OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Susan GAL, Gail KLIGMAN
Politicile de gen in perioada postsocialista. Un eseu istoric comparativ
Traducere de Delia Razdolescu, Editura Polirom, Colectia „Studii de gen“, 2003, 218 p., f.p.


Eseul tradus si publicat recent de Editura Polirom in Colectia „Studii de gen“ este un studiu de descifrare a perioadei postsocialiste din Europa Centrala si de Est efectuat dintr-o perspectiva specifica, aceea a problematicii de gen. Elaborat de Susan Gal si Gail Kligman, doua autoare cu renume in cercetarea sociologica si antropologica, textul, de mare rafinament teoretic, iese din incorsetarile limbajului superspecializat, oferind, intr-un limbaj accesibil, o lectura profunda si bogata in semnificatii legate de procesele complexe ce au avut loc dupa prabusirea comunismului.
Acest studiu istoric comparativ este urmarea unei cercetari mai ample, coordonate de cele doua autoare in urma cu citiva ani si finalizate prin volumul de studii Reproducing Gender. Politics, Publics and Everyday Life after Socialism, publicat la Princeton Press in 2000 (volumul este in curs de aparitie si in limba romana). Am avut sansa sa fac parte din acea echipa multinationala de cercetare. Am simtit atunci ce inseamna rigoarea si exigentele unui demers de cercetare, respectul pentru acuratetea informatiilor, dublate de o atmosfera de lucru relaxata, in care criticile si sugestiile teoretice oferite lasau sentimentul participarii la un parteneriat bazat pe un dialog de la egal la egal. Ma bucur ca studiile noastre (din Romania a mai participat Adriana Baban, Facultatea de Psihologie, Universitatea „Babes-Bolyai“) au putut deveni sursa unui text de o asemenea anvergura teoretica si cu asemenea potentialitati de aplicare.

Eseul nu se adreseaza exclusiv celor interesati de modul in care discursurile si practicile de gen au jucat, dupa 1989, un rol in modelarea reconstruirii statelor si a relatiilor din regiune. Este o lectura importanta pentru oricare analist politic sau tranzitolog din regiune. Scris de doua cercetatoare foarte bune cunoscatoare ale Estului – familiarizate atit cu teoriile sociale si politice despre perioada comunista si despre aceasta zona, dar si cunoscind experientele reale, de zi cu zi, din aceste parti ale Europei –, textul cuprinde analize de mare valoare pentru intelegerea, dintr-o perspectiva inedita pentru multi, a problematicii tranzitiei. Calatorind si studiind mult in zona, fiecare dintre cele doua autoare are o „a doua tara“ in care se simte la ea acasa: Gail Kligman face cercetari in Romania de peste 20 de ani si, atunci cind pleaca inspre Maramures, spune ca se duce „la ea acasa“, iar Susan Gal cunoaste temeinic realitatile din Ungaria, unde revine foarte des.
Lucrarea se remarca prin modalitatea moderna de abordare a temei propuse. Analiza istorica se imbina cu cea structurala, sociologica sau psihologica. Teoria pura se imbina cu date de cercetare concreta si aprecieri de principiu. Instrumentele de lucru sint prezente implicit in analiza si, prin investigarea in sine, se imbogatesc.

Fiecare capitol abordeaza o tema importanta pentru analiza genizata a postsocialismului: (1) reproducerea ca politica (Gail Kligman este autoarea celei mai profunde si mai argumentate analize a politicii pronataliste din Romania totalitara – vezi Controlul reproducerii in Romania lui Ceausescu, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000); (2) relatia public-privat (inteleasa mai curind ca distinctie fractala, ca deosebire discursiva, care, o data stabilita, poate fi folosita pentru a caracteriza/organiza/compara orice fel de realitate sociala – spatii, institutii, practici, relatii); (3) forme de stat – forme de familie si (4) arenele actiunii politice – in speta, rolul si specificul societatii civile in perioada postcomunista si modul in care categoriile de gen pot fi relevante pentru societatea civila si pentru activism.

Cititorului i se ofera permanent o critica a abordarilor simpliste ale „tranzitiei“ si o analiza a impactului pozitiv, dar si negativ al modelelor vestice asupra Estului. Venind in prelungirea teoriilor transformarii, care considera tranzitia ca reprezentind „o metafora nepotrivita pentru rezumarea schimbarii sociale intervenite in Europa Centrala si de Est“, textul pledeaza pentru „rolul formativ al genului in procesele de schimbare politica si economica, adica pentru importanta majora pe care perspectiva genizata o are asupra intelegerii dinamicii postsocialismului“ (p. 148, 152). Avem de a face cu un exercitiu analitic prin care concepte ca „gen“, „public/privat“ , „familie“, „societate civila“ etc. sint identificate si caracterizate din perspective diferite, fiind apoi repuse in articulatiile lor firesti de instrumente de investigatie ale perioadei „tranzitiei“ Europei de Est. Chiar tranzitia, la modul global, suporta acest tratament, cu finalitatea de a propune (uneori explicit, dar permanent implicit) un proiect de reconstructie teoretica (in care se opereaza cu concepte de tip recontextualizare, distinctie fractala, reevaluare, traditie imprumutata, moralitate codificata, constituire de subiecte), o agenda politica alternativa pentru cercetare si, in final, politici de gen eficiente si relevante regional si local.
Originalitatea eseului consta in paradigma de analiza in care tranzitia nu este doar context, ci devine fondul cercetarii. Autoarele urmaresc cu atentie modul in care se schimba cadrul analitic atunci cind, in loc de a studia Estul prin prisma Vestului sau invers, Vestul prin prisma Estului, ambele sint considerate intr-un singur context, dar care este genizat, si sint analizate pentru a se clarifica reciproc.

Marturiseam ca, pentru mine, participarea la proiectul de cercetare care a incitat scrierea acestui eseu a fost o lectie de profesionalism. Pe plan personal, a fost mai mult de atit. A fost sansa intilnirii cu Gail Kligman. Dincolo de un CV impresionant – profesoara de sociologie la UCLA, autoare de carti importante de antropologie si sociologie –, dincolo de faptul ca este o cunoscatoare subtila a limbii, a culturii si a realitatilor romanesti si o indragostita incurabila de Romania (in ciuda anumitor situatii sau indivizi), Gail este, pentru multi de aici, o prietena.
Eseul acesta este, de asemenea, o lectie pentru toti cei implicati in feminismul academic, in studiile de gen in Romania, pentru toti cei care doresc o mai mare vizibilitate a problematicii de gen in cercetarea multidisciplinara de la noi. O lectie privind modul in care trebuie argumentata nevoia de genizare a unei cercetari. Anvergura, siguranta si creativitatea teoretica, in combinatie cu o cunoastere empatica a fenomenelor studiate sint ingredientele sigure pentru succes, succesul insemnind initierea sau deblocarea unui dialog, eliminarea unor prejudecati academice, sensibilizarea de gen a celor implicati in cercetare si elaborarea, nu importarea, unor politici de gen adecvate Romaniei de azi.