Au trecut şi alegerile mult aşteptate.
Uninominalul a produs deja efecte. Numărătoarea voturilor este
încheiată, BEC a transmis comunicatul oficial de validare, de
iure, a rezultatelor alegerilor. Ce este sigur şi de domeniul
evidenţei: două portavioane, PSD+PC şi PD-L, însoţite de
un crucişător, PNL, şi de un robust submarin, veşnic în
escorta escadrei parlamentare din România, UDMR, sînt
partidele ce vor forma viitoarea –actuala deja – configuraţie
parlamentară. Se poartă discuţii teoretico-academice în
jurul învingătorului real al alegerilor, după procente sau
după numărul de mandate…
La ora la care scriem aceste impresii
postelectorale, partidele au intrat în jocul jocurilor de
culise. Cine cu cine se aliază şi ce oferă fiecare? Nu indiferentă
este şi poziţia preşedintelui Traian Băsescu. A spus-o neted,
înainte de vot: nu-l vrea ca premier nici pe Mircea Geoană,
nici pe Călin Popescu Tăriceanu. Dar nimic nu este sigur şi orice
se poate întîmpla. Istoria nu începe azi şi nici
nu trebuie să avem cine ştie ce cunoştinţe istorice ca orice s-ar
întîmpla la modul „azi-aşa-mîine-altfel“ să
nu fie natural şi firesc.
Şi atunci?
În acest punct, începe
tocmeala pentru formarea unei majorităţi parlamentare, pentru
alcătuirea noului guvern şi pentru propunerea de numire a unui nou
prim-ministru. Care va trebui să fie acceptat şi de preşedinte şi
de Parlament. Spaţiul de manevră este restrîns. Lipsa de
entuziasm pentru vot a românilor şi anvergura noilor-vechilor
candidaţi au dus la o situaţie cumva aşteptată, dincolo de
procentele estimate de diferitele partide sau de numeroşii
candidaţi. Unii aleşi pe sprînceană, alţii nou aruncaţi în
groapa cu lei a politicii. Vechii combatanţi au reuşit şi de
această dată să penetreze intrarea în Parlament, alţii încă
nu. Ceea ce se estima s-a confirmat: PRM-ul lui Corneliu Vadim Tudor
şi PNG-ul lui Gigi Becali au rămas în afara Parlamentului.
Ceea ce, pentru sănătatea şi igiena vieţii politice, nu e chiar
rău. Dincolo de tulburarea apelor şi de îmbrobodirea unor
segmente ale populaţiei expuse la un găunos şi răsuflat discurs
naţionalist-populist, politica practicată de C.V. Tudor şi de Gigi
Becali a însemnat doar scandaluri şi mojicii livrate constant
de cei doi lideri carismatici. Eliminarea lor din Parlament este un
prim cîştig al actualului ciclu electoral.
Ce va urma în continuare? Greu de
anticipat cine cu cine se va cupla pentru a oferi „Ţărei şi
Neamului“ o majoritate parlamentară stabilă şi, în
consecinţă, un premier şi un guvern eficient. Cuvîntul
„criză“ este deja la ordinea zilei, cu toate că guvernatorul
Băncii Naţionale, mai calmul şi mai raţionalul Mugur Isărescu, a
prezis că va trebui să ne arătăm mefienţi faţă de
posibilitatea combaterii crizei şi că, de asemenea, va trebui să
gestionăm eficient creşterea economică. Dacă creştere economică
nu e, nimic nu e. În acest punct, se pot intersecta ideile şi
doctrinele liberale legate de investiţii, politici fiscale şi
strategii financiare cu cele social-democrate privind protecţia
socială şi intervenţia statului în economie. Dreapta a ştiut
mereu să facă bani, pe cînd stînga a fost mereu meşteră
să risipească banii făcuţi de alţii. O dreaptă măsură va
trebui găsită acum. De cine şi cum? Varianta găsirii unei soluţii
în patru, nu neapărat în doi, ar fi ideală. Dar greu de
atins. Adică cele două partide liberale să-şi dea mîna şi
cu UDMR-ul, dar să găsească o formulă de coabitare constructivă
şi cu PSD-ul, printr-o formulă negociată. Niscaiva locuri în
guvern, funcţii colo-colo, ştiu băieţii mai bine ca noi ce
posturi se pot oferi pentru a face „ciocul mic“. Nu e timp de
vrajbă. Şi, la urma urmelor, nu sînt toate partidele cam la
unison cu programele şi ideologiile? Ce mare scofală că o să facă
staţie de metrou la Piaţa Moghioroş partidul x sau partidul y,
dacă tot e nevoie de metrou în Drumul Taberei?
Exemplele se
pot multiplica. Nu este simplu să trecem peste orgolii. Cine şi cum
va reuşi să alcătuiască noua majoritate parlamentară şi să
livreze noua coaliţie guvernamentală? Opţiunile sînt
multiple. Greu de admis PSD-PC cu PD-L, dar mai probabil PSD-PC/PD-L
cu PNL, cu UDMR, în coadă. UDMR-ul scos din cărţile
guvernării ar crea mai multe probleme decît cu acest partid la
guvernare. Aşa că înţelept ar fi să fie inclus în
cărţile jocului, aşa cum avansează şi liberalii, pentru a mări,
prin asocierea UDMR-ului, procentele cu care să stea la masa
tratativelor cu cei doi parteneri parlamentari mai bogaţi în
procente şi mandate.
Situaţia politică şi
economico-financiară internaţională impune o prudenţă extremă
din partea României şi măsuri eficiente de atragere a
investiţiilor şi a investitorilor. Creşterea economică este
absolut necesară, şi atunci o flexibilă politică monetară ar
putea da roade. Ca şi utilizarea tuturor oportunităţilor legate de
fondurile europene, unde nu ar trebui să pierdem, din lene sau din
incompetenţă, nici un euro. Puţină înţelepciune şi mai
mult calm nu ar strica în aceste prime luni de nouă guvernare.
Apoi, vor veni alegerile prezidenţiale care vor învolbura iar
apele. Ar fi bine să facem faţă oricăror provocări
meteorologice, iar echipajele navelor politice să aibă un cît
mai stabil suport popular în familiile rămase pe ţărm.
Mirosul unei bune cafele şi al lui „să trăiţi bine!“ va
atrage mereu acasă pe marinari. „Puterea alintaromei“ şi
aromele cafelei ne binedispun la reverii pacifiste după stările
noastre febrile din timpul alegerilor.
- Articole in legatura
- Alegeri 2008: cum va arăta viitorul guvern?
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters