concert cind cinta Valentin, asa cum il alinta melomanii de toate virstele. Nu este momentul cuvintelor mari sau al elogiilor desantate de care avem parte la tot pasul. Marea muzica oferita de Valentin Gheorghiu, un muzician complex si complet, s-a conjugat intotdeauna cu o mare buna-cuviinta. Si destinul i-a dat sansa de a fi un om fericit, atit sotia, Roxana, cit si fiica, Valentina, fiind la rindul lor bune pianiste.

Ce sa-ti doresti mai mult de la viata? Am gasit, sub semnul surprizei, un frumos elogiu si omagiu adus de regretatul critic muzical Alfred Hoffman, cu prilejul implinirii a 50 de ani de catre sarbatoritul de astazi. Era in 1978, pianistul aparea in Concertul nr. 5 pentru pian si orchestra de Beethoven, ca doar la citeva zile sa cinte in Pastravul – muzica de camera, o constanta iubire – de Schubert. Parca nimic nu s-a schimbat: „Pianistul ne-a amintit inca o data ce inseamna farmec al sonoritatilor, a intuit exact timbrul argintiu, scapararile de lumina cruda, irizarile de vis ce se cuvin iscate de claviatura intr-o asemenea muzica. Valentin Gheorghiu a cintat cu acea voluptate, cu acel «chef», acel «dor» nestavilit de a se exprima prin graiul pianistic care fac adeseori din concertele sale momente artistice cu totul aparte, inspirate si inspiratoare. Fie-ne tonul iertat, ca am ajuns la acest ton poate excesiv de literaturizant, dar tot ce ii uram la frumoasa lui aniversare este sa gaseasca tot mai des si pe viitor aceeasi placere de a face muzica!“.

inchide un cald articol Alfred Hoffman, in 1978. Sintem in 2008 si putem spune cu mina pe inima: nimic nu s-a schimbat, Valentin Gheorghiu este la fel de proaspat si fericit in fata claviaturii.
Un concert aniversar Valentin Gheorghiu – 80 de ani va avea loc joi si vineri, pe 27 si 28 martie, la Ateneul Roman din Bucuresti. Cu concursul Filarmonicii „George Enescu“ si sub bagheta dirijorului Cristian Mandeal. in buna logica a lumii romanesti, pentru muzicianul nascut la Galati pe 21 martie 1928, in aceeasi zi cu Bach, dar in secole diferite, si deja aniversat printre prieteni si familie. Trecem peste diferitele noastre nedumeriri organizatorice si administrative si consemnam doar faptul ca un mare muzician roman este la ceas aniversar. Colegii de breasla si melomanii vor fi impreuna cu sarbatoritul, ca sa se bucure impreuna de un program alcatuit exclusiv din lucrari ale distinsului pianist. Impresii din copilarie, o suita simfonica, Concertul pentru pian si Simfonia a doua, lucrari de autentica vibratie, atit de rar programate, cu atit mai bine-venite in acest context omagial.
Ce putem adauga, decit un simplu „La si mai multi ani!“.