Luni seara, 9 februarie, a avut loc la
Paris, la Théâtre du Vieux Collombier, atribuirea
Premiilor pentru Arte, Litere şi Ştiinţă pe anul 2009 de către
Foundation du Judaisme Français. Evenimentul s-a bucurat de un
excepţional interes din partea publicului parizian, aflat în
mare număr, înaintea orei de începere, în faţa
teatrului supraaglomerat, în care, din păcate, mai mult de 100
de persoane n-au izbutit să obţină bilet de intrare.
În faţa unei asistenţe
numeroase şi entuziaste, care includea importante personalităţi
publice şi membri ai corpului diplomatic, festivitatea a fost
deschisă de dl David de Rothschild, preşedintele fundaţiei,
dedicată de mulţi ani unor înalte principii etice şi de
armonie socială şi onorînd mari realizări ştiinţifice şi
artistice contemporane, scriitori şi savanţi, evrei şi neevrei,
care aduc contribuţii de anvergură la patrimoniul spiritual al
actualităţii, greu încercate azi de criza valorilor de toate
felurile, de agresivitatea intoleranţei, a resentimentelor şi a
terorismului. Doamna Elisabeth de Fontenay, preşedinta juriilor, a
prezentat, apoi criteriile şi rezultatele selecţiei.
Premiul pentru Ştiinţă, prezentat de
Perrine Simon-Nahum, a revenit savantului Jean-Claude Ameisen,
profesor-şef al Laboratorului de Cercetare al Universităţii Paris
7, autor al unor lucrări fundamentale despre moartea şi regenerarea
celulelor. Premiul pentru Litere (avîndu-i printre laureaţii
precedenţi pe George Perec şi Emmanuel Levinas) a fost prezentat de
scriitoarea Clemence Boulouque, care a schiţat viaţa şi opera
premiatului din acest an, scriitorul român Norman Manea.
Premiul pentru Arte, prezentat de Robert Bober, a revenit
compozitorului şi pianistului Denis Cuniot. Laureaţii au rostit,
fiecare, alocuţiuni de mulţumire. A urmat un dinamic şi seducător
program de muzică Klezmer, interpretat de grupul muzical al lui
Denis Cuniot şi de Fanfara Klezmer din Île de France. O seară
superbă, de mare rezonanţă.
Discursul lui Norman Manea
Doamnelor şi domnilor, dragi prieteni,
Doresc să mulţumesc Fondation du
Judaísme Français, juriului care a acordat premiul şi
lui Clémence Boulouque pentru cuvintele sale generoase. Îi
mulţumesc editorului meu, Bernard Comment, graţie căruia cărţile
mele au devenit franţuzeşti, ca şi tuturor persoanelor prezente,
printre care se află dragii prieteni Antonio şi Zé Tabucchi,
şi tuturor prietenilor, cunoscuţi şi necunoscuţi, prezenţi aici
în această seară.
Simt nevoia să evoc, în acest
moment, doi predecesori care ar fi meritat mai mult decît mine
această distincţie şi care rămîn astăzi cei mai buni
mesageri ai moştenirii româno-evreieşti în Franţa. Mă
gîndesc la Benjamin Fondane şi la Paul Celan, născuţi în
acea parte a Europei de Est de unde vin şi eu şi care, înainte
de a fi victimele unui secol de coşmar ce nu s-a terminat, şi-au
încredinţat sufletul acestei arte nemuritoare care este arta
scrisului.
În ce mă priveşte, aş putea să
numesc premiul care mi s-a acordat În ciuda…:
În ciuda biografiei mele
complicate şi a vîrstei trecute bine de tinereţe, mă aflu
încă aici, în această ambianţă minunată şi
stimulatoare, pentru a primi omagiul pe care mi-l acordaţi.
În ciuda vremurilor sumbre şi
periculoase în care trăim, făcute să fie periculoase de
lăcomie, vulgaritate şi terorisme, cultura şi creativitatea există
şi rezistă încă, ajungînd chiar să găsească momente
de bucurie pentru a-şi sărbători menirea lor de neînlocuit.
În fine, şi lucrul nu e lipsit
de importanţă, în ciuda revenirii brutale a vechilor slogane
xenofobe, de un nou fanatism, energic şi sîngeros, mînat
de ură şi de minciuni, e încă posibil să gustăm acest
moment de solidaritate spirituală între visătorii unei lumi
mai bune.
Sînt fericit, aşadar, în
ciuda tuturor acestor lucruri, că sîntem aici împreună
şi vă mulţumesc încă o dată pentru seara aceasta plină de
lumină şi prietenie.
Traducere de Adina Diniţoiu