OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Catalin Dorian Florescu
Der blinde Masseur, Pendo Verlag,
Zürich, 2006, 270 p.

Noul roman al lui Catalin Dorian Florescu se hraneste din aceeasi materie cu care autorul ne-a obisnuit in celelalte carti ale lui, incepind cu romanul de debut, tradus in romaneste la Editura Polirom cu titlul Vremea minunilor (2005), si continuind cu Der kurze Weg nach Hause, aparut la o cunoscuta editura elvetiana, Pendo Verlag din Zürich, in urma cu trei ani. Der blinde Masseur/Maseurul orb (2006, in curs de aparitie la Editura Polirom), desi se hraneste din succesul celorlalte, este un roman numai pe jumatate reusit.

Aici, Florescu pune fata in fata doua lumi diferite, daca nu chiar opuse: Occidentul si Europa de Est, Romania si Elvetia. Literatura lui Catalin Dorian Florescu se axeaza pe temele si intrebarile specifice emigrantului: sentimentul si semnificatia faptului de fi acasa, granitele dintre lumi, relatia insider-outsider etc. Toate acestea isi gasesc locul in Der blinde Masseur, impreuna cu teme mai generale cum ar fi apropierea de moarte, cautarea fericirii si multe altele. Drumul spre casa si trecerea granitei dinspre Vest – imaginile cu care se deschide romanul de fata – sint deja „clasice“ in literatura lui Richard Wagner si Catalin Dorian Florescu. Teodor – personajul principal, caruia ii apartine si perspectiva narativa – se intoarce dupa o lunga absenta in Romania, de unde fugise cu parintii, in anii adolescentei, stabilindu-se in Elvetia, unde face cariera ca agent de vinzari de sisteme de siguranta. Pe drum, el intilneste o serie intreaga de prostituate, mafioti, tigani si, dupa incercari de sinucidere si accidente rutiere aproape fatale, intr-un final, ajunge in mica localitate Moneasa.

Aici ramine o vreme, intrigat mai mult decit fascinat de o figura masculina care domina din umbra intreaga asezare si care da si titlul romanului: maseurul orb, Ion Palatinus. indragostit de carti, cu care are o relatie mai degraba existentiala decit culturala, traind in ele si pentru ele, Ion isi face suportabila tragedia personala – orbise in anii adolescentei – convingindu-i pe cei din jur, in special pe pacientii sai, sa-i citeasca din volumele preferate. Are patru discipoli tineri, impreuna cu care citeste si discuta autori de seama, „ajutati“ de cantitati suficiente de tuica si piine cu slanina. Scopul lor este de a schimba lumea, dintr-un fel de crez pe jumatate religios, pe jumatate socialist. in timp ce Teodor Moldovan este reprezentantul progresului si al bunastarii materiale, Ion Palatinus reprezinta o lume pe cale de disparitie, el personal opunindu-se cu disperare progresului si Occidentului. Teodor, care, inainte de fuga din Romania, colectiona cu pasiune povesti populare, declara ca se afla in cautarea unui povestitor de odinioara, Mihai, in plus cu dorinta ascunsa de a o revedea pe iubita lui din adolescenta, Valeria. intre timp, Mihai murise, iar Valeria, de care Teodor se indragosteste a doua oara, dupa o scurta idila, il paraseste si revine la familia ei. in final, maseurul orb il tradeaza pe Teodor si, insusindu-si pasaportul, masina si banii lui, pleaca in Elvetia pentru a „vedea cu ochii lui, mai precis cu ochii lui Marius“ (unul dintre discipoli) in ce masura sint adevarate povestirile lui Teodor despre „lumea de dincolo“.

in Der blinde Masseur, Catalin Dorian Florescu duce pina aproape de perfectiune o anumita tehnica romanesca care ii este specifica, constind din combinarea a doua planuri narative, unul prezent, si celalat – un plan al amintirii, al trecutului, al rememorarii intimplarilor dintr-o alta lume sau dintr-un alt timp. in romanul de fata, numai acest al doilea plan este realizat estetic. Planul prezentului este unul al naratiunii pure – intr-un ritm constant, concis, fara detalii inutile – si al dialogului. Imaginea Romaniei este realizata din perspectiva si prin privirea „strainului“ (Teodor). in cautarea trecutului, acesta este incapabil sa depaseasca propria conditie. in esenta, el nu reuseste sa iasa dintr-un spatiu – deopotriva concret si figurat – rezervat „occidentalilor“ bogati, al hotelelor de patru stele care contrasteaza cu saracia oamenilor obisnuiti, in care misuna proxeneti si prostituate, mafioti si femei care efectiv le cad in brate fericitilor din Vest. Inevitabil, lui Teodor i se fura actele, banii si masina, incaseaza o bataie buna si apoi intra pe mina unei familii de tigani care au pus ochii pe costumul lui de haine elvetian (sic!). Chiar iesit din acest spatiu – aceasta este si partea cea mai slaba a romanului –, Teodor nu numai ca nu reuseste sa intre in relatii cu oameni normali si cu viata obisnuita, ci ramine pina la sfirsit prizonierul acestei priviri „colonizatoare“, care nu intelege lumea in care s-a intors, careia in acelasi timp ii este victima si ii ramine exterior, un outsider. Dialogurile – in special cele dominate de Ion Palatinus, in a doua parte a romanului – au un ton si un aer fals, didactic, impanate cu citate si idei din carti, netrecute prin filtrul narativ; totul da impresia unei intertextualitati voite, cele mai multe din idei si discutii se pastreaza la suprafata, fiind lipsite de adincime si consistenta.

Talentul lui Catalin Dorian Florescu se vede in fragmentele care descriu orasele mici, de provincie, viata lipsita de speranta a locuitorilor lor, un fel de locuri in care „nu s-a intimplat nimic“. Un suflu de autenticitate, care lipseste in cea mai mare parte a romanului, se simte si atunci cind naratorul rememoreaza existenta lui si a parintilor in Elvetia, fuga din Romania, cautarea unei noi patrii, chiar daca si aici se simt unele clisee. Lipsa de sentimentalism, simplitatea naratiunii – caracteristicile prozei lui Florescu, scoase in evidenta de Mircea Mihaies in prefata la editia romaneasca a volumului de debut – sint de remarcat in aceste excelente pasaje de roman. Efecte deosebite, de o frumusete literara aparte, obtine autorul si dintr-o suprapunere de perspective care, iarasi, este caracteristica prozei sale: privirea treaza aruncata realitatii inconjuratoare, ancorate in spatiul si timpul prezent, peste care se suprapune amintirea, visul, fragmente de povesti populare, superstitii, imagini arhaice, de o prospetime aparte, care transforma si uneori transfigureaza realitatea imediata.