Autor: 
Categoria: 
Care este mesajul de noutate şi de
modernizare pe care Convenţia Naţională PDL l-a dat României
şi românilor? Ce se poate spune despre viitorul PDL după ce a
fost reales Emil Boc în funcţia de conducere şi după ce s-a
creat o stuctură stufoasă cu 4 prim-vicepreşedinţi şi cu 15
vicepreşedinţi? Care sînt principiile dreptei – atît
de clamată la PDL – şi de cine vor fi susţinute acestea? Avem
aşa: Ioan Oltean – secretar general, Roberta Anastase, Teodor
Baconschi, Gheorghe Flutur şi Sorin Frunzăverde –
prim-vicepreşedinţi, cu Emil Boc – şef de partid. Cu excepţia
lui Teodor Baconschi, aş fi recunoscător celor care pot indica o
frază a celor enumeraţi mai sus care să aibă un iz doctrinar,
care să exprime o ideologie, o viziune. Problema în PDL nu era
Blaga, funcţionarea ca partid a PDL-ului, cu un mesaj coerent şi
profesionist, ridică semne de întrebare. Unde sînt
aşa-numiţii „reformatori“ ai partidului? Ce au obţinut Sever
Voinescu şi Monica Macovei la această Convenţie Naţională,
dincolo de un post de vicepreşedinte? A putut acest partid să
discute cu cărţile pe masă despre incoerenţa funcţională şi
doctrinară? S-a făcut în vreun fel o primenire a partidului?
Convenţia Naţională a PDL n-a
lămurit nimic, n-a tranşat nimic, n-a oferit nimic. A fost un
spectacol greţos de reconfirmare în funcţia de preşedinte al
PDL a lui Emil Boc. Doar Vasile Blaga a încercat să spună
cîteva adevăruri şi să transmită cîteva avertismente
(„Acest partid nu funcţionează“, „Avem nevoie de o schimbare,
de o nouă strategie“, „Partidul se comportă ca un tren care
merge în viteză spre un pod rupt şi dacă nu vom schimba
macazul va fi un accident“, „În acest partid singura
decizie pe care o luăm este de a nu lua nici o decizie“, „Trebuie
să reîncepem să ieşim din izolarea în care ne găsim,
să avem un dialog cu cetăţeanul. Dacă nu vom face acest lucru,
vom vorbi în baie“), pe care nimeni nu le-a preluat, nu le-a
dezvoltat, nu le-a recunoscut. Un discurs cu faţa la perete, adresat
unor umbre.
Vasile Blaga, după prima zi, s-a
resemnat. Într-un fel, şi-a recunoscut înfrîngerea.
Nu este o pierdere a funcţiilor pe care le putea obţine în
PDL, este o neputinţă deja cronicizată, o recunoaştere că
PDL nu poate fi reformat. Eforturile lui Vasile Blaga nu au putut
determina o discuţie serioasă, responsabilă şi sinceră despre
evoluţia partidului. Partidul condus de Emil Boc este, în
continuare, într-o stare de euforie vecină cu inconştienţa.
PDL se poate destrăma la primul vînt mai puternic, poate să
se facă flenduri. Cu toate acestea, pe corabie se fac chefuri, şeful
este bătut pe umăr şi ridicat în slăvi. Aparent totul
funcţionează, este timp şi de şampanie, de lăutari şi de
adulări.
Totuşi, în acest moment se
discută şi se speculează varianta unei plecări a lui Emil Boc din
fruntea Guvernului. Aşa cum a arătat Convenţia PDL, nimeni din
partid n-ar putea produce o impresie revigorantă în condiţiile
în care ar ajunge premier în locul lui Boc. Nimeni din
PDL n-are acea putere de a convinge, nimeni nu este în stare să
preia funcţia de premier, relansînd PDL-ul. Partidul de
guvernămînt este într-un impas de idei şi de oameni.
Garnitura partidului a obosit, figurile
s-au uzat, mesajul s-a tocit, aşa încît PDL nu poate
produce un premier care să fortifice Guvernul şi să asigure şi o
relansare a partidului. Mai mult, UDMR, prin senatorul Gyorgy Frunda,
invitat într-o emisiune la RFI, a spus că nu crede că s-ar
impune schimbarea premierului Boc. În opinia senatorului Gyorgy
Frunda, un alt premier, indiferent cine ar fi acesta, s-ar putea să
nu mai primească voturile UDMR: „Dacă s-ar ajunge la confirmarea
unui prim-ministru nou, UDMR ar avea serioase reţineri în a
vota un nou prim-ministru, această formulă ar cădea în
Parlament“. Aşadar, PDL ar înclina spre înlocuirea lui
Emil Boc, UDMR îl doreşte în continuare în fruntea
Guvernului şi ameninţă cu spargerea coaliţiei. PDL a intrat
într-un unghi mort; orice pas ar face, se afundă.
Asistăm, de fapt, la falimentul PDL-ului din ultimii ani. Toate jocurile de culise, toate sforile trase, inclusiv (sau în primul rînd) de la Cotroceni, duc spre absenţa unei soluţii de guvernare. Convenţia Naţională PDL n-a rezolvat nimic. A adîncit o criză (politică şi instituţională) pe care a pomădat-o cu laudele pentru Emil Boc. Triumfalismul nu este un răspuns pentru situaţia României. Emil Boc este un învingător fără soluţii, reconfirmarea sa în funcţia de preşedinte al partidului împovărează Guvernul şi arată criza (de oameni, de soluţii, de idei) în care se află PDL.
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters