După cum reiese din substratul ştirilor care au urmat, se pare că adevărata miză guvernamentală a fost ca, în spatele tranşării unor divergenţe de natură personală, să lovească în specificul justiţiar al instituţiei. Profitînd de perdeaua de fum declanşată de schimbarea conducerii, Guvernul a hotărît să elimine din prerogativele instituţiei atît funcţia de investigare a crimelor comise de membrii regimului comunist, cît şi pe aceea de a înainta sesizări penale organelor de resort. Cu alte cuvinte, dacă a fost cu putinţă ca actele de terorism din Decembrie 1989 să fi fost comise în lipsa teroriştilor propriu-zişi, dacă epidemia corupţiei nu a relevat nici un corupt, de ce ar exista făptaşi în carne şi oase ai crimelor comuniste?
Maniera discreţionară a înlocuirilor
Două aspecte majore şi o notă de subsol vor fi în succinta noastră analiză.
În al doilea rînd, singura notă pozitivă pe care Traian Băsescu ar fi putut s-o treacă în palmaresul său prezidenţial era condamnarea verbală a criminalului regim comunist. Probabil că Luminăţia sa îşi închipuie că va rămîne în istorie drept primul preşedinte român care a avut curajul să demaşte şi să condamne „oficial“ criminalitatea aberaţiei comuniste. E drept, Emil Constantinescu n-a făcut nici măcar atît. Dar e de ajuns, oare, pentru a fi considerat cavalerul temerar care a răpus fiara comunistă, să numeşti o comisie prezidenţială populată de nenumăraţi colaboratori ai Securităţii şi, în spiritul recomandărilor raportului întocmit de ea, să ţii în Parlament un discurs care se voia fulminant, dar care n-a reuşit să fie decît o stînjenită dare de seamă, ca după aceea să te înconjuri de securişti cu duiumul, să afişezi acelaşi dispreţ ciocoiesc la adresa foştilor luptători anticomunişti şi să boicotezi activitatea singurelor instituţii menite să-i expună oprobriului public pe călăii noştri naţionali (CNSAS şi IICC)?
Democratizaţi cu anasîna
Traian Băsescu şi echipa lui de utecişti democratizaţi cu anasîna, preluată de la Petre Roman, îşi continuă munca de pervertire a adevărului istoric, în virtutea dorinţei de a se perpetua la Putere. De acum înainte, cu presa sub picior, cu justiţia tremurînd în antecamera preşedinţiei, cu mijloacele economice controlate la sînge, cu instituţiile dresate să le mănînce din palmă, în lipsa oricărui fel de opoziţie, ei pot, în sfîrşit, guverna după cum îi taie capul, fără teama de a fi traşi la răspundere.
Notă de subsol: Toate aceste manevre umilitoare se petrec sub ochii îngăduitori ai unei vaste părţi a aşa-zisei noastre elite intelectuale. Coruperea ei este la fel de gravă ca toate celelalte crime săvîrşite de reprezentanţi de frunte ai democraţiei abuzive. Pentru că şi trupul, şi creierul naţiei sînt batjocorite de urmaşii asasinilor noştri, iar „farurile călăuzitoare“ ale intelighenţiei le duc caii de dîrlogi.
- Articole in legatura
- Politizarea IICCMER

