OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Au trecut deja citeva zile de la redeschiderea Galeriei de Arta Europeana a Muzeului National de Arta al Romaniei. Privind retrospectiv, care sint ecourile pe care le-a avut acest eveniment? Cum a fost el perceput de public si care sint impresiile dinspre interior?

Deschiderea propriu-zisa a fost un valmasag de evenimente pe care incerc sa le ordonez acum, cind lucrurile s-au mai linistit putin. Am incercat sa imprimam o dimensiune europeana acestei redeschideri a muzeului, pentru ca stiam ca si in acest domeniu trebuie sa se regaseasca dorinta de a ne integra tuturor structurilor europene. Imi place sa cred ca am reusit. Si indraznesc sa afirm acest lucru pentru ca toti oaspetii din strainatate ne-au spus-o, fara a lasa sa se intrevada vreo urma de ingaduinta pentru noi; au fost realmente incintati si de eveniment in sine, si de felul cum arata muzeul nostru in clipa de fata. Au apreciat modul de dispunere a operelor de arta, precum si punerea lor in valoare prin lumina dirijata. Au remarcat, in acelasi timp, calitatea exceptionala a restaurarilor efectuate de specialistii muzeului. Au fost facute, de asemenea, comparatii foarte flatante, intr-adevar, cu alte institutii similare din strainatate si s-a afirmat chiar ca sediul galeriei pe care tocmai am deschis-o e mai potrivit pentru un muzeu decit este Luvru sau Ermitaj, spre exemplu. Aceste afirmatii pot fi considerate, pina la un punct, ca amabilitati, dar cladirea arata, intr-adevar, in clipa de fata, ca un loc foarte potrivit pentru un muzeu. Pentru acest lucru a fost nevoie insa de un foarte mare efort al intregii echipe, care a lucrat cu adevarata pasiune pentru ca aceste comori ale artei europene sa fie puse in valoare si sa fie redate circuitului public.
In ceea ce priveste publicul, va pot spune ca este, deocamdata, format, in marea lui parte, din vechi admiratori ai muzeului, care sint, insa, cu 10 ani mai in virsta. Acest lucru ne bucura intr-un fel, dar ne si intristeaza, deoarece nu am vazut inca prea multi tineri.

Care sint semnificatiile si importanta istorica, nationala si culturala a acestui eveniment?

Inchiderea muzeului la inceputul anului 1990 a fost o adevarata tragedie, un lucru extrem de grav si cu repercusiuni majore in educatia unei intregi generatii. Nu trebuie sa uitam nici o clipa ca sint deja citeva serii de artisti plastici care nu au avut parte de cea mai importanta galerie de arta europeana si de arta romaneasca a tarii. Noi am permis din cind in cind accesul studentilor in depozite, lucru destul de ineficient insa, deoarece aceste depozite erau supraincarcate si supraaglomerate. Din aceasta cauza, accesul tinerilor studenti la colectia muzeului a reprezentat mai mult un act de generozitate din partea noastra decit o participare obiectiva la educatia lor.
Trebuie sa ne gindim si la faptul ca un oras fara un mare muzeu este un oras invalid. E ca si cum n-ai avea o mina sau un picior. O galerie de arta poate influenta modul in care oamenii gindesc, se imbraca si vorbesc. Speram ca aceasta galerie sa devina un factor dinamic in educatia tinerei generatii. Nu ne dorim numai o noua generatie de politicieni inteligenti si bine instruiti, ci si o generatie de artisti foarte buni. Si ne mai dorim tineri care sa gindeasca frumos, sa se imbrace frumos, sa se poarte frumos. Or, acest lucru nu este posibil fara o educatie artistica.

Spuneti-ne citeva cuvinte despre expozitiile pe care le gazduieste in acest moment Galeria.

In momentul in care s-a hotarit reimpartirea spatiilor, primind intreaga cladire a fostului Palat Regal, profesorul Theodor Enescu, primul director de dupa ’90 al muzeului, a gindit ca este necesar ca in cadrul fiecarei galerii sa existe si un spatiu dedicat artelor grafice. De aceea, prima oprire in Galeria de Arta Europeana se face in spatiile in care se vor succeda de acum incolo mai multe expozitii de grafica. Prima dintre ele este Zei si eroi, o selectie de gravuri si desene facuta de sectia de Arte grafice a muzeului.
O alta expozitie este Zece ani mai tirziu, pe care am putea-o denumi „explicativa“. Ea prezinta „documente“ ale distrugerilor pe care le-a suferit muzeul in decembrie ’89 si „documente“ ale efortului specialistilor de a readuce operele de arta in stare de expunere si, in acelasi timp, marturii ale efortului de reparare si de restaurare a cladirii.
Expozitia permanenta, cea care ocupa, practic, aproape tot spatiul expozitional al Galeriei de Arta Europeana, contine o plimbare prin Europa, din secolul al XV-lea pina in secolul al XX-lea, cu opriri in marile scoli europene de pictura, sculptura si arte decorative: Italia, Germania si Austria, Franta, Spania, Olanda si Flandra. Mai exista opere care necesita usoare lucrari de restaurare, iar altele vor participa la expozitii in strainatate, dar aceasta expunere va ramine, in linii mari, in aceeasi forma.

Care va sint planurile de viitor, ambitiile?

Ne dorim o foarte buna si strinsa legatura cu Ministerul Invatamintului, in sensul de a reusi sa sprijinim educatia noii generatii. Pe de alta parte, speram si intr-o buna legatura cu Ministerul Turismului, care sa aduca turisti romani si straini in aceasta institutie.
Si mai avem o mare speranta: ca in octombrie sa asistam cu totii la redeschiderea Galeriei Nationale de Arta Romaneasca Moderna, care va contine opere de arta romaneasca din secolul al XIX-lea si prima jumatate a secolului al XX-lea.