OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Daniil Harms (1905-1942, pseudonimul cel mai cunoscut al lui Daniil Ivanovici Iuvaciov) este una dintre figurile cele mai stranii si mai misterioase ale avangardei ruse din anii ’20-’30, animator, alaturi de intre altii – Alexandr Vvedenski si pictorul „suprematist“ Kazimir Malevici –, al grupului artistic OBERIU. Scrierile sale au fost comparate de catre putinii comentatori romani (intre care Dan Culcer) cu cele ale lui Urmuz, Kafka, Jarry, Edward Lear, Erik Satie, Gottfried Benn, Slavomir Mrozek, Eugen Ionescu...
Inceputurile literare ale lui Harms au fost influentate de cubo-futurismul transrational (zaumniki) al lui A. Tufanov. In 1928, grupul isi lanseaza propriul manifest si se produce cu spectacole de teatru poetic (amestec de acrobatii si de discursuri absurd-umoristice, formal logice) in salile unor institutii oficiale din Leningrad dar si in camine strudentesti si chiar in cazarmi. OBERIU propunea o arta eliberata de didacticism si formalisme, o meditatie asupra solitudinii si absurdului conditiei umane, o arta minimala a faptului divers, a improvizatiei parodice si ironiei, in raspar cu poncifele „literaturii inalte“. Dupa publicarea manifestului, ecourile negative pe marginea reprezentarii unei piese de Harms, Elisabeta Bam, duc la scindarea grupului, care, supus tirului presei oficiale, se va dizolva in 1930. Pina in 1932, Harms va publica literatura pentru copii, in care isi pune intreaga fantezie si imaginatie verbala. Cu putin inaintea mortii ii apar inca doua culegeri de acest tip. Inca din 1927 isi adunase versurile intr-un manuscris, care n-a mai fost editat. In ultimii zece ani de viata va scrie – pentru el insusi si pentru prieteni – citeva nuvele si povestiri. Chinuit de angoasa opresiva si de presimtiri obsesive, bizarul, hipersensibilul Harms se va stinge din viata in februarie 1942, la nici 37 de ani, intr-un spital de boli nervoase. Redescoperirea lui incepe abia prin anii ’60, prin studii aparute in URSS, SUA, R.F. Germania, Iugoslavia si Franta. La inceputul anilor ’60, este abordat de cehi si polonezi, care ii pun in scena si o piesa de teatru, culmea, tocmai aceea care a dus la desfiintarea grupului OBERIU.

In 1973, va fi „descoperit“ si in Romania: prozatorul Ioan Radin-Peianov ii intilneste numele in rubrica de umor din Literaturnaia gazeta si, atras de literatura ciudatului „umorist“, il va prezenta cititorilor revistei Vatra. Impreuna cu criticul Dan Culcer (colegul sau de grupare literara), Ioan Radin va incepe, „din aproape in aproape“, o cautare a noi surse de informare despre viata si opera misteriosului Harms. Efortul celor doi se va concretiza intr-o carticica de nici o suta de pagini, aparuta in 1982, la Editura Junimea, sub titlul Un spectacol ratat, in traducerea lui Ioan Radin-Peianov si cu o consistenta prefata a lui Dan Culcer (Daniil Harms sau poetica faptului divers). Prima traducere a textelor lui Harms in romaneste, desi aparuta intr-un context literar si politic dificil, nu a ramas fara ecou, cu toate ca voga sa a fost, preponderent, una informala. In numarul 8/1983 al revistei Steaua, Nicolae Manolescu publica un mic eseu cu titlul celebrei lucrari a biologului Jacques Monod (Hazard si necesitate), inclus ceva mai tirziu in volumul 5 al Temelor sale. Criticul identifica asemanari frapante intre schitele lui Harms, „paginile bizare“ ale lui Urmuz si „absurdul“ hibrid, mecanomorf al personajului din povestirea Odradek a lui Kafka. Interesante, in logica misterioasa a hazardului obiectiv, sint si coincidentele biografice: apartinind, probabil, aceleiasi „specii“, cei trei autori nu au stiut unul de altul; toti au avut un comportament singuratic, bizar, si nici unul nu a depasit 40 de ani. In plus, numele lor au, toate, cinci litere!

Un spectacol ratat a fost reeditata in 1997 1a Editura Paidea, intr-o versiune extinsa. Comentariile au fost, si de aceasta data, putine (intre ele trebuie, neaparat, mentionata savuroasa semnalare a regretatului Ov.S. Crohmalniceanu). La aproape 60 de ani de la disparitia sa tragica, fascinatia micului univers „absurdist“, „minimal“ si „patafizic“ al lui Harms, un univers de stereotipii comportamentale si automatisme bizare, de spectatori ai vietii ca „spectacol ratat“, de personaje-obiect ratacite intr-o lume din care sensul a disparut, lasind in urma vidul, derizoriul tragicomic si involuntar bufon al existentei marunte, e insa abia la inceput. Daniil Harms: un extraordinar scriitor de (re)descoperit...