OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

România este la un pas de colaps financiar. Zic unii analişti. Noroc cu infuzia de bani de la FMI, care mai ţine în viaţă sistemul bugetar. Ciudat este cum oficialii de la Washington, atît de rezervaţi în cheltuirea banilor, acceptă folosirea împrumuturilor pentru plata salariilor sau a pensiilor.

Zilele trecute, Ministerul Finanţelor a încheiat cu succes cursa vinderii obligaţiunilor de stat. Încă 500 de milioane de euro intră în trezorerii. Împrumutul public e destinat din nou astupării găurilor fără fund. România are nevoie de un plan anticriză, nu de pansamente plătite de alţii pentru ascunderea rănilor adînci.

E greu la deal cu boii mici. Asta o ştiu pînă şi cosaşii ajunşi vremelnic să conducă ţara. Niciodată România nu a avut miniştrii ai Finanţelor atît de incompetenţi. Pînă şi pianistul Varujan Vosganian le poate da lecţii urechiştilor puşi peste finanţele ţării. Nu am crezut că voi găsi în alt guvern responsabili mai iresponsabili decît ai lui Tăriceanu. Şi cînd te gîndeşti că la mijlocul anului trecut, România înregistra o creştere economică de 7%, acum, după un an, statistica indică o regresie economică de 6 procente. Faceţi domniile voastre diferenţa şi vedeţi care dintre Boc şi Tăriceanu merită mai mult.

Tăriceanu ar fi fost astăzi singurul om politic care ar fi înţeles cu cine se luptă sistemul pedelist al Finanţelor. Dar timpul lui a trecut sau a trebuit să fie înlăturat?

Mă întreb, la fel ca mulţi alţii din Finanţe, unde sînt banii colectaţi de la contribuabili, în condiţiile unei scăderi minore a veniturilor bugetare? Unde sînt promisiunile pedeliste de reducere a taxelor?

În administraţia centrală se vorbeşte tot mai mult despre disponibilizări. Culmea incompetenţei guvernamentale: concediul fără plată. Ce fac atunci cei care lucrează non-stop în interesul public? Unde sînt principiile liberale ale recompenselor pentru munca prestată?

Un cotidian central publica recent că primăriile au cheltuit banii publici pe 376 de festivaluri. Dacă mai adăugăm şi sindrofiile Ministerului Culturii, ne apropiem de cifre ameţitoare.

Sigur că, tot într-o vreme de criză, masonii liberi din Anglia au gîndit regulamentul de fotbal, valabil şi în ziua de azi, într-o tavernă din centrul Londrei. Asta pentru a mai reduce din presiunile sociale asupra patronatelor.

În Antichitate, împăraţii ofereau pîine şi circ, pentru ca populaţia să mai uite de probleme. Şi, uite aşa, lecţia cea mai bună de zăpăcit electoratul o dă Traian Băsescu, preşedintele care orice zice sau face este băgat în seamă de presă. El e un fel de pansament gastric. Parcă am înnebunit cu toţii. Intrăm în hora, care nu-i a noastră, şi uităm să-l întrebăm: nea Traiane, chiar nu ai nici o soluţie? În caz contrar, aruncarea prosopului poate fi o alternativă. Plus declanşarea unei anchete naţionale privind cheltuirea banilor publici.