OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

1 a. Problema scenariilor fiind, cred eu, chiar mai grava decit lipsa banilor (argument: s-au finantat de bine de rau citeva zeci de filme in ultimul deceniu, dar nu stiu daca au fost cinci bine scrise), ma rezum sa raspund la intrebarea nr. 1. Cred ca aici e cheia de bolta a unei strategii responsabile de dezvoltare a filmului romanesc. Cu atit mai mult cu cit scenarii bine scrise inseamna spectatori mai multi, deci incasari, deci bani pentru alte filme.
1 b. Fata de ultimele legi/regulamente/ sesiuni, aproape orice schimbare ar fi o imbunatatire majora, mai ales in aplicarea criteriilor. Dar nu cred ca e buna in actualul proiect de Regulament solutia de numire (dupa criterii nespecificate) a membrilor comisiei de catre ministrul Culturii.

Nu cred in despoti luminati, oricit de multi wati ar avea stralucirea lor. Cred ca principalele categorii de profesionisti ar trebui sa propuna membri in comisii, iar aceasta solutie sa fie contrabalansata de o re-clasificare a uniunilor si asociatiilor existente (unele mamut, altele cu sediul in debara si cu mai putini membri decit mandatele dlui Iliescu). Componenta comisiilor, cred eu, trebuie sa imbine competenta unor reprezentanti din interiorul breslei (inclusiv din zona criticii) cu impartialitatea unor personalitati culturale din afara ei. Si mai cred ca, odata definita strategia de dezvoltare a cinematografiei, aceeasi comisie ar trebui sa functioneze mai multe sesiuni (doi ani?), sa poata trasa si pune
in aplicare o linie directoare pe termen mediu-lung. Si un detaliu tehnic: nu cred ca membrii comisiei au timp sa citeasca atent si sa cintareasca bine citeva mii de pagini in interval de aproximativ o luna.

- UNATC – institutie pedagogica falimentara
1 c. Pe de alta parte, nu ai ce sa culegi daca nu ai semanat. Dupa parerea mea, CNC (sau cum se va numi in viitor institutia) are o mare responsabilitate in aceas-ta zona. Ar trebui sa organizeze si sa finanteze cursuri si seminarii de scenaristica, cu invitati de marca adusi inclusiv „de dincolo“. Sint convins ca exista un mare potential nevalorificat, si nu numai la Facultatea de Film. Nu toata lumea vrea si poate sa isi permita (sa piarda?) patru ani la sectia de „Comunicatii audiovizuale“ a UNATC. Daca institutia pedagogica cu pricina s-a dovedit falimentara la acest capitol, trebuie create alternative. Ar fi o investitie care si-ar recupera banii cu virf si indesat. Apoi, trebuie sprijiniti tinerii debutanti, si nu numai, in scrierea scenariilor. Ma refer la acea prima de dezvoltare care a fost eliminata abuziv si inexplicabil de ultima lege: o suma de bani, deloc mare in economia unui film, care sa permita scenaristului sa lucreze in continuare (si sa traiasca minimal) pina la definitivarea proiectului. (Pentru neavizati: un scenariu bun se scrie in unu-doi ani, si e o munca acaparatoare). Mentionez ca e vorba de o solutie aplicata frecvent in alte ape teritoriale.
1 d. Revenind la concurs, fireste ca orice normare/normalizare a procesului de selectie a scenariilor depinde in final de calitatea profesionala si morala a membrilor comisiei. Se stie, nu ducem lipsa de genii, ci de caractere. La concursul din 2004, au existat teoretic unele criterii de analiza, vagi ce-i drept (originalitate, relevanta a subiectului, potential de reprezentare internationala etc.), dar ele au ramas fatalmente pe hirtie, chiar in vagul lor.

- Va spun ceva cifrele de 500.000.000 si de 1.000.000.000?
Cind opinia publica a insistat ca notarile sa fie dezvaluite, s-a ajuns la constatari penibile, cu iz de plenara PCR: unele scenarii au avut o matrice de nota zece pe toate coloanele si toate rindurile, la toate capitolele si la toti membrii comisiei. Ma indoiesc ca vreun proiect, chiar al idolului nostru Sergiu Nicolaescu, a fost atit de diamantin. In schimb, va spun ceva cifrele de 500.000.000 si de 1.000.000.000? Chiar daca e vorba doar de lei, parca incepe sa-ti tremure mina: cam intre astea doua cifre umbla vorba ca au fost spagile la ultima sesiune. Sigur, nu vreau sa generalizez. Si sigur, nu am chitante sau facturi sau fotografii incriminante. Si poate era vorba de Burkina Fasso, nu de Romania.

1-3. Intre 1990 si 2004, CNC-ul (ONC-ul) a fost aruncat ca pisica moarta de la Ministerul Culturii la Guvern si inapoi. Ceea ce, fireste, nu a ajutat, rezultatele concursurilor de scenarii stirnind, in ultimii patru ani, frecvent, nu doar proteste si scandaluri, ci si, uneori, procese. Asa ca peliculele realizate pina la urma nu demonstreaza decit cum ajunge coruptia pe marile ecrane, in urma unor „vitii“ istorice autohtone: clientelism, nepotism, interese de casta.

Nu sint suficient de titrata intr-ale legilor ca sa pot propune schimbari clare, institutionale sau legislative. Dar sare in ochi ca CNC ar functiona ceva mai corect macar, in eventualitatea depolitizarii sale. Mai mult, desi urasc sa trag spuza pe turta tagmei din care fac parte, ar trebui implicati criticii de film si eventual cei literari (din moment ce e vorba de concursuri de scenarii) in procesul de selectie. Ei ar reprezenta o instanta oarecum obiectiva, tocmai pentru ca nu ar avea nimic de cistigat de pe urma refuzarii sau acceptarii unor proiecte. Aceasta practica exista deja in Romania, de ceva timp, intr-un alt domeniu: acela al selectionarii filmelor pentru diverse festivaluri. Ca atare, exista deja oameni experimentati. Daca ei sint utilizati pentru festivaluri de film prestigioase, precum cel britanic sau TIFF sau „Anonimul“, cred ca sint suficient de buni si pentru CNC…

- „Dinozaurii“ responsabili pentru industria cinematografica de dinainte de ’89 si-au pastrat conexiunile la nivel inalt
Marea problema este ca „dinozaurii“ responsabili pentru industria cinematografica de dinainte de ’89, cu toate ca si-au pierdut respectul si credibilitatea in ochii publicului, si-au pastrat conexiunile la nivel inalt. Fac filme, spectatorul le stie numele si refuza sa puna piciorul in sala de cinema. Asa ca nici incasari nu se fac, nici calitate artistica nu se gaseste. Poate ca, pentru inceput, ar trebui sa recurgen la „formele fara fond“, sa observam cum functioneaza mecanismele de auto-reglare ale cinematografiei din alte tari si sa organizam work-shop-uri si dezbateri publice pentru a vedea cum am putea adapta aceste mecanisme.

Exista o prapastie intre generatii, dar nu tine de virsta, ci de relatii. As dori sa vad o mediatizare intensa a concursurilor de scenarii, dar inainte de, nu dupa stirnirea scandalurilor. Daca enorma coruptie ar fi astfel evidenta, ar exista si o reactie direct proportionala a opiniei publice, in loc de citiva tineri cineasti care isi agita premiile obtinute la festivaluri pe post de semnale luminoase pentru a atrage atentia natiunii. De aceea, in slujba acestor concursuri ar trebui pus un aparat solid de marketing.
Regulamentul concursurilor de texte si dosare de productie a suferit mai multe fluctuatii. Ma indoiesc ca se poate stirpi coruptia exclusiv prin regulament. Pentru inselatorii de asemenea anvergura, e nevoie de masuri punitive, macar o amenda pentru incercarile de sabotare a concursurilor.
Da, fireste, as participa la redactarea unor proiecte de acte normative, dar expertiza mea e foarte limitata in acest domeniu.