OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Stimate domnule Cornel Todea, ati fost coordonatorul evenimentelor culturale desfasurate in cadrul pavilionului Romaniei la Hanovra…

De fapt, inainte de a accepta sa preiau acest rol, am avut foarte multe ezitari. Nu regret, acum, citusi de putin ca l-am acceptat. Am avut o reala bucurie oferind unor artisti romani de incontestabila valoare sansa de a performa pe scena atit de vasta a expozitiei de la Hanovra. N-am izbutit sa includem in program tot ce am vrut, dar am linistea sufleteasca de a nu fi inclus in program nici o nonvaloare, la nici o presiune din partea nimanui!

Cum ati facut selectia artistilor care ne-au reprezentat tara?

Neavind o structura paranoica, nu mi-am imaginat ca pot fi selectioner unic, doar cu ce stiu eu singur ca se intimpla in arta romaneasca! M-am consultat cu Uniunile de creatie si m-am asociat cu un mic grup de „selectioneri“: doamna Speranta Radulescu de la Muzeul Taranului Roman, excelenta cunoscatoare a culturii traditionale, care a refuzat orice prezenta „folclorica“ dubioasa; Dumitru Avakian, foarte seriosul critic muzical; Corneliu Antim pentru plastica; si probabil ca ii uit acum pe altii… Pentru teatru, jazz si balet m-am bazat pe informatiile mele indeajuns de amanuntite. Pentru productia evenimentelor artistice mi-am asociat-o pe Ruxandra Tuchel, iar Doina Levintza, responsabila cu ambientarea pavilionului, mi-a fost fidela aliata in „bataliile“ pe care le-am dus pentru a obtine conditii cit mai bune de desfasurare a evenimentelor artistice.

Pe cine ati invitat efectiv la Hanovra?

Au fost artisti de prestigiu din toate bransele. Aleg doar citeva exemple. Au participat Filarmonica si Orchestra de Camera Radio, sub baghetele lui Cristin Mandeal si Horia Andreescu, precum si alte formatii camerale de presitigiu, precum Arhaeus, condusa de Liviu Danceanu, Voces, Hyperion. N-a fost reprezentat doar genul simfonic: au fost prezenti Harry Tavitian, Mircea Tiberian, Soft Triangle, pentru ca sa ma refer doar la jazz. Din teatrul actual am invitat doua spectacole fara text, deci fara bariera lingvistica, Toujours l’amour si Costumele, realizate de Dan Puric, si montarea lui Alexandru Dabija cu Saragosa – 66 de zile, care beneficia de o traducere in germana realizata de catre producatorii berlinezi ai spectacolului. Din lumea baletului romanesc au fost prezenti tinerii Vava Stefanescu si Razvan Mazilu, apoi ansamblul „Oleg Danovski“, Sergiu Anghel, cu o creatie speciala pentru pavilion, Adina Cezar. Nu pot face decit o enumerare lacunara… Sigur ca putem regreta ca n-au fost si altii, dar bucuria mea ramine aceea ca nu pot fi contestati cei care au fost. In total, am avut o participare de aproape o mie de artisti romani!

O mie?!…

Nu o mie de creatori individuali, nu va speriati! Numarul a fost atit de mare datorita orchestrelor si corurilor!

Ce efect credeti ca au avut evenimentele culturale asupra prezentei romanesti la Expo 2000?

Artistii nostri au facut ca spatiul poetic creat de arhitectul Doru Comsa sa devina un spatiu convivial. Pe linga informatia oferita de computere, a devenit astfel posibila perceptia mai profunda a existentei noastre, relevata vizitatorilor pe cai simpatetice, datorita prezentei vii a artistilor. Singurele mele regrete au fost acelea ca limitele financiare au restrins pina la urma oferta si ca artistii care au fost acolo s-au bucurat de o mult prea restrinsa promovare in cadrul expozitiei. Ar fi meritat sa fie vazuti si in afara pavilionului romanesc…

Pe care cum l-ati aprecia, total general?

Cred ca pavilionul Romaniei a raspuns excelent temei date. Daca majoritatea celorlalte pavilioane nationale s-au orientat spre tehnologie, devenind niste cutii negre cu tehnologie naucitoare, cred ca noi am pastrat si respectul pentru tehnologie (computere, 17 „plasme“ – mari ecrane pentru proiectii), dar prioritatea a avut-o omul, ceea ce a dat o nota speciala. Poate si o stare de frustrare, depinde de cum a simtit fiecare… N-a fost atinsa perfectiunea, dar cred ca a fost bine…