OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cine nu stie pe pielea lui ca o atentie mai mica sau mai mare deschide larg usile birocratiei, care se ascunde printre literele de lege si hotariri, printre termene foarte generoase de rezolvare a doleantelor cetatenilor sau ale firmelor? Uneori crezi ca traiesti nu in Romania, ci in peisajul Castelului kafkian, unde absurdul este regula, iar normalitatea, exceptia.

Stii ca poti avea soarta personajului principal din Moartea domnului Lazarescu daca n-ai la tine un ban in buzunar, cind ajungi la spital, atunci cind sanatatea nu-ti mai este prietena.
Tema coruptiei este una pe care functionarii Uniunii Europene (UE) o pun pe tapet la fiecare discutie privind accederea Romaniei in UE, cind sint solicitati sa dea interviuri in presa. Pina de curind, constituia un motiv de aminare a intrarii tarii noastre in UE, un steag rosu si amenintator, care intre timp si-a schimbat culoarea de interzis si a devenit galben. Mass-media preia subiectul, il exemplifica prin nenumarate editoriale si anchete. il critica, il deplinge. Este un fenomen profund, chiar endemic al societatii romanesti. Ne luptam cu el prin legi, care sint ele bune, dar nu se aplica, prin actiuni sprijinite de Uniunea Europeana si de organizatii non-guvernamentale.

Coruptia se incapatineaza, totusi, sa persiste. De ce oare? Autoritatile se schimba o data la patru ani si trebuie sa rasplateasca banii investiti in ei de oamenii de afaceri, de oamenii cu ambitii politice si administrative. Acestia trebuie sa-si scoata banii investiti in partide, asa ca iau, in functiile pe care le detin, pielea de pe om. Cetatenii nu-si pot rezolva astfel problemele la timp sau obisnuinta cetateanului este atit de ancorata in coruptie, incit o priveste ca pe un mijloc sine qua non din existenta sa. Statisticile sint si ele relevante, aratind ca privatizarile nu sint transparente, licitatiile sint putrede, ca si unele diguri care se prabusesc la inundatii, ca si unele poduri, care cad la apele mari. Romania este o tara foarte corupta. Spun romanii. Spun si strainii.
Exista si o coruptie la nivel inalt. Si aici, UE este foarte drastica in ce priveste Romania. Nu se mai poate tolera asa ceva, odata ce Romania va intra cu arme si bagaje in UE. UE – locul ideal, unde coruptia nu-si gaseste locul, acel eden al relatiilor interumane si economice spre care tinjim in vis, ca ziua la hipermarket.

Ceea ce uita de fiecare data sa ne aminteasca Uniunea Europeana este ca in raportul de coruptie exista mereu doi factori: corupatorul si coruptul. Daca, sa spunem, in contracte precum cel cu firma franceza Vinci, Romania a incheiat o intelegere dezavantajoasa, inseamna ca Guvernul Nastase a fost corupt incheind contractul. Firma sus-amintita, fiind celalalt factor, a fost corupatorul. Sau, daca lucrurile nu au stat asa, si Guvernul Nastase a fost corupatorul, firma Vinci a acceptat actul de coruptie, in ciuda preceptelor forte, deosebit de stricte ale mersului afacerilor in UE. Firma Vinci nu s-a opus incheierii contractului, nu-i asa? Si putem inlocui denumirea firmei Vinci cu cea a EADS. Cind am aflat ca trebuie sa scoatem un miliard de euro pentru securizarea frontierelor. N-am aflat insa ca ar fi fost o licitatie. A acceptat asta UE? A protestat cineva? Nu. La alegeri, dl Traian Basescu, pe atunci candidat la presedintie, a tunat si a fulgerat impotriva contractelor fara licitatii. Credeam ca vor fi reziliate. Nici vorba, au fost renegociate, cel putin cel cu EADS, reduse preturile, dar nici vorba de o licitatie.

Pentru ambele contracte, ca orgoliile lui Adrian Nastase sa fie satisfacute, a fost nevoie de vizita prim-ministrilor tarilor respective. Asa ca acele contracte au avut gir la nivelul cel mai inalt din partea unor tari de maxima anvergura ale UE.
Oricum, cind este vorba sa dai lectii, ar trebui sa te uiti si in propria ograda, ca sa vezi cit de bine cultivata este, sau, mai bine-zis, cit de curata este. Poate nu este nevoie, caci unii spun ca oamenii de afaceri n-au nici un Dumnezeu. Noi, inca il mai cautam in rugaciunile noastre.
Asta nu inseamna ca romanii ar incerca sa se exonereze de tarele lor prin faptul ca prefera sa vada paiul din ochiul vecinului. Romania este o tara in care coruptia este un flagel, este o boala, este un rau, poate duce chiar la consecinte extreme, asa cum o ilustreaza in sfera artistica Moartea domnului Lazarescu sau Senatorul melcilor. Este insa trist sa constatam ca primim un sprijin nesperat din exterior, care, indeobste, este trecut, cu diplomatie, sub tacere.