OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Edouard Louis Berreur
Inginer, artist plastic, director al unei societati de consiliere in domeniul inovatiilor, a parasit grupul lettrist in anii ’70, a organizat, in 2000, ultima conferinta publica a lui Isidore Isou, la Sorbona, a finantat publicarea operei esentiale a lui Isou, La Créatique ou la Novatique.

Isidore Isou a fost constient de geniul sau? Ce fel de om era?
Avea o anumita exigenta fata de umanitate, incit pentru noi e dur: fiecare dintre noi facem compromisuri ca sa putem supravietui; el nu facea. Era un supraom, o fiinta ginditoare exceptionala si bulversanta, dar a fost si un om capabil de legaturi profunde, amicale.

Cum v-a influentat pe dvs. personal aceasta intilnire?
Pretul evolutiei mele a fost sa ader la exigenta sa. Ma mai revoltam pe ici, pe colo, ma certam cu el, dar sfirseam prin a-i da dreptate. Eram pictor, artist, dar si militant in miscari de extrema stinga, trotkiste. Cele doua parti nu se impaca una cu alta. Politicienii de virf dispretuiesc arta, n-o considera subjugata politicii, iar marii artisti n-au nimic de-a face cu politica, in egoismul lor nu conteaza decit propria viziune artistica. E o antinomie clasica intre politica de avangarda si artistii de avangarda. Am avut intuitia ca Isidore Isou imi aducea o solutie pentru ca era sinteza tuturor exigentelor. imi oferea o cale de a ma depasi pe mine insumi, de a tinde spre o viziune nu globala, ci integrala. Am inteles ca era o revolutie a gindirii umane, eram siderat sa descopar asta. Aveam indoieli, discutam, ma framintam, dar el avea tot timpul dreptate.

Cum, in ultimii ani, Isou traia ca un calugar intr-un mic apartament, cum virsta sa era inaintata, am vrut sa-l fac sa iasa, pentru ultima oara, pentru a se exprima in fata publicului. in anul 2000 am organizat o mare conferinta Isou, in cadrul Sorbonei. A trebuit sa facem sa vina o infirmiera, un brancardier, sint detalii anecdotice, dar toate astea ne-au permis sa-l facem sa intilneasca un public numeros, la Sorbona. Timp de doua ore si jumatate ne-a explicat o multime de concepte din munca sa de creator, de inovator. La capatul citorva minute a devenit greu de inteles, dar cei care il cunoscusera cu zeci de ani inainte l-au inteles perfect. Raminea sa transcriem tot ce ne-a spus in cele doua ore si jumatate de conferinta, mai ales ca am facut si un film. La sfirsitul sedintei am vrut sa-mi exprim recunostinta si dragostea mea, ca om, fata de Isou, pentru ca am trait aceasta intilnire si pe un plan afectiv. L-am iubit mult, am vrut sa exprim acest lucru si mi-am luat angajamentul de a publica cea mai importanta opera a vietii sale, niciodata editata. Ea a fost difuzata, era cumva cunoscuta, pentru ca o versiune corectata de mina sa a fost scoasa de un prieten intr-un tiraj confidential de citeva zeci de exemplare. Ea a fost depusa la Biblioteca Nationala, dar niciodata cunoscuta de marele public. Am publicat acest imens volum, Creatica sau Novatica, in care el isi expune viziunea sa detaliata, profunda, despre ansamblul ramurilor cunoasterii.

Am fost foarte fericit sa sustin aceasta publicare impreuna cu un editor care si-a asumat multe riscuri, in conditiile in care alti editori, desi finantam integral publicarea volumelor, au refuzat sa o faca. (La Créatique ou la Novatique (1941-1976) a fost publicata in 2003, la Editurile Al Dante/Leo Scheer, n. red.)
Cum se explica aceasta „conspiratie a tacerii“?
E aproape maniacal si un pic nebuneste sa spui „conspiratia tacerii“. Nu stiu daca e adevarat, dar stiu ca „hapul“ e prea greu de inghitit. Tacerea din jurul lui Isou vine din incapacitatea de a ingera opera sa pentru ca el repune totul in discutie. El ne constringe sa fim cu totii niste creatori, este singura lui exigenta fata de noi. Oamenii resping asta pentru ca fiecare se agata de pozitia si micul sau loc, dar el reface scara valorilor in jurul valorii supreme, totale, ultime: creatia. Daca esti o persoana care nu creeaza, pentru el este insuficient si inacceptabil. Asta inspira teama.
Care este ideea-forta a lui Isidore Isou, in ceea ce va priveste?
Daca ar fi sa rezumam „lettrismul“ intr-o singura fraza, aceasta este „creatia, singura valoare, singurul viitor“. Din constructia mea personala fac parte conceptiile si ideile sale: creatia in orice moment. A constata nu are nici o valoare, daca ceea ce constati nu e un mijloc de a trece dincolo, mai departe, de a te depasi.
Nu e obositor sa fii tot timpul creativ?
E obositor sa traiesti.

François Poyet
Filozof, artist plastic, colectionar de arta, lettrist din 1966, initiator al expozitiei organizate de ICR Paris, imprumuta, spre expunere, propria colectie din opera lui Isidore Isou: 100 de documente scrise, 30 de pinze.

Isidore Isou a fost constient de geniul sau? Ce fel de om era?
Isou facea diferenta intre omul contingent si cel creator. Omul cotidian, muritor, n-are nici o importanta, e anecdotic. Traia aproape ca un calugar. N-avea televizor, doar un pat si un loc de scris. Nici telefon n-a vrut sa-si instaleze decit tirziu. De altfel, in ultimii ani, bolnav, nici nu mai putea sa scrie. imi dicta textele la telefon, eu i le redactam, i le trimiteam si le recorectam la telefon.

Din ce traia?
in anii ’70, am creat o asociatie, „Prietenii lui Isidore Isou“, care-i varsa o anumita suma de bani in schimbul cite unei lucrari. O vreme a trait scriind romane „sexy“, pentru care primea comenzi, fiindca se vindeau bine.
Cum v-a influentat pe dvs. personal aceasta intilnire? Cum se face ca detineti o colectie impresionanta din toate domeniile in care a creat Isou?
Sint lettrist din 1965. Am colectionat cartile si operele lui Isou nu ca un colectionar care acumuleaza obiecte, ci dintr-un interes creator. Valoarea creatoare vehiculata, asta ma interesa. Si apoi, Isou explica felul cum a ajuns sa creeze. De fiecare data el reface istoria domeniului. Cind am devenit lettrist eram licean, apoi am facut studii de filozofie, de economie politica, ma interesa si eram in masura sa confrunt toate aceste domenii.
Pentru a-l ajuta pe Isou am achizitionat, incetul cu incetul, cite o pinza, pe care el o dadea exact in ideea de a-si vedea mai departe de creatie, fara sa fie obligat sa produca pentru anumite comenzi. N-am vindut nimic din operele sale. Ma intereseaza fiecare in parte, fiecare carte sau tratat care bulverseaza un domeniu. 
Cum se explica aceasta „conspiratie a tacerii“?
Tratatul de economie nucleara schimba economia politica, alt tratat schimba estetica cinemaului, Jurnalele lui Dumnezeu schimba estetica romanului: inainte de a purcede la scrierea sa, Isou il explica pe Stendhal, il explica pe Joyce, pe Proust, afli totul. Asta inspira teama multora.
Care este ideea-forta a lui Isidore Isou, in ceea ce va priveste?
De asta am facut studii de filozofie, unde nu faceam doar metafizica, ci si psihologie, etnologie, matematica, logica – eu fiind bun la logica –, ca sa am o viziune asupra cunoasterii din diferite unghiuri. Asta m-a impresionat totdeauna la Isou, ca nu raminea intr-un singur colt, deschidea toate domeniile, pentru a avansa peste tot. Poti sa-ti schimbi apartamentul, meseria, iubita, dar ramii lettrist pentru ca astfel ramii in evolutie. Astfel, eu insumi creez in permanenta si e pasionant.

Frédéric Acquaviva critic de arta, compozitor; interesat de lettrism din anii ’90.
Isidore Isou a fost constient de geniul sau? Ce fel de om era?
Era constient de geniul sau, el se prezenta ca un fel de „mesia“. Judeca lucrurile dintr-o sfera totalizanta, nu-l interesa problema gustului personal, ci o inscriere in macrocosmos. E adevarat insa ca persoana sa o considera banala, neinteresanta, pentru el nu conta decit opera. Si ideea creatiei. Viata si-o ducea singur, a fost casatorit, avea o fiica, dar in ultimii ani se izolase cu totul, ducea o viata modesta. Cind l-am intilnit acum zece ani am fost surprins sa vad ca era cineva care nu avea nimic. Un ascet, un calugar al creatiei, pentru a transforma societatea, oferindu-i niste „instructiuni de folosinta“, Creatica sa.
Care este, dupa parerea dvs., ideea-forta a lui Isidore Isou?
Arta imaginara, o descoperire fundamentala a lettrismului lui Isou, din 1956. Nu mai exista o opera vizibila, ci opera de imaginat. Nu mai e nevoie de pelicula pentru a crea un film imaginar, nu mai e nevoie de cuvinte pentru a crea poeme imaginare.

Gérard-Philippe Broutin lettrist din 1968, organizator de expozitii
Isidore Isou a fost constient de geniul sau? Ce fel de om era?
Era foarte constient de cine era. Fiica sa, la inmormintare, a spus ceva adevarat: Isou avea tot timpul ultimul cuvint, dar nu avea tot timpul dreptate. Isou creatorul era o persoana dificila, pentru ca el era dificil cu el insusi: si-a impus toata viata o disciplina a creatiei de care putini sint in stare. Era probabil megaloman, paranoic, dar si-a supus viata creatiei.
Cum v-a influentat pe dvs. personal aceasta intilnire?
Cind l-am cunoscut, in anii ’60, eu aveam 20 de ani. in epoca aceea el nu mai era persoana revolutionara din anii ’40, voia doar sa fie un om „transparent“: ceea ce conta era sa fie revolutionar in scrieri, in arta, sa inoveze.
Cum se explica aceasta „conspiratie a tacerii“?

Pe de o parte, caracterul sau dificil, exigent, a contribuit la un fel de respingere psihologica a lui Isou. El refuza ajutorul care i se oferea. Pe de alta parte, sint talia si aportul operei sale, foarte dificil de digerat.
Care este ideea-forta a lui Isidore Isou, in ceea ce va priveste?
Sint mai multe. Una este poezia lettrista, asa cum a conceput-o Isou. El spune: pina acum poezia se facea din cuvinte, cuvintele contin muzica, erau deja poeti foarte muzicali (pe Verlaine il stie toata lumea), e timpul sa facem poezie doar din muzicalitatea literelor, a fonemelor. Lettrismul a insemnat irumperea in literatura a abstractului. Asta era colosal. in pictura se intimpla deja aceasta imbogatire. Avem deci un teoretician extraordinar, un Leonardo da Vinci al secolului al XX-lea. De un potential extraordinar, pentru ca, pornind de la Isou, o noua conceptie a societatii e pe cale sa vina: sa injectezi inovatie si creatie in toate ramurile, de la educatie la industrie, la arta etc. Sintetizind, ideea lui centrala nu e libertatea, nu e dragostea, nu e revolutia, nu e proletariatul, ci creatia. Si as adauga apoi ideea din tratatul de „economie nucleara“: raporturile economice in lume se vor schimba in ideea ca totul sa se transforme, sa evolueze creativ.

Traducere de Robert ADAM

Multumim lui François Poyet, plastician si membru al grupului lettrist, pentru generozitatea cu care ne-a pus la dispozitie colectia sa de documente si opere de arta de Isidore Isou.

Supliment realizat cu sprijinul Institutului Cultural Roman din Paris