VECINĂTĂŢI ŞI INCOMPATIBILITĂŢI

Categoria: Rubrici | 10 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

n A devenit Hegel francez?

Săptămîna trecută, am urmărit pe TVR Cultural un episod din emisiunea realizată de H.-R. Patapievici, „Înapoi la argument“, consacrată lui B. Fundoianu/Benjamin Fondane. Mihai Şora şi Luiza Palanciuc au răspuns întrebărilor realizatorului, e drept, mai mult Luiza Palanciuc decît Mihai Şora. La întrebarea moderatorului „Era Fundoianu îngîmfat?“, traducătoarea lui Fondane, foarte sigură de sine, a răspuns afirmativ şi a explicat, doct, că Benjamin Fondane avea un orgoliu profesional profund înrădăcinat în conştiinţa propriei valori.

Din fericire, dl Mihai Şora a intervenit şi a corectat afirmaţia doamnei, disociind între îngîmfare şi orgoliu profesional şi insistînd pe firescul şi modestia lui Fondane. Dar comedia erorilor, debitate cu aerul că autoarea ne împărtăşeşte informaţii de mare acurateţe şi inestimabilă valoare, a continuat. Astfel, „experta“ în biografia lui Fundoianu/Fondane a vorbit despre medicul infirmeriei lagărului de la Drancy, nimeni altul decît Serge Moscovici, tatăl viitorului ministru într-un guvern francez, Pierre Moscovici.

Dna Palanciuc, acompaniată discret de dl Patapievici, a evocat înduioşătoarea întîlnire dintre Fondane şi Serge Moscovici şi ipoteticele lor discuţii în limba română (ipotetice pentru că n-au existat decît în imaginaţia celebrei traducătoare). Nimeni din platou nu părea să ştie că sociologul Serge Moscovici, născut la Brăila în 1925, nu avea cum să fie medic în lagărul de la Drancy, în 1944, din cel puţin două motive: pentru că avea, în 1944, abia 19 ani şi nu-şi terminase încă studiile şi pentru că, la acea dată, se afla în România, pe care a părăsit-o definitiv abia după 1947.

Despre evenimentele din acei ani, Serge Moscovici a scris pe larg în Cronica anilor risipiţi (1997), publicată la Polirom în 1999, dar probabil că nici unul dintre cei trei participanţi la emisiune nu citise cartea şi nu ştia despre ce e vorba.

Aşa că au discutat, emoţionaţi, despre impresionanta întîlnire inexistentă şi s-au extaziat la gîndul că limba română le-a servit celor doi drept limbă comună.

Într-adevăr, înduioşător! Dar seria gafelor Luizei Palanciuc a culminat cu vorbirea despre „binecunoscutul principiu francez teză-antiteză-sinteză“ care ar fi stat, chipurile, la temelia gîndirii fondaniene. Din păcate, filozoful H.-R. Patapievici n-a găsit cu cale să-i facă dreptate lui Hegel, ci a aprobat, cu un zîmbet admirativ, spusele expertei în Fundoianu/Fondane. Şi uite aşa se promovează, în România, „specialiştii“ între ei şi se consolidează mediatic reputaţiile de mari „experţi“ ale unor semidocţi.

Dar sîntem în România, unde merge şi aşa, nu?! (C.M.)

Recomanda articolul prin:

Comentarii utilizatori

LAZAR MOSCOVICILuiza Palanciuc &ihai Şora - Vineri, 16 Aprilie 2010, 12:41

Mărturia lui LAZAR MOSCOVICI – medic de origine română, deportat în data de 15 iulie 1942 la Auschwitz – despre întâlnirea lui cu Benjamin Fondane, despre discuţiile avute împreună în lagăr, despre sfârşitul tragic al lui Fondane poate fi citită în revista „Dialogue“ (nr. 7, 1981).

Traducerea acestei mărturii în limba română va fi accesibilă în curând:

pe blog, pe siturile dedicate lui Fondane, pe Facebook.

Marturia doctorului Lazar MoscoviciLuiza Palanciuc şi Mihai Şora - Vineri, 16 Aprilie 2010, 20:06

Un fragment din mărturia doctorului (de origine română) Lazar Moscovici [despre întâlnirea lui cu Benjamin Fondane la Auschwitz, despre discuţiile avute împreună, despre sfârşitul tragic al lui Fondane etc.] este accesibil într-o versiune audio înregistrată de Philippe Weissert şi postată pe situl Muzeului parizian ‘Mémorial de la Shoah’.

Memorialul i-a consacrat lui Benjamin Fondane o amplă expoziţie, foarte documentată, sub auspiciile Societăţii de Studii ’Benjamin Fondane’.

Surse iconografice, documentar-biografice, înregistrări audio pot fi consultate pe acest site.

După cum spuneam şi în emisiunea „Inapoi la argument“ (din 8 aprilie 2010), această mărturie a lui Lazar Moscovici este tulburătoare tocmai pentru că este foarte precisă, de o mare acurateţe, lipsită de patetisme sau înflorituri.

Mai există şi alte câteva asemenea mărturii din lagărul de la Auschwitz, legate de Fondane. Le vom face publice în limba română cât de curând.

Până la apariţia lor pe hârtie, vor putea fi citite pe blogul pe care i-l consacrăm lui Fondane (http://fondane.wordpress.com), pe siturile www.fondane.fr, www.fondane.eu, şi pe Facebook (unde există o pagină specială ‘Restitutio Benjamin Fondane’).

Mulţumiri.

despre mizeriile zilniceMihai L., student, Franta - Duminica, 18 Aprilie 2010, 11:32

Doamna C.M. (Carmen Musat?),
Ingaduiti-mi sa va spun ca articolul dumneavoastra este inutil si grotesc prin sterilitatea si dispretul care razbat din fiecare cuvant. Daca asta este tot ceea ce ati retinut si aveti de spus despre emisiune, despre Fondane, despre invitati, atunci e foarte grav pentru ca va tradati nu numai agresivitatea invidioasa, dar si incultura. Nu este vorba, intr-adevar, de Serge Moscovici, ci de Lazar Moscovici - un lapsus poata scapa oricui si e lipsit de importanta (am vazut ca domnul Sora si doamna Palanciuc l-au corectat, de altfel, raspunzindu-va, nobil, la injuriile dumneavostra)! Cat despre teza-antiteza-sinteza, celalalt puric cautat cu aceeasi acribie rautacioasa, si un licean va poate pune la punct, lamurindu-va ca nu ii apartine lui Hegel, ci vine din filosofia greaca si ca este schema traditionala, multiseculara, predata deja din clasele primare si practicata in abundenta in sistemul francez. Ceea ce este important este ca s-a putut vorbi, in sfarsit, despre Fondane intr-o emisiune TV, cu emotie, generozitate, competenta si devotament, lucruri care va scapa, in mod evident. Multumiri din suflet domnului Sora si doamnei Palanciuc pentru tot ceea ce fac, domnului Patapievici pentru aceasta emisiune! Mihai, stundent in filosofie, Franta

Comedia erorilor !?Monitor - Duminica, 18 Aprilie 2010, 19:40

Se pare ca cineva s-a pripit, n-a rceptionat atent convorbirea din emisiunea lui H.R.P.si a iscat o confuzie mai mult decat regretabila. A fost vorba deci de medicul Lazar Moscovici cel care s-a intalnit cu B. Fondane si nu de Serge Moscovici, reputatul om de stiinta de talie europeana in domeniul psihologiei sociale. S-ar putea ca intre acestia sa nu fi existat nici macar o legatura de rudenie. Autorul confuziei produse trebuie sa-si asume aceasta nepermisa ,,comedie a erorilior".

URLA IMPOSTURA!!!Catalin Semproniu (Arizona) - Luni, 19 Aprilie 2010, 02:52

Traducerea marturiei lui Lazar Moscovici despre Fondane a fost tiparita pentru prima oara in "Strigat intru eternitate" ,Caiet Cultural al revistei Realitatea evreiasca, aparut sub coordonarea d-nilor Geo Serban si Dorel Dorian, inca in anul ... 1998! Fragmente ample au fost reproduse in cartea "Strigat si fum", a d-nei Nedeea Burca, aparuta in anul 2008. Si alte marturii, despre care distinsii fondanieni de data foarte recenta n-au apucat sa afle deocamdata! Dl. Mihail (student) ar trebui sa citeasca, inainte de a se gasi in treaba si a-si da cu parerea, cartea lui Yrimiahu Yovel, numita "Hegel, Nietzche si evreii, o enigma intunecata", aparuta la Humanitas in anul 2000. Nu le-ar strica nici celorlalti, printre care se numara si dl. Monitor... ar intelege ca d-na Carmen Musat are dreptate! A confundat doar Moscovocii... Fondane nu doar ca nu s-a inspirat vreodata din filosofia greaca, dar a combatut-o din toate puterile sale. In rest, ce sa mai spun... sora mea mi-a vorbit inca de-acum cativa ani despre iminenta aparitie a unei "Integrale Fondane"... Vad ca de atunci si pana acum nu se vorbeste decat despre faimosul "blog" Fondane, promitandu-ni-se , in schimb, reproducerea unor traduceri care sunt cunoscute de publicul nespecialist in B. Fondane inca din 1998! In rest, d-na Palanciuc ar putea sa-si mai domoleasca nitel elanul, am aflat nu demult, din presa romaneasca din America despre "scandalul" de la Craiova... IN ORICE CAZ, O SPECIALISTA IN DOMENIU AR TREBUI SA STIE CA UN ANUMIT ARTICOL A APARUT IN LIMBA ROMANA INCA INAINTE DE A PLECA EU IN SUA, asa cum ziceam si repet, in 1998. Iar cei care vorbesc despre filosofie (ma refer la d-na Palanciuc si la dl. Mihai) ar trebui sa aiba niste lecturi in domeniu... Dl Sora le are, sigur, dar pare depasit de situatie... Imi pare rau, dar impostura ramane, orice-ar fi, impostura! Ea nu se poate masca, indiferent cu cine-ai sta la masa sau de vorba la televizor! Iar in ceea ce priveste opera lui B. Fondane, d-na Palanciuc este o impostoare si chestia asta se vede de la mare, mare distanta. Despre ridicol, nu mai vorbesc!!!!

P.S.Catalin Semproniu (Arizona) - Luni, 19 Aprilie 2010, 02:58

Revin cu un lucru pe care nu-l stiam, l-am aflat abia acum: d-le Mihai L., sa stiti ca despre Fondane s-a mai vorbit la televiziune, inclusiv pe TV Cultural... nu e interzis si nu e deloc descoperirea nobilei d-ne Palanciuc!

@Mihai L.Molho (Arizona) - Luni, 19 Aprilie 2010, 03:50

Atentie, ati sarit calul foarte tare! Daca n-ati fi in Franta, probabil ati fi apucat sa cititi volumul scos prin 2000 de editura hasefer, care se numea foarte sugestiv, "iudaism si elenism". A scos si dl. Liiceanu la Humanitas, inca in1993, "Constiinta nefericita". Asa ca o dati in bara! Pe de alta parte, era bine sa se vorbeasca despre Fondane cu mai putina "emotie", "generozitate" sau "devotament". Era suficienta "competenta"... despre care ce sa mai zic, ca zic destul cartile alea ce vi le-am recomandat! In rest sunt impresionat de ceea ce aflu, anume ca in Franta se invata despre filosofii greci inca din clasele primare... Cum se poate de n-am bagat de seama cand am fost si eu pe-acolo printre ce popor de filosofi ma preumblu! Aoleu, Domnule Mihai, Dumnezeu sa v-ajute, ca deja radem de-o ora despre chestia aia cu frantujii!!!

Emisiunea INAPOI LA ARGUMENT, Mihai Şora şi Luiza PalanciucLucia Fetcu - Luni, 19 Aprilie 2010, 12:33

Am urmărit şi eu emisiunea „Inapoi la argument“ cu Mihai Şora şi Luiza Palanciuc povestind despre Benjamin Fondane, şi cred că nota-pamflet de mai sus o prezintă deformat cititorilor care n-au văzut-o, dezinformându-i şi îndepărtându-i de la o eventuală încercare de a o urmări în reluări. Sau – cine ştie? – poate sămânţa de scandal aruncată aici îi va determina pe unii s-o caute pe You Tube... Şi bine vor face, pentru că a fost o emisiune densă în idei şi informaţii, tulburătoare prin anvergura şi prin destinul tragic al personalităţii evocate – faţă de care atât gazda emisiunii, cât şi invitaţii nu au rămas doar reci şi analitici.
Emoţia a fost la locul ei atunci – şi pe ecran, şi în faţa ecranului...

Cred că cei care au urmărit emisiunea cu bună credinţă, pentru conţinutul ei, iar nu pentru a vâna eventualele greşeli, sunt edificaţi asupra calităţii acesteia. Pentru ceilalti, voi relua momentele pomenite în notă, aşa cum le-am înregistrat eu de data aceasta, în contextul emisiunii.

La auzul epitetului „îngâmfat“, am reacţionat şi eu în scaunul meu, practic odată cu Mihai Şora pe ecran: Fondane avea substanţă, faptul că era conştient de valoarea şi, mai ales, de îndreptăţirea gândirii lui putea fi definit cel mult ca orgoliu intelectual – îngâmfarea este a celor fără acoperire; dar felul în care a continuat L.P. arăta că şi ea spune exact acelaşi lucru pe care-l gândeam şi noi.

In secvenţa următoare, a cărei prezentare în notă sugerează că toată povestea cu medicul Moscovici, din infirmeria lagărului, este o născocire lacrimogenă, a existat într-adevăr o eroare: faptul că medicul nu avea prenumele Serge, ci Lazar, fapt care a lăsat loc confuziei cu tatal viitorului ministru al Frantei. Pentru noi, care ascultam chiar povestea lui Fondane, nu avea mare relevanţă în acel moment prenumele doctorului, faţă de întâmplarea că a existat un martor al ultimelor lui zile, că acesta a lăsat o mărturie şi că Fondane a avut parte la sfârşit, înainte de a fi ucis, de întâlnirea cu cineva de pe meleagurile „dulcei Moldove“, unde-şi începuse tensionata-i existenţă. Nici acum nu încarc eroarea respectivă cu semnificaţiile din notă, este posibil să se întample aşa ceva în momente de mare concentrare, în care detaliile colaterale trec, chiar fără să fie cu adevarat înregistrate, în umbra gândului principal, acaparator. Şi cine nu are acest tip de concentrare, ajunge cu greu sau deloc la rădăcina lucrurilor.

In privinţa ultimei observaţii – nici aici nu cred ca L.P. şi HR.P ar fi trebuit sanctionaţi pentru „binecunoscutul principiu francez teza-antiteza-sinteză“, citat scos din context. Nu am făcut şcoala în Franţa, dar în cartea „Metodele în filosofie“ scrisă de Jaqueline Russ, tradusă de Vasile Tonoiu şi publicată la Univers Enciclopedic în 1999, am găsit ca recomandare în construcţia unei dizertaţii, printre alte planuri, „planul dialectic“, cu structura respectivă, utilizat, se pare, suficient de mult de elevi şi studenţi, încât autoarea să se refere şi la prezenţa lui caricaturală în lucrările începătorilor. Dacă subiectul discuţiei este o structură argumentativă, iar nu structurile realului pe care şi-a dezvoltat Hegel dialectica, atunci referirea la principiile metodologice, formulate explicit în şcoala franceză este mai apropiată, mai directă şi mai adecvată, decât aceea la principiile filosofice.

Acestea au fost momentele emisiunii avute în vedere în nota semnată „CM“. Prima lor concluzie este uluitoare: avem în faţă nişte semidocţi!

Poate persoana care a scris nota nu cunoaşte statutul profesional şi competenţa Luizei Palanciuc, dacă o califică drept semidoctă, deşi se putea informa (fie şi numai pe equivalences.org, Arguments, nr. 3) – şi putea să afle câte ceva chiar din Observatorul Cultural, unde – pe lângă traducerile din Fondane – au apărut destule texte, şi pe alte teme, semnate L.P.

Dar a spune în presă, într-o revistă culturală care adună în jurul ei oameni de valoare şi cititori cu o oarecare informare, că Mihai Şora este un semidoct, poate fi descalificant pentru autorul afirmaţiei, pentru că ar fi grav pentru propriul statut cultural dacă nu ar şti ce înseamnă numele acesta în cultura română.

Sper ca Mihai Şora să nu fi fost afectat, să nu fi luat în serios aceasta ieşire, mai ales având în vedere modul în care s-a desfăşurat „argumentarea“ din notă.

Şi mai sper că revista se va delimita, spre onoarea ei, de conţinutul acestei intervenţii.

In ceea ce priveşte ultima concluzie, cu privire la faptul că suntem în România, unde „merge şi aşa“, aş putea fi de acord cu ea privind exemplul de faţă: vezi o emisiune bună, tulburătoare, şi „merge“ să publici un comentariu ca cel la care m-am referit.

Dar depinde de noi şi de puterile noastre să ne schimbăm.

Lucia Fetcu
Bucureşti, 19 aprilie 2010

nota semnata C.M.Sorin Vieru - Luni, 19 Aprilie 2010, 13:47

Nota semnata C.M. in ultimul numar din Observator Cultural" este scrisa cu verva si , as spune, cu o anumita jubilatie - jubilatia celui care denuntand o impostura repune adevarul in drepturile lui imprescriptibile. Mã vad incapabil sa impartasesc aceasta jubilatie demascatorie. Si iata care sunt principalele motive, trei la numãr.
.
1) Emisiunea realizata de dl. Patapievici, impreuna cu dl.Mihai Sora si d-na Luiza Palanciuc, a fost una dintre cele mai intense din punct de vedere emotional si a fost bine documentatã.Sfarsitul tragic al unui creator multidotat ca B.Fondane, care a discutat de la pisc la pisc cu un Shestov, un Lupasco, un Cioran, a fost prieten cu Brancusi si a participat activ la viata culturala romaneasca si franceza, era de natura sa emotioneze. Pe mine m-a impresionat tot atat de mult, pe cat de indiferent l-a lasat pe autorul notei din Observator Cultural. Din cuprinsul ei s-ar putea intelege ca emisiunea in cauza din ciclul “Inapoi la argument” ar fi fost un rateu. Adevarul se afla la antipod. Cum emisiunea a fost postatã de cãtre TVR pe internet, cititorul interesat va putea sa aprecieze singur daca am dreptate sau nu..

2) Nota consemneaza intocmai gafa – eu as spune lapsusul – care s-a soldat cu confuzia legata de marturia doctorului Moscovici in legatura cu ultima zi din viata lui B.Fondane. Observatia facuta de C.M. este corecta, nu era vorba despre Serge Moscovici, tatal unui ministru francez, ci despre doctorul Lazar Moscovici . Numai ca, in continuare, CM vorbeste cu emfaza despre “impresionanta intalnire inexistenta”. Ori, intalnirea lui Fondane cu doctorul Moscovici, a fost cat se poate de reala si de impresionanta. Altfel spus, o confuzie a fost inlocuita in nota semnata C.M. cu alta, ca sa nu spun cu un neadevar. Asadar, o simpla confuzie onomastica este "corectata" de autorul Notei printr-o confuzie mult mai grava, ce contesta adevarul unui fapt real, probat cu marturii si documente.

3) Citesc, de asemenea, ca seria gafelor Luizei Palanciuc a culminat cu vorbirea despre
„binecunoscutul principiu francez teză-antiteză-sinteză“: ‘’ A devenit Hegel francez?’’ Ei bine, la intrebarea ironicã rãspund cât se poate de serios cã in filosofia, retorica si didactica de toate zilele s-a vorbit in aceşti termeni incã din evul mediu. Nu e vorba de o gafã a d-nei Palanciuc, ci, cu tot respectul, e vorba de un mic detaliu diavolesc, de vreme ce diavolul sta in detalii.
Citez din articolul “Dialectique” care se poate accesa pe internet la Wikipedia:
“Elle (id est la dialectique - n.n.) est ainsi devenue, en particulier à travers son assimilation par le Moyen Âge, une technique classique de raisonnement, qui procède en général par
la mise en parallèle d'une thèse et de son antithèse, et qui tente de dépasser la contradiction qui en résulte au niveau d'une synthèse finale. Cette forme de raisonnement trouve son expression dans le célèbre «plan dialectique» dont la structure est «thèse-antithèse-synthèse» : je pose (thèse), j'oppose (antithèse), et je compose (synthèse) ou je dépasse l'opposition”.
Tot in Wikipedia poate fi accesat si un mic articol despre le célèbre « plan dialectique ». Dar oare mai este nevoie?
Deci, nu Hegel a devenit francez. Faimoasa triadã hegelianã cãpãtase drept de cetate în Franţa cu secole înainte de Hegel.

Nota la care m-am referit concluzioneaza triumfal : .

Sa fim seriosi! Ceea ce se pune sub semnul intrebarii este corectitudinea expertizei propuse de C.M.
Contest afirmatia ca cei trei protagonisti ai emisiunii –realizatorul si cei doi invitati ai sãi- ar fi semidocti si falsi experti. Afirmatia lansatã de C.M. sta in picioare cât un castel din cãrţi de joc. Iar când traducerile din Fondane si comentariile aferente- semnate de Sora si Fondane vor fi publicate – sã sperãm cã aceastã zi nu e departe - se va putea discuta cu sporit temei despre enormitatea alegatiei in cauza.. Rãspunsul pe care îl anticipez s-ar putea sã puna intr-o lumina inca mai stanjenitoare interventia din Observator Cultural semnata C.M.

Sorin Vieru
19 aprilie 2010

Cand??????????????Ina D. (nu Dani!, stimati "interpreti") - Luni, 19 Aprilie 2010, 17:49

Semidocti nu, falsi experti cat cuprinde! Se poate demonstra cu varf si indesat!!! Cat despre traducerile din Fondane si comentariile aferente... cred ca doar nepotii nepotilor nostri le vor apuca si, oricum, nu sub semnatura Sora Palanciuc! Sa fim seriosi oameni buni! Lasati emotia si celelalte prostii, Fondane e greu de citit, greu de tradus, unde mai pui ca o mare parte a manuscriselor sale sunt imprastiate in lumea larga! Nimeni nu stie exact unde si cum!Dl. Sora, care a lucrat in edituri, stie cum se face o editie integrala, cati ani de munca rabdatoare, cumplita ar presupune editarea unei integrale Fondane, chiar daca textele ar fi deja traduse.(si recuperate). Ceea ce nu e cazul.Nu aveam o editie Arghezi finalizata, nu avem o editie Sadoveanu, nu avem nici o editie integrala inafara Editiei Rebreanu, a carei facere a durat zeci de ani, cu toate ca materialul se afla bine-merci la BAR si nu prin Brazilia sau Argentina... Cine nu este constient de travaliul p care l-ar presupune aceasta mult trambitata editie Fondane nu poate fi decat un SEMIDOCT sau UN FALS EXPERT sau un EXALTAT!Lucrurile astea se invata in primii ani la Facultatea de Filologie!!! Iar dl. Sora a intrat, din pacate intr-un joc din care nu mai are puterea de a iesi. Imi pare rau pentru Dumnealui, care e singurul care stie despre ce anume este vorba in propozitie!

Pagini:1 2 3 Urmatoarea