Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2011   |   August   |   Numarul 587   |   Un proiect pentru România

Un proiect pentru România

Autor: Bedros HORASANGIAN | Categoria: Politic | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Un proiect pentru România

Mereu se pomenește faptul că România nu are un proiect concret pentru viitor. Pe termen mediu și lung, coerent structurat. Țară și Popor, reunite sub egida, gingașă cîndva, Cuget și Simțire.

 
Sigur că sîntem racordați la perspectivele și proiectele europene ale sumedeniilor de comisii și comitete de experți ale Uniunii Europene. Sigur că sîntem antrenați în fel de fel de proiecte și angajamente ale NATO, din care cu onor facem parte, și nu mai tremurăm că vin rușii sau turcii peste noi. Sigur că avem o puzderie de relații bilaterale cu te miri ce state ale lumii, economice, financiare, culturale etc., din care, teoretic, ar trebui să culegem și oarece roade.
 
Totuși, există senzația – care o fi adevărul și realitatea, nu știm, facem evaluări pe supoziții logice și aproximări extrase din fapte concrete oferite de surse deschise – că România nu are nici un proiect de viitor. Mergem înainte – cît de înainte? Dacă populația scade, venitul pe cap de locuitor scade, totul parcă scade, în afara acelor creșteri fastidioase cu zero virgulă ceva ale lui Emil Boc etc. –, fără să știm exact ce, cum și pentru ce. Dincolo de vorbele mari aruncate de politicieni, la putere sau în opoziție, și de formatorii de opinie (hmmm, chiar mai avem așa ceva sau doar vedetuțe egolatre și egocentrate, care se ghidează după dictonulaprès mois, le déluge?), dincoace de oficialii învestiți (prin alegeri sau numire directă) să gestioneze treburile publice, „ale țărei și neamului“ – suna frumos o astfel de formulare, cîndva, pe buzele lui Nicolae Iorga. Care Iorga, ce Iorga, noi o ținem acum cu Jeffrey Francks și Barroso!

Dar oare despre ce fel de proiect ar fi vorba? Cine să elaboreze o strategie economico-financiaro-socială pe termen mediu și lung, care chiar să dea și roade? Ne consumăm în interminabile lupte intestine, ne risipim energiile (de multe ori, cu costuri uriașe aruncate în gol) pe mize mici, alimentate de orgolii mari.

Pe ce drum merge România? OK, a ales capitalismul și valorile democrațiilor occidentale. Foarte bine. Ce facem ca să întărim un anume mod de guvernare – rezultat prin alegeri libere –, exprimat printr-o funcționare corectă și eficientă, și ca să promovăm competența și expertiza în toate domeniile? Mai nimic.
 
Politicul și opțiunile partizane ucid din fașă orice inițiativă. Valorile liberalismului capitalist sînt înlănțuite la noi de bizantineriile de partid și de opțiunile strict partizane. Deciziile se iau politic, în funcție de avantajele sau dezavantajele electorale, numirile sînt exclusiv pe criteriu politic – la mai toate nivelurile, de la ministere la prefecturi, de la idiosincraziile prefectului sau ale primarului local la directorii de spitale și școli. Un anume Marcel Hoară (PDL), mereu călare pe ecranul televizoarelor, a ajuns mare mahăr la o unitate de Stat, undeva în provincie, doar pe baza relațiilor clientelare. Un asemenea personaj, slugarnic și obedient, este simbolic pentru tipologia celor puși pe căpătuială fanariotă. Politizarea excesivă a societății românești a produs monștri și face ravagii.
 
Degeaba vorbim despre depolitizare și despre proiecte europene, cînd totul se rezumă la a pune mîna pe gologani, de la buget sau din fonduri europene, și la a-i repartiza firmelor și societăților comerciale partizane sau de partid. De aici și nebunia cu fel de fel de investiții fără noimă, de la patinoare și săli de sport, pe te miri unde, la bordurarea incontinentă a străzilor din orașele țării – oare de ce nu se pun borduri și la Dunăre sau la Marea Neagră? Ce afacere ar fi pentru firmele lui Adriean Videanu! 
 
Apoi ne întrebăm unde se duc banii. O să cumpărăm avioane americane F-16 – faptul că și Irakul o să cumpere același tip de avioane de la americani ar trebui să ne pună pe gînduri serios și să nu mai aruncăm bani în afaceri proaste… –, așa cum ne-am pomenit pe cap cu un contract mizerabil cu firma Bechtel. Obediența noastră față de americani – degeaba ne cocoșim prezidențial la ruși, tot niște boboci de rață rămînem între SUA, Rusia și China – nu duce la nimic bun, așa cum condamnarea comunismului a fost o acțiune inimos gîndită, dar partizan valorificată pentru ultracoruptul regim băsescian și acoliții lui. Revenind la proiecte. Nu se pot obține rezultate viabile pe termen lung dacă nu urnim din loc uriașa mașinărie care se numește POPOR. Doar cu Festivaluri Enescu, seri folclorice sau medievale și cu serii de autori români traduși prin lume nu vom schimba imaginea României de care facem atîta caz și pentru care cheltuim bani aiurea cu lopata.

Ar trebui să fim capabili să schimbăm felul nostru de a fi – fără ciordeală și descurcăreală, fără să mai fim șmecheri și egoiști în exces – pentru a progresa. Dacă ne vom fura singuri căciula, n-o să mai fie de vină nici FMI și nici Banca Mondială.

Faptul că, pe timp de criză nu mai sînt locuri libere în hotelurile de la mare și că pensiunile de la munte gem de grătare contrazice toate temerile noastre. Faptul că mîrîim și bombănim aprig la o bere rece, dar votăm apoi fel de fel de neisprăviți nu ne poate face decît sceptici în privința viitorului. Faptul că organizăm doar haosul nu poate fi o soluție pentru viitor. Lasă, bre, că merge și așa, ce atîtea proiecte! Așa este, merge oricum! Fiți sănătoși și veseli, ura Caragiale, tatăl celor din România. Din Hohenzolernstrasse, de la Berlin. Poate că o întîlnire a lui Caragiale cu Angela Merkel ar fi un proiect la care am putea lucra cu folos. De ce nu?



 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Educaţia – o piatră de încercare
Fără epic (II)
Cele mai recente comentarii
Confuzii
Rectificare
O ŞANSĂ UNICĂ : NICUŞOR DAN
dietsteffens@aol.com
@Mihnea Moroianu: nu facem sondaje
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire