OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Martin PREBUDILA
Un rezervist fara piele de rezerva
Editura Ivan Krasko, Colectia „Travers“, Nadlac, 2002, 104 p., f.p.


Desi nu foarte numeroasa, minoritatea slovaca din Romania este o prezenta activa in viata culturala a tarii. La Nadlac, orasul-nucleu al slovacilor din Romania, exista o revista de cultura bilingva, Oglinzi paralele/Rovbnobezne Zrkadla, revista in jurul careia s-a construit si o editura, Ivan Krasko. Meritul acestei constructii ii apartine poetului Ondrej Stefanko, un extraordinar animator cultural. La Editura Ivan Krasko au aparut si apar, in traducere romaneasca, volume reprezentative pentru cultura slovaca. As aminti aici doar traducerea operei lui Bohumil Hrabal. In plus, editura publica si traduceri dupa carti aparute foarte recent, fie in Slovacia, fie in tari unde exista o minoritate slovaca.

Romanul lui Martin Prebudila, Un rezervist fara piele de rezerva, a aparut in 2000, fiind tradus, in acelasi an, si in limba sirba. Martin Prebudila s-a nascut in 1960 la Novi Sad, in Iugoslavia. Absolvent al sectiei de limba si literatura slovaca din cadrul Facultatii de Filozofie din Novi Sad, autorul lucreaza acum ca redactor la televiziunea din localitate.
Un rezervist fara piele de rezerva este povestea unui personaj trimis sa lupte in razboiul dintre sirbi si croati. Probabil ca povestea scrisa la persoana I are o puternica dimensiune biografica. Protagonistul-narator este un tinar, Milan Valent, care primeste, ca rezervist, convocarea in Armata populara sirba. Ca si Prebudila, personajul este un slovac care traieste in Iugoslavia. Ca omul nu are nici un chef de nici un razboi e limpede din momentul in care un cunoscut ii aduce convocarea. Se gindeste sa fuga, dar se supune vointei exterioare lui si se prezinta la unitate. Povestea se intretese in jurul a trei teme: alcoolul, amorul si razboiul. Se bea enorm si continuu in romanul lui Prebudila. Inainte de plecare, in unitate, pe cimpul de lupta, toata lumea bea cu tenacitatea celor care vor sa traiasca neaparat intr-o lume paralela celei reale. Bere, coniac, vodca, si apoi de la capat, intr-un iluzoriu ritual defensiv.

Alcoolul e panaceu: pentru nelinistea rezervistului, pentru esecul in amor, pentru mortii desfigurati din „eliberatul“ Vukovar, pentru dorul de casa. Se bea din toate recipientele posibile si mereu se gaseste cineva care sa scoata o sticla si apoi inca una si inca una pina cind „participantii“ cad doboriti. In aceasta mahmureala perpetua se petrece si povestea de dragoste a lui Milan pentru Maja, Maja fiind cea care-l parasise pe Milan cu ani in urma, care revine, si apoi, in timp ce protagonistul e pe front, dispare iar, in Canada. In fine, razboiul este vazut ca o incercare a absurdului. Milan se lasa purtat in lupta constient ca nu are ce face dar, pe de alta parte, asumindu-si o maxima pasivitate. Pentru el, eroismul e o vorba goala, singura dorinta fiind aceea de a scapa teafar. Personajul se lasa purtat pe front, accepta chiar sa intre in aparatul de propaganda al armatei, toate pentru ca, cetatean iugoslav fiind, nu are ce sa faca. Tensiunea epica se naste, in primul rind, din ciocnirea mentalitatii lui Milan cu haosul reprezentat de razboi. Acceptarea situatiei se face, cum observam, prin intermediul alcoolului. Ametit, pe cale sa se ameteasca, beat sau mahmur, Milan incearca sa nu cada prada fricii de moarte si nici sa nu judece tot ce vede pentru ca, probabil, pasul urmator ar fi nebunia.
Imaginea recentului razboi din fosta Iugoslavie este una dominata de haos. Pentru Prebudila razboiul nu e al Armatei populare, ai carei ofiteri aproape ca nu apar in scena, ci al rezervistilor: „Apartin primului pluton al celei de a II-a brigazi motorizate, aflate sub comanda colonelului necunoscut, altminteri absent de la raportul de dimineata. In schimb este prezent capitanul de rezerva Dragan – fara prenume“. Acest razboi al rezervistilor este, cu atit mai mult, unul al nimanui. Trupelor regulate li se alatura, de altfel, formatiunile paramilitare, impresia fiind, chiar pentru rezervistul mahmur Milan, una a haosului triumfator.

Inchis in sine, punindu-si masca indiferentei tocmai pentru a rezista presiunii, Milan devine un observator al secventelor de realitate pe care le percepe. „Fotografiile“ lui sint ele insele impresionante. Autorul are abilitatea de a nu judeca, de a lasa imaginile sa vorbeasca. Iata imaginea orasului Vukovar, „cucerit“ de Armata populara. „Plimbarea pe strazile orasului baroc aflat la confluenta Dunarii cu Vuka se aseamana unui alai mortuar. Vukovarul e un oras mort si rarii lui locuitori, cu ochii holbati si privirile lipsite de viata, dupa mai multe saptamini ieseau din adaposturi si pivnite…“ Plecat sa descopere „e-sen-ta“ razboiului, cum spune intr-un dialog cu chelnerul Ivan, Milan nu descopera decit ca esential este sa incerce sa se salveze, sa-si salveze „pielea“. Maja, iubita lui, care era un punct de sprijin in afara haosului, il paraseste, lasindu-l sa-si asume pina la capat salvarea personala.

Cartea e scrisa alert, cu nerv, Prebudila fiind un prozator care construieste un personaj exponential pentru soarta celor care bat in razboaiele nimanui. Departe de a fi tezista, perspectiva e completata de secvente de umor remarcabil. Intilnindu-se cu maiorul Jovanovic, cel care incearca sa-l convinga de justetea razboiului, protagonistul constata: „la aceasta declaratie militar-patriotica a maiorului am zimbit putin, fiindca nu-mi plac frazele goale si pentru ca mi-am adus aminte de una dintre cele mai frumoase inscriptii citite cindva de mine pe un perete: Vizitati Uniunea Sovietica pentru ca nu cumva Uniunea Sovietica sa va viziteze pe dumneavoastra“.
Dincolo de corectura care lasa zdravan de dorit, cel de-al 16 volum al Colectiei „Travers“ a Editurii Ivan Krasko aduce in traducere romaneasca un prozator de calitate, cu o carte recenta, care merita atentie. Gestul lui Ondrej Stefanko de a aduce inaintea cititorului roman texte din actualitatea literara slovaca e demn de toata lauda.