OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Scrisoarea de amenintare a fost trimisa de la Bucuresti n plicul contine cinci decupaje fotocopiate din Romania Mare si Tricolorul n „cred ca avem de-a face cu formatiuni reziduale ale fostei Securitati, direct legate de unele entitati politice“, declara Vladimir Tismaneanu, intr-un interviu in exclusivitate pentru Observator cultural.

Domnule Tismaneanu, de cind a fost prezentat Raportul final de condamnare a crimelor comunismului ati mai primit amenintari?
Au aparut numeroase atacuri, unele absolut imunde, in presa din tara, dar nu am primit asemenea scrisori trimise prin posta. Am mai primit insa amenintari prin e-mail, scrise intr-un limbaj huliganic-antisemit. Nu erau, insa, de o violenta comparabila cu textul primit pe data de 29 mai 2007 (expediat din Bucuresti pe 9 mai). Faptul ca in Romania Mare, dar si pe Antene, de-alde Vadim, Ungheanu si Badea s-au referit la „Avortul Clismaneanu“ denota gradul intristator de josnicie care defineste aceste zone mediatice. De la culoarea parului si a ochilor si pina la numele familiei mele, totul a trebuit denigrat si calomniat. Ion Iliescu a acuzat Raportul ca este o „facatura monstruoasa“ produsa de un grupuscul de „scribalai trogloditi“ (intre acestia, asadar, Alexandru Zub, Constantin Ticu Dumitrescu, Radu Filipescu, Marius Oprea, Romulus Rusan, Stelian Tanase, Sorin Iliesiu, Andrei Pippidi, Smaranda Vultur, Maria Muresan, Dragos Petrescu, Cristian Vasile, Cristina Petrescu, Virgiliu Tarau, Dorin Dobrincu, Levente Salat, Adrian Cioflanca, Ruxandra Cesereanu, Shlomo Leibovici-Lais, Hannelore Baier etc.). Din pacate, nu am vazut vreo delimitare din partea PSD, cu exceptia unui interviu al lui Vasile Puscas in revista 22.

De ce ati ripostat, doar sporadic, la insulte? Absenta unor raspunsuri ferme din partea dvs. n-a amplificat riscul unor amenintari?
Am anuntat, inca din aprilie 2006, cind s-a constituit Comisia Prezidentiala de Analiza a Dictaturii Comuniste, ca nu ma voi angaja in polemici sterile. Nu am avut si nu am timpul pentru asemenea exercitii. Am raspuns doar atunci cind agresiunile verbale ajunsesera dincolo de limita tolerabilului. Pe de alta parte, am contactat o importanta firma de avocati si il voi actiona in justitie pe Gheorghe Funar, secretar general al PRM, care m-a acuzat ca as fi furat documente secrete ale statului roman pe care le-as fi comercializat „pe bani grei in Statele Unite“. Este o calomnie absoluta. Nu am tinut sa raspund la valul de calomnii (care au infestat si articolele despre mine din Wikipedia, atit in engleza, cit si in romaneste) pentru ca am urmat preceptul „You do not dignify them with an answer“. Sint insa consternat ca institutiile menite sa combata discriminarea etnica, religioasa ori rasiala, precum si Clubul Roman de Presa nu au avut si nu au nimic de spus despre mizeriile publicate in Romania Mare, Tricolorul, Cronica Romana si chiar Jurnalul National impotriva mea. Un scriitor numit George Cusnarencu a ajuns pina acolo incit l-a comparat pe tatal meu cu Goebbels, reprosindu-i insa ca nu si-a ucis copilul precum ideologul nazist. Mihai Pelin a scris texte de un jeg fetid impotriva mea, dar si impotriva lui Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici, Andrei Plesu, Monica Lovinescu s.a. Vreau sa fiu bine inteles: uciderea mea in efigie tine de ostilitatea cercurilor nostalgic-comuniste si neo/paleo-securiste in raport cu demersul condamnarii dictaturii comuniste. Raportul nu a fost scris doar de mine, eu am fost coordonatorul acestui document si co-autor al unor capitole. Raportul a fost conceput si asumat de toti membrii si expertii Comisiei Prezidentiale. Lista acestora poate fi oricind accesata pe site-ul: www. presidency.ro. Merita mentionat ca, imediat dupa instalarea lui Nicolae Vacaroiu in postul de presedinte interimar, Raportul si documentele legate de Comisie au fost „expulzate“ de pe pagina principala a site-ului oficial al Presedintiei. Au revenit, insa, imediat dupa reintoarcerea lui Traian Basescu la Cotroceni. „Migratia“ Raportului de pe site-ul oficial spune multe despre prioritatile diverselor forte politice din Romania de astazi.

Care sint practicile americane atunci cind primesc o asemenea sesizare? Vi se asigura vreo protectie? Ati fost pus in garda in vreun anumit fel?
Practicile americane sint sa informezi de indata autoritatile competente. Ceea ce am si facut. Am tradus textul in engleza si l-am trimis sefului meu de catedra. Acesta a informat decanatul si politia campusului unde predau (University of Maryland, College Park, in zona metropolitana Washington, DC). De asemenea, am luat legatura cu ofiterul diplomatic responsabil cu chestiunile romanesti de la Departamentul de Stat, care, la rindul lui, a informat Ambasada SUA la Bucuresti despre acest nelinistitor incident. Nu am cerut (deocamdata) protectie in SUA, dar, din experienta unor colegi care se ocupa de China, stiu ca acest lucru se poate obtine pe linia FBI. in perioada 1983-1989, am cerut si obtinut verificarea de catre FBI a intregii mele corespondente. Era perioada pachetelor explozive, iar eu eram unul dintre colaboratorii cei mai activi al posturilor de radio vestice, in primul rind al Europei Libere. La vremea respectiva am actionat ascultind de sfaturile primite de la regretatul Vlad Georgescu, directorul Departamentului Romanesc de la Europa Libera.

De ce ati sesizat si autoritatile romanesti?
La ora actuala, eu nu sint doar cetateanul privat Vladimir Tismaneanu, profesor la o universitate americana, sosit in tara ca turist, ci detin si o functie publica in Romania. Scrisoarea de amenintare, expediata din Romania, este direct legata de actiunile mele ca presedinte al Comisiei Prezidentiale, mai ales in directia implementarii concluziilor si propunerilor Raportului Final, asumate oficial de presedintele Traian Basescu in discursul in fata camerelor reunite ale Parlamentului din 18 decembrie 2006 (discursul poate fi gasit, in romana si in engleza, pe site-ul mai sus amintit). Presedintia mi-a asigurat in trecut conditii de securitate ireprosabile. Sint sigur ca acest lucru se va intimpla si in continuare. Stiu ca s-a luat legatura cu SRI si ca va urma o examinare riguroasa a acestei situatii.

Nu e un impas pentru aflarea expeditorului? Scrisoarea e expediata de la Bucuresti si primita la Washington. Pot autoritatile americane sa faca cercetari la Bucuresti fara incuviintarea institutiilor romanesti?
Nu stiu inca ce vor face autoritatile americane. Cred ca tine de obligatiile organismelor abilitate ale statului roman sa analize acest subiect si sa faca tot posibilul pentru identificarea sursei si a motivatiilor amenintarii cu moartea. Ce pot spune, ca politolog, este ca avem de-a face cu un discurs al urii ce-si afla originea chiar in retorica intoleranta si agresiv-xenofoba a PRM si mai ales a liderului acestui partid. Etnocentrismul vehement – pedalarea obsesiva pe mitul „iudeo-bolsevic“ practicata de publicistii Romaniei Mari – nu poate sa nu duca la poluarea discursului public si la isterizarea unor indivizi ce tin de categoria numita de Marin Preda a „spiritului primar agresiv“.

Veti ajunge in Romania la sfirsitul acestei saptamini. Va simtiti mai amenintat la Bucuresti decit la Washington?
Stiind ce s-a intimplat in anii ’80, dar si crima inca nerezolvata care a dus la disparitia lui Ioan Petru Culianu, nu desconsider nici un posibil scenariu. Cred insa ca lucrurile s-au schimbat si ca nu mai exista suport insitutional pentru actiuni punitive la adresa criticilor comunismului si ai autoritarismului kleptocratic.

Ma grabesc sa adaug ca in ultimele saptamini au existat puternice atacuri impotriva mea sub motivul ca actiunile mele, si ale altor intelectuali, de sustinere a presedintelui Basescu dupa puciul parlamentar din aprilie 2006 ar submina interesele nationale ale Romaniei. Am fost strident criticat, impreuna cu Tom Gallagher, Dennis Deletant si Dragos-Paul Aligica, pentru atitudinile noastre pe arena publica internationala in favoarea transparentei si a democratiei in Romania.

in ce masura o asemenea amenintare poate sa va determine sa deveniti prudent in activitatea stiintifica de analiza a comunismului si in relatiile interumane?
Niciodata in ultimii 25 de ani si mai bine nu am cedat presiunilor de orice natura. Nu am alt interes decit cunoasterea faptelor asa cum s-au petrecut ele. De la Max Weber am preluat o maxima pe care o consider ideea directoare a actiunii mele intelectuale: „Adevarul este lucrul vital“. Am plecat din Romania pentru ca ma sufocam intr-un sistem al minciunii duplicitare. Nu am fost vreodata ideolog al partidului, nu am fost, cum fals se scria in Jurnalul National, „intiiul utecist al tarii“.

Am fost un neo-marxist (atras de psihanaliza si existentialism) care scria fundamental despre negativitatea utopica, asa cum a fost ea conceptualizata de filozofii Scolii de la Frankfurt. Criticam capitalismul de pe pozitiile lui Marcuse, Lukacs, Sartre si Gramsci, nu ale lui Brejnev, Mao sau Ceausescu. Am totala incredere in prietenii mei, sint mindru de studentii mei (din Statele Unite, dar si din Romania). Suspiciunea apriorica mi se pare un pacat. Credulitatea excesiva este insa, si ea, o eroare.

Poate sa fie pusa in cauza directa semnatura „Romania Mare“ cu partidul din Romania? Chiar atit de „transparent“ sa fie PRM incit sa se deconspire atit de usor?
Plicul pe care l-am primit contine cinci decupaje fotocopiate din Romania Mare si din Tricolorul, excrescenta cotidiana a acestui saptaminal. Va ofer doua titluri. Atentie mare: Procesul comunismului poate deschide „Cutia Pandorei“ evreiesti! Nu mai zgindariti trecutul! si Vladimir Tismaneanu, un provocator evreu care ii intinde lui Traian Basescu o capcana fatala... Citez din al doilea text, deci din discursul lui C.V. Tudor, vicepresedinte al Senatului Romaniei, la Conferinta de presa a PRM din 15 decembrie 2006, difuzat pe postul OTV: „Numitul Tismaneanu este unul dintre cei mai idioti indivizi care s-au perindat, in ultimele decenii, pe scena publica din Romania. Cu o figura blegos-handicapata, impiedicat la minte si la limba, cel care si-a primit numele in amintirea lui Vladimir Ilici Lenin – ca de botez nu poate fi vorba – a avut o copilarie de vis in Cartierul Primaverii, printre odrasle de evrei stalinisti care adusesera bolsevismul in Romania pe tancurile Armatei Rosii“. Iata strinse laolalta, in aceasta rabufnire de resentiment furibund, temele maniacale ale teoriei conspiratiei „iudeo-bolsevice“. Amintesc ca fapt biografic ca tatal meu a fost exclus din Partidul Muncitoresc Roman in februarie 1960, cind eu aveam opt ani. Cea mai inalta functie pe care a detinut-o in nomenklatura a fost de director adjunct al Editurii Politice.

Domnule Tismaneanu, ce le raspundeti celor care spun, pe diverse forumuri, ca aceasta situatie va ofera un prilej sa faceti o anumita vilva in jurul cartii pe care o lansati la Bookfest – Refuzul de a uita, care va aparea la Editura Curtea Veche?
imi pare rau, dar este una dintre marile bazaconii pe care mi-a fost dat sa le aud. Cartea mea Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc, tradusa din engleza si aparuta la Polirom, a fost best-seller-ul Tirgului de Carte din iunie 2005. Nu am nevoie de nici un fel de publicitate pentru mine si cartile mele. Public saptaminal editoriale in Evenimentul zilei, detin o rubrica la 22, deci nu duc lipsa de locuri unde pot sa-mi promovez cartile. Alte carti ale mele sint manuale in facultatile de stiinte politice. Exista destui oameni care pot depune marturie ca sint mai degraba reticent cind este vorba de interviuri televizate (intrebati la Antena 3, ori chiar pe Robert Turcescu). Mi se pare ca toti aceia care vorbesc despre „regie“ si alte asemenea insinuari nu-si dau seama ca ar trebui sa-ti pierzi total mintile pentru a te juca de-a amenintarea cu moartea. Cititi eseul meu despre Ioan Petru Culianu din volumul Pacatul impotriva spiritului si veti intelege la ce ma refer.

Pe vremea cind colaborati la Radio Europa libera, inainte de 1989, ati mai primit amenintari. De unde veneau amenintarile? Cum ati procedat atunci si cit de mult v-au influentat in activitatea de colaborator al Europei Libere?
Am primit o scrisoare in termeni aproape identici – cred ca in 1984. Era semnata „Comandamentul Dumnezeu si Patrie“. Ma instiinta ca presupusa circumcizie originara va fi urmata de o decapitare finala ca pedeapsa pentru „minciunile mele jidovesti“. Au urmat si altele, semnate „Fiii lui Avram Iancu“. Acest gen de actiuni de intimidare viza cu precadare cercurile critic-intelectuale din Vest. Ma refer la revista Agora, condusa de Dorin Tudoran, unde am fost redactor, la redactorii si colaboratorii Europei Libere, ai altor posturi de radio, la scriitori din ceea ce s-a numit „Grupul de actiune Banat