OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„Reforma“ a devenit cuvintul de ordine in Romania postcomunista. Este indiscutabila necesitatea reformelor in toate sectoarele vietii: economice, sociale, politice, educationale etc. Este discutabila insa sinceritatea factorilor de decizie, precum si capacitatea lor de analiza in perspectiva. Multe dintre decizii, care implica transformari si restructurari radicale, sint luate doar pentru „a bifa“ inca un punct dintr-un viitor raport cosmetizat. Oare cit de largi perspective au persoanele cu competente in planificarea Reformei? In ce masura societatea civila poate sa aiba un cuvint de spus? Sint citeva intrebari la care raspunsurile pot fi, la prima vedere, frumoase si satisfacatoare. Realitatea este, adesea, diferita de declaratiile mai mult sau mai putin la obiect ale oficialilor.

Steagul reformei sistemului de invatamint romanesc a fost agitat de fiecare oficial care s-a perindat prin minister dupa 1990. Probabil multi il invidiaza pe Spiru Haret si doresc sa ramina in panteonul corifeilor sistemului de educatie din Romania. Altfel e greu de explicat de ce schimbarea unor guverne sau chiar doar a unor oficiali din minister implica, automat, „regindirea“ reformei in diverse segmente ale invatamintului romanesc.
Invatarea limbii latine in scolile romanesti a cunoscut o oarecare revigorare dupa 1990. Chiar daca multi profesori de limba latina uita sa-si faca datoria si confunda ora de latina cu cea de dirigentie sau limba si literatura romana, totusi, e mai bine decit in perioada comunista. Sint mai multi tineri care stapinesc notiuni de baza din limba latina.

La orizont se profileaza o decizie de „reforma“ care ne va obliga sa folosim timpul trecut cind vom vorbi sau scrie despre predarea limbii latine in scoli. „Initiatorii“ acestei reforme s-au gindit, oare, la consecintele reducerii si chiar ale eliminarii in anumite scoli a orelor de limba latina?
Limitarea orelor de limba latina in invatamintul de masa va avea consecinte ireparabile pe termen lung, de natura culturala, sociala si politica.
- Cunoasterea notiunilor de baza de limba latina asigura constientizarea larga, la nivelul maselor, a originii poporului si a limbii romane. Nici un discurs fals patriotic, din presa sau din manualele de istorie, nu va putea suplini efectul cunoasterii notiunilor elementare de limba latina in dezvoltarea sentimentului national.
- Viitorii specialisti in domeniile dreptului, filozofiei, istoriei, teologiei, medicinei, biologiei, filologiei etc. vor avea nevoie de cunoasterea limbii latine. O reala invatare nu poate fi asigurata doar la nivelul specializarilor universitare. Bazele invatarii limbii latine se pun in invatamintul liceal!
- In cercetarea istoriei, cunoasterea limbii latine este imperios necesara. Sint peste 700 000 de documente in limba latina referitoare la Transilvania, din secolul al XI-lea pina in veacul al XIX-lea. Doar 1% dintre ele sint publicate si 5% cunoscute cercetatorilor. Cercetarea cu acribie stiintifica a izvoarelor istorice asigura cunoasterea istoriei, acuzata atit de des de fals, fara a se crea conditiile necesare cercetarii.

- Vor disparea treptat specializarile in limbi clasice de la universitati si nu vor mai putea fi pregatiti alti specialisti pentru generatiile viitoare. Unde ii vom pregati pe viitorii specialisti?
- Multi dintre politicieni nu stapinesc arta oratoriei. Care este exemplul cel mai bun de retorica pe care il poate avea un politician sau un avocat? Cicero! Cunoasterea la nivel elementar a retoricii lui Cicero, care este asigurata in lectiile de limba latina din invatamintul preuniversitar, ne-ar fi scutit de multe dintre bilbiielile si poticnelile „savante“ ale politicienilor nostri.
Valorile culturii latine trebuie revigorate, nu eradicate, in invatamintul romanesc preuniversitar. Limba latina nu este o limba moarta. Sint oameni care inca o vorbesc, care citesc texte latinesti, care scriu in limba latina. In indepartata Finlanda este un post de radio in limba latina. Ce legatura au finlandezii cu latina? Ei stiu sa aprecieze valorile culturale si sa le promoveze! La scolile superioare de la Vatican se sustin examene sau se predau cursuri in limba latina.

Ce va fi la noi? Poate ne vor putea raspunde domnii ministeriali care il invidiaza pe Spiru Haret. Citi tineri vor mai fi atrasi de cunoasterea spiritualitatii latine, care se intinde din Antichitate pina in epoca moderna, daca nu intra intr-un prim contact cu ea inca de pe bancile scolii?
Deocamdata, se prefigureaza ceva sumbru. Cei care vor dori sa cunoasca limba latina vor fi nevoiti sa invete in cele strainatati, probabil prin Finlanda sau aiurea. Noi vom ramine doar cu amintirea unei origini latine a poporului si limbii romane.
______

Marius DIACONESCU este director adjunct al Centrului de Istorie a Transilvaniei al Facultatii de Istorie, Universitatea Bucuresti