OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Despre prof. dr. Dan Negrescu (seful Catedrei de limba latina a Facultatii de Litere a Universitatii de Vest, in viitorul apropiat conducator de teze de doctorat in latina) guri rele au spus ca traducerile sale din latina ar fi facute, de fapt, dupa alte traduceri, in franceza ori germana. Rindurile de mai jos urmaresc sa-l disculpe, definitiv, de o asemenea calomnie si sa inchida gura invidiosilor.

Exemplele de mai jos, selectate intre multe altele, probeaza ca greselile boacane de traducere pe care le face nu se pot explica decit prin cunoasterea slaba a limbii latine, nu prin stilcirea francezei, nepriceperea germanei ori talmacirea dupa ureche din, stiu eu, engleza. O mica parte dintre ele (cele din Solilocviile lui Augustin) au fost semnalate de Vasile Sav, in revista Tribuna din 1993, numerele 2, 3 si 6. Restul le-am adunat noi, fara osteneala prea multa, din opera de traducator a acestui nepriceput. Desi i s-a dat peste mina, el a recidivat, cu Discursul despre metoda al lui Descartes, cu Spinoza si, mai ales, cu Etica lui Abelard.

- Etica
Abelard, odihneasca-se in pace, desi traia in Evul Mediu si scria intr-o latina domoala si accesibila, mai cita la rastimpuri si din clasici grei, ca Aristotel: Unde et Aristoteles in ad aliquid, cum de vitiosa relativorum assignatione loqueretur, ait: „At vero aliquotiens non videbitur converti, nisi convenienter ad quod dicitur assignetur. Sic enim peccet is qui assignat, ut ala si assignetur avis, non convertitur, ut sit avis alae“. Ceea ce da pe romaneste un text atos si greu (n-am zis eu ca Aristotel este lectura preferata intre doua telenovele), dar totusi cu noima: „De aici si Aristotel in Despre relative, cind vorbeste despre atribuirea eronata a relativelor, spune: «uneori, conexiunea nu e reciproca, decit daca se atribuie corespunzator la ceea ce se spune.

Va gresi insa cel care atribuie; de pilda, daca aripa e un atribut al pasarii, nu e posibila reciproca, pasarea e un atribut al aripii»“.
Crestineste ar veni asa – simplificat totusi: „Relatiile nu-s totdeauna reciproce: daca spune cineva ca «aripa» e ceva referitor la pasari, reciproca nu e valabila, sa spui ca «pasarea» e ceva referitor la aripi (fiindca nu doar pasarile au aripi, ci si gizele)“.
Dan Negrescu, in Etica lui Abelard, la pagina 59, o incurca de tot: „astfel, Aristotel, comentind legat de ceva despre atribuirea vicioasa a relativelor, spune ca se va pecetlui mereu cel ce va parea a nu se converti – nici macar din conformitate – la ceea ce se spune; caci daca pacatuieste cel ce pecetluieste, precum este pecetluita aripa pasarii, el nu se poate converti, ca si cum am spune pasarea aripii“.

Si citesc studentii, si zic studentii, scrisnind printre dinti: „bine i-au facut ca l-au castrat, ca prea gindeste intortocheat“. Si el, bietul, nu-i vinovat cu nimic pentru rebusurile si saradele pe care i le pune-n seama traducatorul! Abelard citeaza din Organon, Categoriile, 7, 223 b, dar Dan Negrescu n-ar fi stiut unde anume sa caute, si, oricum, e certat cu autorii greci. Daca pacatuieste cel ce pecetluieste sau daca pecetluieste cel ce pacatuieste e tot aia. Pasarea ce se pecetluieste zau ca nu se ofileste, cum zice in Cartile junglei si ursul Baloo, care, spre deosebire de altii, nu e nici sef de catedra, nici profesor doctor. Titlul capitolului, „legat de ceva“, cum zice Dan Negrescu, e luat din alta carte a lui Aristotel, intitulata Despre unele chestii, cu cinci capitole: Despre ceva, Despre altceva, Despre unele, Despre altele, Despre celelalte. Cartea, cum stiu toti filologii, face parte din monumentala trilogie Despre diverse aspecte.

RATIO. Aliud est enim exhausta pestis, aliud consopita. Una este o epidemie terminata, altceva e o epidemie care mocneste.
Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 60: „…una sint secaturile molimei, si alta scufundarile in somn adinc“.
Augustin vrea sa spuna: „una e o epidemie care s-a terminat, altceva e o epidemie care a scazut in intensitate, «a atipit», dar n-a incetat inca“. Dar Dan Negrescu pune de la el. Ei, desigur, una sint recensamintele anuale in mediul rural, si alta sint papucii de plastic cu sireturi. Una sint lansarile de rachete in spatiu, si alta cursele de soareci cu clapita. Una sint electrolizele in mediu alcalin, alta sint tendintele fenomenologice ale Scolii Vieneze. Una sint sosetele cu gluga, alta sint licitatiile prin oferta publica. Una sint copiii facuti la betie, alta sint paralaxele geocentrice. Una sint ecuatiile diferentiale cu serii Fourier, si alta drujbele cu motorina. Aici, Dan Negrescu putea sa scrie absolut, absolut orice, tot aia era.

Pierre Abelard, Etica, traducere si note de Dan Negrescu, Paideia, Bucuresti, 1994:

Melior est patiens viro forti et, qui dominatur animo suo, expugnatore urbium (Proverbe 16, 32). Mai bun e cel rabdator decit cel puternic, iar cel care isi stapineste sufletul – decit cuceritorul de cetati.
Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 9: „Mai bun este cel ce rabdind barbatului puternic, il stapineste prin spiritul sau pe cuceritorul cetatilor“.
Nu eu am hotarit ca in latina comparativul cere dupa el ablativul. Nu eu am facut ca dativul si ablativul sa semene la anumite declinari. Oricum, dup’ aia expugnatore chiar ca e la ablativ, da’ vreai sa stii ceva sintaxa ca sa il legi de primul!
Aici, Dan Negrescu n-avea decit sa se uite in Biblie, daca avea una acasa. Da’ s-a nimerit de n-avea, si a tradus cum s-a nimerit.

Non Deus ex damno, sed ex contemptu offendi potest. Dumnezeu nu poate fi jignit prin paguba, ci prin dispret.
Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 11: „Dumnezeu nu-si are marea putere in pedeapsa, ci in aceea ca dispretuieste jignirea“.
Aici spune Abelard, basically, ca de la Dumnezeu nu poti fura nimic, in schimb, vede negru cind cineva nu ii respecta cele zece porunci, pe care El le-a afisat in persoana pe usa principala: aia e sfidare. Ca dispretuieste jignirea sau jigneste dispretuirea e treaba lui Dan Negrescu. Potest offendi inseamna, tot timpul, „poate fi ofensat“, si o fi Dan Negrescu ofensat, da’ mie nu-mi pasa, toate cartile de care vorbesc le citesc studentii, le subliniaza cu creionul, iar ele ii nedumeresc, caci nu pricep ce subtilitati ascunde Abelard.

Ipse quippe est summa potestas, quae damno aliquo non minuitur, sed contemptum sui ulciscitur. El (Dumnezeu) este puterea suprema, care nu scade prin vreun prejudiciu (adus lui de cineva), ci se razbuna pe cei care-l dispretuiesc.
Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 11: „El insusi este acea suprema putere care nu slabeste prin vreo pedeapsa, ci razbuna dispretul fata de ea“.
Si iarasi, saracul Abelard se repeta, si spune tot ce-a spus mai sus, cu alte cuvinte, aproape ii sufla traducatorului. Si iar spune ca lui Dumnezeu nu poti sa-i legi sireturile, dar se enerveaza cind nu-i urmezi poruncile.
Damnum in latineste inseamna paguba sau, in cel mai rau caz, amenda. „Contemptum sui“ inseamna dispretul fata de El (a.k.a Dumnezeu) si nu se refera la pedeapsa, despre care nici nu este vorba in text, si asa mai departe.

Nolumus expoliari, sed supervestiri, ut absorbeatur mortale a vita (II. Corint, V, 4). Nu vrem sa fim dezbracati, ci sa fim imbracati, ca sa fie absorbit de catre viata ceea ce este muritor.
Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 14: „Nu vrem sa fim pradati, ci sa fim invesmintati, spre a fi absorbit din viata ceea ce este muritor“.
Expoliari si supervestiri inseamna a se dezbraca si a se imbraca cu ceva pe deasupra. Nu l-am pus eu pe Abelard sa citeze texte mistico-obscurantiste pe care nici un om de bine nu le tine-n casa, ca sa verifice ce zice cutare apostol in scrisoarea lui catre locuitorii din Corint.

Sicut ergo patrem odire, non perimere jubemur, ita et voluntatem nostram, ut non eam sequamur, non ut funditus eam destruamus. Precum ni se porunceste sa ne urim tatal, nu sa-l ucidem, la fel si vointa noastra, (ni se porunceste) sa n-o urmam, nu s-o distrugem din temelii.
Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 16: „Asadar sa ne poruncim sa ne urim tatal, nu sa-l omorim; totodata, legat de vointa noastra, sa ne straduim, sa n-o urmam, dar nici s-o distrugem din temelie“.
Jubemur inseamna „ni se porunceste“, nu „sa ne poruncim“. Nimeni nu-si poate porunci nimic siesi. Ce vrem, aia facem, dar cind traducem, sa traducem ce zice omul – ma rog, daca pricepem ce zice. Daca nu, trage pe dreapta. Si mai era si corelarea frumoasa sicut… ita… – precum… tot asa…, pe care traducatorul n-o vede, si baga de la el un „asadar“ cirpit cu un „totodata“.

Nunquid non bene praecipit Deus id fieri, quod non erat bonum fieri? Nu cumva eronat a poruncit Dumnezeu sa faca ceea ce nu era bine sa faca?
Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 28: „Oare nu l-a invatat Dumnezeu corespunzator despre existenta a ceea ce nu era bine sa fie facut“?
Aici e vorba despre Avraam, caruia Dumnezeu ii porunceste sa-si omoare fiul. Se intreaba Abelard: oare n-a gresit Dumnezeu poruncind ceva ce stiu si copiii mici ca nu e bine sa faci? Traducerea seamana cu originalul ca vinul cu lichidul de frina (unii beau), dar praecipio inseamna a porunci, nu a invata, si ramine cum am vorbit.

Cur Deus dicatur inspector cordis et renum. De ce se spune ca Dumnezeu cerceteaza inima si rarunchii.
Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 44: „De ce este numit Dumnezeu cercetatorul inimii si rinichilor“.
Psalmul VII, vers. 10: Rinichi sau rarunchi e tot aia. De ce-mi vine sa-mi iau cimpiile? De ce-i pun eu bete in roti lui Dan Negrescu? Fiindca se zice „a ofta din rarunchi“, „a pune bete in roate“, „a-si lua cimpii“ si asa mai „departat“.

Quia si in Tyro et Sidone virtutes factae fuisent, quae factae sunt in vobis, jam olim in cilicio et cinere poenitentiam egissent (Matei, XI, v. 21). Daca in Tyr si Sidon s-ar fi facut minunile care s-au facut la voi, de mult s-ar fi pocait in sac si cenusa.
Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 61: „Daca in Tir si Sidon s-ar fi facut minunile care acum s-au facut in voi, de mult si-ar fi purtat pedeapsa in sac si scrum“.
Poenitentiam agere inseamna a se cai, a se pocai, a-si face autocritica, a face penitenta si nu „a purta pedeapsa“, ca pedeapsa nu e sutien, s-o porti peste palton, ci poti cel mult s-o ispasesti (noi propunem ca Dan Negrescu sa umble cu ciorapii peste pantofi, ca ispasire).

Poenitentia est commissa deflere et flenda non commitere. Cainta inseamna sa deplingi cele savirsite si sa nu savirsesti lucruri de deplins.
Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 81: „Cainta a fost data spre a plinge, dar nu inseamna ca plinsul o si face eficienta“.
Panseul al doilea e de la Dan Negrescu citire, nu de la Abelard. N-am inteles eu ce inseamna „cainta a fost data spre a plinge“, dar, daca Dan Negrescu nu se caieste ca a scris asemenea ineptii, n-o sa ma pling eu. Totul e tradus dupa ureche, ca si cum Potest offendi ar fi tradus ca Potoc effendi, ca a si fost un pasa cu numele asta.

Spiritum immundum habet (Marcu III, 31). E stapinit de un duh necurat.
Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 86: „Are spirit murdar“.
Exista in limba niste grupuri de cuvinte care se numesc locutiuni, cuvinte care merg totdeauna impreuna, cum ar fi „lacrimi de crocodil“, si nu se poate spune, de pilda, „plinset de aligator“. Se zice „casa de toleranta“ si nu „vila de ingaduinta“. Se zice „popa-prostu“ nu „sacerdotul ignorant“.

Quaecumque solveritis super terram, erunt soluta et in coelis (Ioan, 20, v, 23). Tot ce veti dezlega pe pamint, dezlegat va fi si la ceruri.
Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 99: „Tot ce veti mintui pe pamint va fi mintuit si la ceruri“.
Solvere („a dezlega“) nu inseamna „a mintui“, dar traducatorul l-a incurcat cu salvare, care e alta mincare de peste, dar n-am inventat eu paronimele, adica vorbele alea care seamana putin, dar nu mult, cum sint promontoriu si peremptoriu (unii le-ncurca), clisma si carisma, ca traduttore si traditore, injur si inconjúr, cirlan si mirlan sau perlan si burlan.

Quorum remiseritis peccata, remittentur eis. Carora le veti ierta pacatele, le vor fi iertate.
Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 101: „Micsorati-le pacatele acelora, si ele se vor micsora“.
Remitto nu inseamna „a micsora“, ci „a ierta“, si e la indicativ viitor, nu la imperativ prezent, dar in rest totul e corect! Si, in rest, toate-s bune si foarte bune.

Coepisti habere fratrem tuum tanquam publicanum. Ai inceput sa-l privesti pe fratele tau ca pe un vames.
Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 106: „Ai inceput sa-l consideri pe fratele tau ca pe o persoana publica“.
Publicanus era perceptorul de impozite, in Antichitate, o persoana cit se poate de impopulara, o persoana privata care lua in arenda perceperea impozitelor. Asa scrie si in dictionar, dar trebuie sa-ti dai osteneala sa-l citesti. Un asemenea om ar traduce police din engleza cu „pólita“, fiindca tot asa suna.

- Expunere despre metoda
René Descartes, Expunere despre metoda, traducere de Dan Negrescu, Paideia, Bucuresti, 1995:

Iam enim ex ea tales fructus percepi, ut, quamvis de me ipso satis demisse sentire consueverim, et dum varias hominum curas oculo philosophico intueor, vix ullae unquam occurant quae non vanae et inutiles videantur, non possim quin dicam me ex progressu quem in veritatis indagatione iam fecisse arbitror, summa voluptate perfundi. De aici am obtinut asemenea rezultate, incit (desi obisnuiam sa nu fac mare caz de mine insumi, privind diversele griji ale oamenilor cu ochi de filozof, prea putine nu-mi par gaunoase si zadarnice) nu pot sa nu spun ca n-as dobindi o foarte mare placere din progresul pe care cred ca l-am facut in cercetarea adevarului.
Dan Negrescu, Descartes, Metoda, p. 11: „Caci din aceasta am obtinut remarcabile roade, chiar daca aveam obiceiul sa simt in legatura cu mine insumi ca prin soarta (?) as fi modest. (Punct, sic!) In timp ce privesc cu ochi de filozof diferitele griji ale oamenilor, abia daca imi par unele – care se arata adesea – ca nefiind desarte si inutile; n-as putea sa spun de ce, dar apreciez ca, prin progresul pe care l-am facut in cercetarea adevarului, sint cuprins de o suprema placere“.

Fraza, adevarat period latinesc ca la mama lui acasa, are un ut („incit“) care te trimite sa cauti subordonata hat departe, ca-n nemteste, unde ciinele sare-n valul frazei si iese cu verbul in gura abia pe malul celalalt. Traducatorul se incilceste in mataraia frazei si, atunci, ca sa nu descilceasca, taie. Si pune punct la mijlocul frazei, il suprima pe ut, pune din burta „prin soarta“, „care se arata adesea“. Iar n-as putea sa spun de ce ar fi traducerea, chipurile, lui non possim quin dicam, care inseamna in romaneste „nu pot sa nu spun ca“. Dar de ce traduce el asa, n-as putea sa spun de ce.

Quod quia mihi videbar commodius praestare posse inter homines conservando, quam in illa solitudine commorando…. Mi se parea mai comod sa expun (indoielile mele) frecventind oamenii, decit raminind in acea singuratate…
Dan Negrescu, Descartes, Metoda, p. 38: „…deoarece mi se parea mai potrivit sa le pot evidentia printre oameni pastrindu-le, decit in acea singuratate in care zabovisem pina atunci“.
La omul sarac… cum era proverbul? Spre omul sarac, trei pistoale trag… Parca asa era. In fine. Textul ascunde o „horibila“ metateza, conservando (pastrind) in loc de conversando (convietuind), dar traducatorul nu vede greseala de tipar si traduce neted inainte, sensul nu conteaza, baga mare, o chemare noua tara o strabate, traducerea-i gata la trei jumatate. Daca ar fi scris „infutigabila sifilida“ in loc de infatigabila silfida, traducatorul nostru ar fi tradus tot ce scria, nesinchisindu-se de greselile de tipar.

Atque ut recte intelligerem, quidnam illi revera optimum esse sentirent, ad ea potius quae agebant, quam ad ea quae loquebantur, attendebam. Ca sa inteleg corect ce cred ei cu adevarat, eram atent mai degraba la ceea ce ei faceau, decit la ceea ce spuneau.
Dan Negrescu, Descartes, Metoda, p. 33: „Si pentru a intelege corect ce considera aceia ca fiind cel mai bun, eram atent mai curand la ce sustineau decit la ce spuneau“.
La omul sarac, nici boii nu trag, si textul latin are o greseala de tipar, ajebant (ziceau) in loc de agebant, (faceau), dar traducatorul nostru nu se uita nici in stinga, nici in dreapta, – Biscuiti, ostenii mei!/ – Biscuim, maria ta! Aia scrie, aia traduce, fii atent, astia una sustin, alta retin si alta mentin, una zic, alta rostesc; una spun, alta graiesc, mama lor de ventriloci!

Et quia videbam veritatem huius pronuntiati: ego cogito, ergo sum, adeo certam esse atque evidentem, ut nulla tam enormis dubitandi causa a Scepticis fingi possit, a qua illa non eximatur; credidi, me tuto illam posse ut primum ejus, quam quaerebam, Philosophiae fundamentum admittere. Si fiindca vedeam adevarul acestei fraze „cuget, deci exist“ atit de sigur si evident, incit scepticii nu puteau scorni un motiv de indoiala atit de imens, incit sa nu poata fi rasturnat de aceasta fraza, atunci am crezut ca pot s-o pun linistit ca prima temelie a filozofiei pe care o cautam.
Dan Negrescu, Descartes, Metoda, p. 43: „…deoarece vedeam ca adevarul acestei formulari, eu gandesc, deci sunt este atat de sigur si evident, incit nu putea fi imaginat de sceptici prin nici o cauza atat de nemasurata a indoielii, si nici sa fie indepartat de ea, am crezut ca pot sa-l admit cu siguranta ca prim fundament al filosofiei pe care o cautam“.

Dupa cum urmeaza mai jos, a confundat ablativul cu nominativul, da’ ce sa le fac eu daca asta are, aia n-are, asta-i aia marcatoare, nimeni nu te pune sa pierzi pe banii tai la alba-neagra, si asta e. Dubitandi causa pare a fi la ablativ, da’ uite ca totusi nu e, fiti atent, domnu’, va fac una usoara sa va luati banii inapoi: „vina nondum separata ab acinis…“, adica mustul nu inca stors din boabe…
Dan Negrescu, Descartes, Metoda, p. 57: Mustul abia stors din boabe…
Si eu nu pot inca sa pricep cum un om care abia stie latineste a fost facut profesor doctor de catre o Comisie Nationala de mucava!

Qua in re similes mihi videntur caeco, qui, ut aequo Marte adversus videntem decertaret, eum in obscuram cellam deduxisset. Mi se par asemanatori orbului, care, ca sa lupte cu sanse egale impotriva unui vazator, l-ar fi atras intr-o incapere intunecoasa…
Dan Negrescu, Descartes, Metoda, p. 81: „In aceasta situatie mi se par asemanatori orbului care, pentru a-l avea in egala masura pe Marte de partea lui, in lupta impotriva unui vazator, il duce pe acesta intr-o pivnita intunecoasa“.
Unsprezece cuvinte din romana traduc doua din latina. „Pentru a-l avea in egala masura pe Marte de partea lui“ e stingaci: ori in egala masura, ori „de partea lui“. Aici autorul a ignorat expresii idiomatice din latina: suo Marte – „de capul lui, cum il taie capul“ – si adverso Marte – „in conditii potrivnice, in imprejurari vitrege“.
- Solilocvii
Augustin, Soliloquia, traducere de Dan Negrescu, volum ingrijit de Claudiu Ariesanu, Editura de Vest, Timisoara, 1992:

RATIO. Ecce, fac te inuenisse aliquid. Uite, presupune ca ai descoperit ceva.
Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 26: „Iata, faptuieste ca sa descoperi ceva“.
Invenisse e infinitivul trecut al lui invenire, „a gasi“. Fac e imperativul lui facere, „a face“, ca-n „Mircea, fa-te ca lucrezi“. Si asta cu „a faptui“ e o obsesie a lui Dan Negrescu, care nu zice „fa in olita“, ci „iar am faptuit in pat“ si altele.

Deus, qui nisi mundos verum scire noluisti. Doamne, care ai vrut ca doar cei puri sa cunoasca adevarul.
Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 28: „Dumnezeule, care cunosti intr-adevar lumile“.
Mundus in latina sint doua cuvinte, unul inseamna „pur, curat“, iar celalalt „lume“. Ca lac in romana, care inseamna si „iezer“ si „oja“. Dar romanii tot nu le-ncurca, si cind zic „bea din lac“ inseamna ca „apa din helesteu e potabila“, nu „ia si tu un git de oja“ ori „rasfata-te si tu cu-n git de Super Glue!“.

Deus meus, s…t res mea… Dumnezeul meu, averea mea.
Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 32: „Dumnezeul meu, fapta a mea…“.
Aici Augustin vrea sa spuna ca Dumnezeu pretuieste mult pentru el, nu ca l-a facut din mucava, lipici, cuie de timplarie si l-a pus pe televizor. Dumnezeu nu e fapta nimanui. Res inseamna aici „avere, bunuri“, nu iata-ce-pot-face-doua-miini-dibace.

RATIO. Dic, quaeso, scisne saltem in geometrica disciplina quid sit linea?/ AUGUSTINUS. Istud plane scio. Zi, macar stii ce este linia in geometrie?⁄ Asta stiu, categoric.
Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 42: „Spune-mi, te intreb, oare stii, din intimplare, ce este linia in geometrie?⁄ In cea plana stiu.“
Plane e adverb, si inseamna „chiar asa, la fix, exact, de-a dreptul“.

Urmatoarele exemple insa nu mai tin nici de optiunea stilistica, nici de interpretare. In ele, autorul spune una, iar traducatorul exact opusul a ceea ce spune Augustin:

Fac me istud concedere. Fa-ma sa-ti acord aceasta concesie.
Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 55: „Fa, te rog, astfel incit sa ma accepti cu parerea mea“.
Buna ziua, babo!, zice Augustin. Castraveti, drago!, traduce Dan Negrescu. „Convinge-ma de contrariul“, spune Augustin, care discuta cu Ratiunea, personificata, „Ba fii buna si accepta ce zic eu“, zice Dan Negrescu.

Hoc ergo unum superius praetermiseras. Trecusesi cu vederea acest lucru mai sus.
Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 82: „Asadar, acest lucru il pui mai presus“.
Praetermitto inseamna „a omite, a ignora, a trece cu vederea“, si oricum este aici un mai-mult-ca-perfect, iar superius inseamna „mai sus“, dar se refera la conversatie, si, desigur, Pavel Pavlovici a cistigat la Loto un Moskvici, dar cu precizarea ca nu-l cheama Pavel, ci Ivan, si nu e vorba de un Moskvici, ci de o bicicleta, si n-a cistigat-o, ci i s-a furat, si daca unui profesor universitar doctor trebuie sa-i faci trei „precizari“ intr-o propozitie de cinci cuvinte, atunci viitor de aur tara noastra are, si Dan Negrescu n-ar trebui sa fie pus mai presus, ci trecut cu vederea.

AUGUSTINUS. Dic, quaeso, si quid tibi suggestum est, ne pereamus/ RATIO. Hic esto. Spune-mi, te rog, daca ti-a venit vreo idee, ca sa nu pierim./ – Fii atent.
Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 91: „– Spune-mi daca ni s-a mai adaugat ceva spre a nu pieri.⁄ – Fii astfel cum ai spus“.
Suggero inseamna „a sugera“, ca pe romaneste. Aliquid tibi suggestum est inseamna „ti-a trecut ceva prin cap, ai vreo idee, vreo sugestie?“. Sigur ca suggero mai inseamna uneori si „a ingramadi“, dar aici e diferenta intre traducerea cu cap si traducerea automata. Mie Google sigur ca-mi traduce totdeauna „nu mai vreau nimic“ cu „I May want nothing“ fiindca asa i-au spus lui, ca mai e luna de dupa aprilie, si el o tine ca gaia matu’, dara Google-s fiare reci, puse-n teci de lemne seci, nu pretind salariu si doctorat si sefie de catedra si sa conduca doctoratele altora.

RATIO. Ita et in geminis fallimur, ita in ouis, ita in singulis sigillis uno annulo impressis, et in caeteris talibus. Astfel ne inselam privitor la gemeni, la oua, la peceti facute cu acelasi inel etc.
Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 91: „Astfel ne inselam si in privinta fratilor gemeni, in privinta oilor (!!) a sigiliilor individuale imprimate cu acelasi an (!!)“.
Ovum e ou, si face ablativul plural ovis, si ovis e oaie si face ablativul plural ovibus, si annum e an, si annulum e inel, si nu-i tot-una pizma cu prisma, clisma cu carisma.
- Despre fiinta si esenta
Thoma de Aquino, Despre fiinta si esenta, traducere, note si biografie de Dan Negrescu, Paideia, Bucuresti, 1995:

Similiter etiam non potest dici, quod ratio generis accidat naturae humanae secundum illud esse, quod habet in individuis, quia non invenitur in individuis natura humana secundum unitatem…. Asijderi, nu se poate spune ca ratiunea genului corespunde naturii umane conform fiintarii pe care o are in indivizi…
Dan Negrescu, Thoma de Aquino, Despre fiinta si esenta, p. 45: „Tot astfel insa nu se poate spune ca ratiunea genului ar accede naturii umane conform acelei fiintari pe care o are in indivizi…“.
Aici, traducatorul confunda doua verbe paronime: accedo – „a coincide, a corespunde“ – cu accido – „a se intimpla, a surveni“.

Forma autem invenitur aliqua… Exista insa o forma oarecare…
Dan Negrescu, Thoma de Aquino, Despre fiinta si esenta, p. 83: „Se dovedeste insa alta forma…“.
Fiindca aliquis – „cineva, careva, oarecare, oarecine“ – a fost confundat cu alius, „altul“, vag paronim al primului, care-i pune traducatorului serioase probleme mai jos, pe aceeasi pagina: „Aliqua vero ex consequentibus formam sunt, quae habent communicationem cum materia, ut sentire…“. Unele insa dintre cele care urmeaza forma sint cele care comunica cu materia, ca simtirea…
Dan Negrescu, Thoma de Aquino, Despre fiinta si esenta, p. 83: „Pe undeva, intr-adevar, intre cele ce urmeaza forma sint cele ce au o comunicare cu materia…“.
Textul scapa ca prin minune, dar la pagina urmatoare se schimba foaia (scuze pentru jocul ieftin de cuvinte, dar cind Comisia centrala de acreditare a titlurilor universitare face profesori universitari in gluma si conducatori de doctorat ca sa se distreze, imi permit si eu s-o fac, de vreme ce scriu doar un articol, atita tot).
Risus contigit ex aliqua apprehensione animae hominis… Risul provine dintr-o anume intelegere a sufletului omenesc…
Dan Negrescu, traducere la Thoma de Aquino, Despre fiinta si esenta, p. 84: „Risul provine dintr-o alta intelegere a sufletului omenesc…“

Arunca paronimele cu oua stricate dupa Dan Negrescu, dar de nimerit cu bulgari il nimeresc omonimele. Rau de tot: „…sicut diaphaneitas de aëre…“ – …ca transparenta la aer…
Dan Negrescu, traducere la Thoma de Aquino, Despre fiinta si esenta, p. 85: „…dar accidentele isi primesc completarea dintr-un agent exterior, precum starea diafana in arama…“.
Aici traducatorul confunda aes, aeris – „bronz“ – cu aër, aëris – „aer“, si orice se poate spune despre arama, bronz sau alte neferoase, da’ nu-s translucide. Ca bronzul sa devina diafan sau translucid, trebuie sa fie pilit marunt-maruntel, se toarna peste el o canita de palux lungit cu acetona, si totul se trage in plamini, frumos, dintr-o punga. Iar atunci totul pare straveziu si nu mai ai nici o ezitare privind pufosenia plumbului, transparenta fontei, efervescenta otelului si diafaneitatea aramei, folosita, datorita acestei insusiri a ei, la fabricarea rochitelor de balerina!!!

Ascensiunea lui Arturo Ui nu a fost oprita. Printre cei care au incurajat-o, Ileana Oancea, decan al Facultatii de Litere, si Maria Tenchea, decan al Facultatii de Litere. Multumita lor, studentele si studentii sectiei de Limbi Clasice nu invata latina, fiindca nu au de la cine.