OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Haruki Murakami
in noapte
Traducere din limba japoneza si note
de Iuliana Oprina
Editura Polirom, Colectia „Biblioteca Polirom“, Iasi, 2007, 224 p.

Pina de curind nu stiam ce va fi fiind un love hotel. Desi, la o adica, nu e greu de inchipuit. in Japonia zilelor noastre, nimeni nu spune bancuri ca la noi (de tipul… sexul studentesc: ai cu cine, ai cu ce, nu ai unde), fiindca exista niste locuri linistite si decente unde te poti retrage oricind cu partenerul stabil sau de ocazie, unde poti inchiria o camera fara prea multi bani, in fine, niste locuri in care intimitatea se poate cumpara. E un exemplu de realitate complementara care functioneaza metonimic. O stare de fapt care exista undeva, cu care sintem contemporani, dar de care nu avem habar. Asa cum nu avem love hoteluri, nu avem nici o viata despre noapte intensa, nici personaje pe muchie, nici romane de felul celor ale lui Murakami. Da, despre cronicarul pasarii-arc este vorba, si despre al sau recent in noapte, aparut in 2004 si tradus la noi in seria de autor a Editurii Polirom.
Romanul, desi foarte scurt, este farimitat in capitole care in loc de titluri infatiseaza cadranul unui ceas. La adapostul acestei conventii grafice Murakami poate sa se joace cu timpul dupa bunul plac, obtinind efecte de finete, de la dilatarea apoasa a cronologiei, pina la salturi spectaculoase inainte si inapoi prin biografiile personajelor.

Realismul este remarcabil, cine a trait o noapte de la un cap la altul – from dusk ’till dawn, vorba lui Rodriguez – stie ca noaptea timpul se scurge altfel, ca ritmul actiunilor difera de cel diurn, ca oamenii sint mai reflexivi si mai nostalgici.
Personajele. Eri si Mari Asai, surori care nu au nimic in comun. Eri este foarte frumoasa, dar din motive nestiute de nimeni, de citeva luni, a hotarit sa doarma incontinuu si sa se rupa de lume. Somnul ii este vegheat in permanenta de un individ misterios, a carui identitate nu ne este dezvaluita. Stranietatea gestului ei are drept contrapondere viata lui Mari, care isi petrece noptile citind carti groase &serioase prin restaurante fast-food, asteptind sa plece in China cu o bursa de traducator. De ea se indragosteste Takahashi, un tinar cintaret la trombon (obsesia lui Murakami pentru muzica se vede aici o data in plus) si, in pofida reticentei ei, reuseste sa o cucereasca. Kaoru are in proprietate un Love Ho. cu nume minunat, Alphaville (referinta evidenta la utopia SF a lui Godard), in care o tinara prostituata chineza a fost maltratata de un client nemultumit. Clientul nemultumit este un informatician de virsta mijlocie, casatorit, cu copii, pe urma caruia ajung sa se afle proxenetii chinezi dornici de razbunare.

Murakami reuseste sa lege intre ele aceste personaje atit de diferite fara nici o nota de artificialitate, fara sa forteze cu nimic limitele povestii, fara sa devina neplauzibil. Critica sociala mascata (personaje neadaptate sau sufocate de sistem) se imbina cu pasaje descriptive lungi, intr-un stil care amesteca umorul melancolic cu viziunea cinematografica. in noapte pare un roman scris cu camera de filmat, un roman alcatuit prin decupaj, montaj si mixaje de cadre statice sau dinamice. Iata descrierea „frumoasei adormite“, Eri Asai: „O fata frumoasa care doarme pe pat. Parul ei lung si negru e rasfirat pe perna ca un evantai plin de intelesuri. Buze moi, strinse. Inima cufundata pe fundul marii. Cind ecranul televizorului pilpiie, lumina care ii cade pe profil tremura, iar umbrele danseaza ca niste simboluri misterioase. Barbatul fara chip, asezat pe scaunul din lemn, privind-o in tacere. Umerii sai urca si coboara incet, in ritmul respiratiei, asemenea unei barci goale, leganata de valurile linistite din primele ceasuri ale diminetii. in camera nu e nici o alta miscare“.

Dialogul personajelor este cind minimalist (ceva in genul povestirilor lui Raymond Carver de pilda), cind absurd. Descrierile par a fi alcatuite din mai multe haiku-uri inlantuite, pastrind de aici concizia imaginilor vizuale si delicatetea perceptiei.
Scriitorul japonez isi dovedeste maiestria si prin felul in care conduce povestea catre final, creind asteptari pe care le dezamorseaza ironic. in noapte ar fi putut fi un roman erotic, ar fi putut fi un thriller, ar fi putut fi o introspectie psihologica. De fapt, nu e decit o privire calma, o panoramare a vietii de noapte a Japoniei contemporane asupra careia cititorii pot arunca o scurta privire. Ca intr-un Love hotel in care petreci citeva clipe si ai parte de niscaiva experiente pe care altfel viata nu ti le ingaduie. Romanul lui Haruki Murakami are gustul unui desert amarui, cu atit mai placut cu cit se ispraveste repede, cu atit mai de neuitat cu cit miza e foarte aproape de noi.