OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ani de zile, am citit lună de lună aberaţiile lui Traian Ungureanu în Idei în dialog şi în alte publicaţii. Le salva uneori stilul gros, ostentativ, dar artist în comparaţie cu stilul jurnalistic românesc. Bun. Am scăpat de aberaţiile lui, PD-L l-a înrolat, în sfîrşit. Cei care i-au încurajat flic-flacurile nu-şi fac procese de conştiinţă. Nici n-am apucat să ne bucurăm, pentru că locul său a fost luat, cu mai puţin aparat, fără atîtea brizbrizuri – apartenenţa academică obligă –, de Vladimir Tismăneanu. Desigur, diferenţe există, aş fi nedrept să nu re-cunosc. Vladimir Tismăneanu e prea inteligent pentru a scrie aberaţii, dar suficient de inteligent pentru a se prezenta ca un tovarăş de drum decent al Puterii de la Bucureşti. Iată, am căzut recent peste o întrebare adresată domniei sale şi peste răspunsul său prompt, pe forumul revistei 22. Să le citim:

 

„Cătălin, student Ştiinţe Politice: Domnule Tismăneanu, ce competenţe au Ioan Stanomir şi Mihail Neamţu pe studiul comunismului? Vladimir Tismăneanu: Prof. Ioan Stanomir este coautor a trei volume cu titlul Explorări în comunismul românesc, apărute la Polirom. A scris texte esenţiale despre marxism, leninism, stalinism, totalitarism în genere. A scris subcapitolul despre Constituţiile României socialiste, pentru Raportul Final al Comisiei de analiză a dictaturii comuniste. Este unul dintre cei mai avizaţi politologi specializaţi în teoria şi practica statului de drept, pregătit prin urmare să exploreze analitic şi să îndrume cercetările legate de ceea ce a fost statul de nedrept, adică acela totalitar. Dr. Mihail Neamţu este un distins istoric al ideilor, cu analize percutante legate de tradiţia disidenţei culturale, de religiile seculare totalitare, ideologiile radicale şi teologiile politice. Nu cunosc mulţi intelectuali români care să aibă cunoştinţele lui MN în ce priveşte disidenţa culturală, politică şi religioasă din ţările sovietizate. Amîndoi sînt autorii unor cărţi pe care le socotesc repere remarcabile ale canonului libertăţii“.

 

Da, e drept, numirea lui Ioan Stanomir se justifică, în primul rînd, prin participarea la cele trei volume de studii culturale despre comunismul românesc. Mă întreb, însă, de ce Paul Cernat n-ar putea, prin prisma unei cunoaşteri detaliate a literaturii din epocă, să fie membru al Institutului condus de domnul Tismăneanu. Pentru că, în comparaţie cu Ioan Stanomir, un specialist al Constituţiilor României, Paul Cernat a citit, probabil, mai multă memorialistică a epocii. Apoi e istoric literar, istoric. E doar o părere. În paranteză fie spus, jocul de cuvinte „stat de drept vs stat de nedrept“ e foarte ieftin. În fine, fiind vorba despre un mesaj pe forum, nu se cade să-i căutăm nod în papură. Pentru că nu mă îndoiesc încă de buna credinţă a lui Ioan Stanomir, şi nici de o anume compatibilitate dintre pregătirea sa şi activitatea pe care urmează să o aibă în Institut.

 

Numirea lui Mihail Neamţu nu mai are, însă, aceeaşi legitimitate. Dacă el este un distins (şi dacă nu e distins?) istoric al ideilor, adevărul e că orice intelectual este, de fapt, un istoric al ideilor. E suficient să scrii un text teoretic pentru a deveni aşa ceva, conform standarelor româneşti. Dar nu vreau să discreditez competenţele ştiinţifice ale lui Mihail Neamţu. Domnul Tismăneanu le trece însă sub tăcere. Vorbeşte de „analize în religiile seculare totalitare“, păi de ce nu despre religii ca atare? Nu e Mihail Neamţu teolog şi filozof politic conservator, sau este un istoric al ideilor, iar eu sînt, şi n-am ştiut, cronicar dramatic şi sportiv (am la activ vreo două-trei texte de gen) şi ar trebui să fiu repede primit în cele două bresle? Despre disidenţa culturală în ţările sovietizate, Mihai Neamţu n-a scris mai nimic (în raport cu cantitatea apreciabilă a scrierilor sale), dar „are cunoştinţe“. Aham! Şi apoi, ce-i acela „canonul libertăţii“? Canonul bun, care aduce bani şi funcţii, în comparaţie cu „canonul totalitar“, care acum e discreditat şi care nu mai trebuie studiat decît pentru a fi judecat şi condamnat încă şi încă?