OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

În legătură cu Premiul „Titu Maiorescu“, acordat de Academia Română volumului lui Sorin Lavric, şi-a exprimat nemulţumirea şi dl dr. Shlomo Leibovici-Laiş, preşedintele ACMEOR (Asociaţia Culturală Mondială a Evreilor Originari din România), în emisiunea din 19 ianuarie 2010 a postului de radio Kol Israel.

Domnul academician Eugen Simion ne informează că „volumul domnului Lavric nu este un pamflet politic şi nici un pamflet ideologic împotriva acestei mişcări totalitare. Este un eseu care încearcă să analizeze în termeni raţionali un fenomen greu de explicat şi niciodată justificat moral, şi anume, relaţia dintre un tânăr intelectual de clasă, cum a fost Noica, şi o mişcare totalitară, pe care domnul Lavric o denumeşte încă din prefaţa volumului, citez, «o întruchipare a răului»“.

Academicianul Simion afirmă cu dezinvoltură că „mulţi comentatori au subliniat meritele acestei cărţi“. Ca justificare majoră, el se referă la comentariile favorabile ale lui Vladimir Tismăneanu ca la un fel de certificat de „corectitudine politică“ sau pe înţelesul nostru de „caşrut“, venind de la un politolog de origine evreiască.

Aş îndrăzni să-i atrag atenţia domnului academician Simion asupra eseului „Fascinaţia răului“, datorat criticului şi istoricului literar S. Damian (Idei în dialog, nr. 8/ august 2008). Recunoscând că „nu se poate contesta circumstanţa că autorul a uzat de o întinsă documentaţie, a scotocit cu zel în arhive, a triat corespondenţa, a răsfoit publicistica vremii“, S. Damian are o serie de obiecţii pe care le contestă autorului cărţii.

În al doilea rînd, faptul că Lavric idealizează figura lui Codreanu, care e simbolul binelui, în raport cu regele Carol al II-lea, care este simbolul răului.

În al treilea rând, faptul că Lavric evită să înscrie Mişcarea Legionară în cohorta grupărilor fasciste din Europa. S. Damian scrie: „Stăruinţa asupra actului de credinţă, ca trăsătură definitorie a Gărzii de Fier, nu o umanizează, nu-i asigură o aură a toleranţei, a fraternităţii. Mantaua religioasă n-a estompat aspectul de cruzime şi ferocitate. De aceea, peroraţia lui Sorin Lavric despre credinţă şi politică nu convinge (...) Omorul rămîne omor, chiar dacă e propăvăduit din motive nepământene“.

Zilele acestea se împlinesc 69 de ani de la Pogromul legionar din Bucureşti. Eram un copil de 11 ani. Nu voi uita niciodată noaptea de groază pe care am trăit-o atunci. Am avut noroc că bandele de legionari s-au oprit la colţul străzii noastre şi că Antonescu a ieşit învingător în confruntarea cu rebelii. În cazul în care legionarii ar fi pus mîna pe putere, nici un evreu n-ar fi scăpat. Crimele odioase pe care le-au comis legionarii nu pot fi uitate şi nici minimalizate, cel puţin în generaţia noastră, care a trăit momentele de groază ale urii dezlănţuite de cămăşile verzi. Aceasta este explicaţia nemulţumirii noastre faţă de Premiul acordat de Academia Română cărţii lui Sorin Lavric.

–––––––––––––

Mirel Horodi (Horodniceanu), născut în 1930, este inginer electroenergetic. Stabilit din 1970 în Israel, a lucrat la Societatea Israeliană de Electricitate, fiind şeful Departamentului de proiectări de centrale electrice. În anul 2007 i s-a acordat titlul de membru de onoare al Asociaţiei Inginerilor Electricieni şi Electronişti din Israel. Din anul 2000 a început să publice în ziarul de limbă română Viaţa Noastră din Israel articole cu subiecte culturale, în special din domeniul istoriei literare şi de prezentare a revistelor culturale din România. A publicat în reviste din România (Contemporanul – Ideea europeană, Observator cultural, Cultura, Idei in dialog).