OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ediţia din 2008 a Topului „Muzici şi Faze“ a adus în discuţie cel mai ridicat număr de titluri apărute pînă acum în peisajul românesc pe parcursul unui an. În acest caz, cumulul cantitativ nu a dus şi la un salt calitativ. Avantajul de a lansa albume în medii digitale este o „medalie“ cu două feţe. Bariera financiară dintre produs şi receptor a căzut, dar în acelaşi timp s-a amplificat dificultatea alegerii. Cei interesaţi sînt lipsiţi de criterii viabile privind scara valorilor. Timpul va rezolva însă această dilemă (din care nemuritorul Farfuridi a spus că nu putem ieşi). În ciuda gradului de relativitate privind grila internă de evaluare, Redacţia MSF îşi rezervă dreptul de a considera că cele trei categorii propuse („Oxigen“/„Azot“/„Alte gaze“) reflectă valoarea reală a materialelor analizate, într-un mod cît s-a putut de „constituţional“ („Curat constitutional! Muzica! Muzica!“).

Barbera&Patoi au urcat pe locul al IV-lea cu un album de blues-jazz acustic acompaniat de un string quartet.

Între primele zece poziţii se află nu mai puţin de trei formaţii din Republica Moldova: Gîndul Mîţei, Rubycone şi Snails. Acestea cîntă cu profesionalism şi prospeţime. Locurile V, VI şi VII nu trebuie să mire pe nimeni. Dacă muzica lor ajunge prin myspace şi youtube oriunde în lume, nu acelaşi lucru se întîmplă în privinţa concertelor. Includerea unor asemenea formaţii în circuitul românesc ar însemna o creştere substanţială a calităţii.

Oliver este o formaţie de alternative care place şi este în plină ascensiune. Locul al VI-lea poate fi lăsat în urmă anul viitor, cu condiţia ca trupa să rişte şi să cîştige cu un material mai original.

Pe ultimele locuri s-au clasat Fără Zahăr, printr-un album despre care textul ce însoţeşte topul menţionează că este „Fără zahăr, însă cu multă zaharină… Un album dulce-artificial“; Narkoleptik – o înşiruire de zgomote care se doresc sau, mai bine zis, sînt confundate cu o producţie din curentul noise – şi Danger, cu un album nepereche în ţară sau în străinătate.

Din top nu lipsesc Horia Brenciu, Ada Milea, Văduva Bob sau Şuie Paparude. Noi ne oprim însă la două interesante producţii, una apărută la casa de discuri Lollpopshop din Germania – albumul Omag al formaţiei Nu&Apa Neagră – şi una la Macondo – albumul Noa, semnat de Einuiea. Constatăm cu bucurie că numitorul comun al celor două formaţii este Călin Torsan, unul dintre cei mai interesanţi artişti pe care i-am cunoscut. Spun artist, şi nu muzician, după cum el însuşi se caracterizează.

Numeroasele întîlniri muzicale, în calitate de membru al unor formaţii sau de colaborator (Mînecuţele Verzi, Truverii, Domnişoara Pogany şi Grodek), au generat în jur de 10 albume, dacă luăm în calcul şi cîteva demouri ce au beneficiat de o largă circulaţie. A semnat muzica şi a apărut într-o serie de spectacole de teatru dintre care amintim: Ritmuri (Nottara), De trei ori dragoste (Nottara), Vaca Rosmarie (Mihai Popescu – Tîrgovişte), O noapte taifunoasă (Compania Mică – Bucureşti), Bekkanko (Ariel – Tîrgu Mureş), Turandot (Bulandra).  

 Deloc de neglijat este activitatea publicistică a lui Torsan, care a scris pînă acum: Recycle bun (Humanitas, 2007), Şcoala de mucenici (Curtea Veche, 2005), Povestiri mici şi mijlocii (coautor, Curtea Veche, 2004, 2007), Cartea cu Euri (coautor, Curtea Veche, 2005). În prezent este colaborator permanent al revistei Noua literatură şi se ocupă de apariţia regulată a unui fanzin, Sbrot.

Încheiem aşadar articolul despre topul muzical al anului abia încheiat, printr-un recurs la literatură. Amintim că Muzici şi Faze este, la rîndul său, titlu al romanului scris de Ovidiu Verdeş, împrumutat cu acordul autorului.