OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

I. 1. Zborul United 93. 2. München. 3. Whisky. 4. Omul din interior. 5. Cirtita. 6. Brokeback Mountain. 7. Copiii tatalui. 8. Volver – intoarcerea. 9. My Summer of Love – O iubire de-o vara. 10. Marie Antoinette.

Zborul United 93 si München au fost cele mai radicale regizoral filme ale anului, dar si cele mai radical diferite unul fata de altul, desi ambele abordeaza tema fierbinte a terorismului si reconstituie evenimente reale. Whisky a fost cel mai economic si mai eficient – maximum de impact cu minimum de mijloace. Omul din interior si Cirtita, beneficiind de bugete considerabile, par ca saboteaza reteta filmului de gen din interior si ramin demersuri foarte personale in cariera lui Scorsese, respectiv Spike Lee. Brokeback Mountain a fost cel mai emotionant, in vreme ce Copiii tatalui – cel mai sumbru si, in plus, „detinatorul“ celei mai antologice scene de cinema din acest an: acel lung plan-secventa in care razboiul isi trage sufletul pret de citeva minute. Dintr-un top personal care a privilegiat minimalismul nu puteau lipsi Volver (cel mai putin flamboaiant Almodóvar recent), O iubire de-o vara (poate cel mai natural si mai efortless) si Marie Antoinette (cel mai riscant, date fiind rapelul contemporan si incorsetarea desteapta aplicata Istoriei).
II. Comparativ cu alti ani, distributia locala a fost ceva mai diversificata. Raportat la ce se intimpla afara, exista in continuare titluri semnificative care nu ajung la noi sau care ajung cu un decalaj considerabil fata de premiera internationala.

III. La mentiuni onorabile, suflind timid in ceafa celui mai bun film romanesc din memoria recenta, Moartea domnului Lazarescu, inca de neegalat.
IV. Mutatii – bun cuvint. Cultural-cinefile? Nici vorba. Judecind dupa box office, avem de a face cu un public mutant, imprevizibil si din ce in ce mai indiferent la ce se intimpla din punct de vedere cinematografic. Raportat la cit de putine sali de cinema mai exista in Romania si la cit de invizibile sint campaniile lor de promovare, de ce sa ne mai miram?
V. Publicistica de specialitate exista, dar faptul ca, de pilda, un consens critic in privinta unui film nu reuseste sa mobilizeze publicul face ca editarea unei publicatii dedicate sa fie esentiala doar pentru a anula o situatie anormala, nu pentru a influenta pozitiv publicul spectator.