OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Parlamentul European, reunit in plen la Strasbourg, a aprobat, miercuri 13 aprilie, tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Tratatul de aderare urmeaza sa fie semnat pe 25 aprilie, la Luxemburg. Europarlamentarii au adoptat atit Raportul Moscovici pentru Romania, ce recomanda aderarea tarii noastre la UE in 2007, cit si avizul conform pentru semnarea Tratatului de aderare la 25 aprilie 2005, la Luxemburg. Primul document a intrunit 569 de voturi favorabile, 59 „impotriva“ si 41 de abtineri, in vreme ce rezolutia a primit 497 voturi „pentru“, 93 „impotriva“ si 31 de abtineri.
Rezultatele votului dat de europarlamentari, desi previzibil intr-o buna masura, a fost precedat de declaratii incerte, care indicau ceea ce, de altfel, votul final a confirmat: rezervele in ceea ce priveste aderarea Romaniei – ca si a suratei sale intr-ale integrarii, Bulgaria – sint numeroase si privesc mai multe directii, semnalate fara prea multe menajamente de europarlamentarii care s-au opus deciziei luate de Parlamentul European.

De altfel, chiar si momentul ales pentru votul in plen a fost subiect de negocieri. Liderul grupului PPE, Hans Gert Poettering, a anuntat ca, in preziua votului, europarlamentarii PPE luasera decizia de a solicita aminarea votului, in cazul in care reprezentantii Consiliului European si cei ai Parlamentului nu ajungeau la un acord in privinta alocarii fondurilor necesare integrarii Romaniei. Rezultatul a fost, in final, adoptarea unui amendament la raportul financiar, prin care se acorda PE putere de decizie in privinta alocarii fondurilor pentru Romania si Bulgaria pina in 2009. Votul favorabil din Parlamentul European a fost de asemenea momentul, chiar si din partea grupurilor parlamentare care au sustinut Romania si Bulgaria, formularii unui set destul de consistent de avertismente, continute, fireste, si in clauza de salvgardare. Socialistii europeni au tinut sa remarce faptul ca aderarea propriu-zisa urmeaza sa se petreaca la distanta de mai bine de un an si jumatate de la semnarea Tratatului propriu-zis, ceea ce implica, in continuare, o monitorizare extrem de atenta a progreselor pe care cele doua tari trebuie sa le faca in perioada urmatoare. Vicepresedintele socialistilor europeni, Jan Marinus Wiersma, declara in acest sens ca „mai ramin multe de facut si guvernele ambelor tari vor trebui sa depuna eforturi intense si convingatoare pentru a duce la indeplinire lista de sarcini stabilita in tratatul de aderare si in raportul Moscovici“.

Aceeasi linie prudenta a fost mentinuta si de liderul liberalilor europeni Graham Watson care, desi s-a declarat „incintat“ de acordul dat de Parlamentul European in favoarea semnarii Tratatelor de aderare, a tinut sa adauge ca „aderarea nu este ceva garantat. Uniunea Europeana stabileste anumite standarde si se asteapta ca viitorii membri sa demonstreze atit dorinta, cit si abilitatea de a le respecta. Votul dat de Parlamentul European trebuie, asadar, luat cu tot cu rezervele, nu putine, exprimate cu aceasta ocazie. Romania nu a reusit sa se debaraseze inca – desi, poate pentru prima data in istoria postdecembrista, face eforturi reale in acest sens – de lestul a doua mari probleme: coruptia la nivel inalt si lipsa de independenta a justitiei. Avertismentele europarlamentarilor vizeaza, in continuare, si punctele respective, reflectind in acelasi timp si un orizont de asteptare suficent de problematic, creat deja de precedenta extindere a Uniunii Europene. Referindu-se la retinerile unora dintre membrii Parlamentului European privind aderarea Romaniei, premierul Calin Popescu Tariceanu le-a interpretat ca expresie a nemultumirii unora dintre statele europene, care constata ca pozitia si influenta lor in structurile comunitare scad pe masura ce Uniunea Europeana se extinde.

La toate aceste considerente se adauga unul fundamental, anume ca Uniunea Europeana traverseaza, din punct de vedere institutional, ea insasi modificari importante, iar rolul Parlamentului European – la origini, un organism mai degraba consultativ – in procesul luarii deciziilor si impartirea „suveranitatii“ europene intre diversele institutii europene, este in continua remodelare. Perspectiva largirii suplimentare, prin admiterea Romaniei si Bulgariei, va insemna, nu in ultimul rind, ajustari administrative, institutionale si financiare – obiectul celor mai multe dezbateri inaintea votului de miercurea trecuta – pentru ca Romania sa nu poata considera „spectrul“ clauzei de salvgardare definitiv indepartat.