OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cetateanul Romaniei voteaza din patru in patru ani o garnitura de politicieni. Acestia ii promit luna de pe cer si, fiindca cetateanului ii place sa viseze, isi imagineaza ca politicianul chiar ii va aduce luna de pe cer. Luna de pe cer inseamna de multe ori medicamente pentru copil, o pensie decenta pentru parinti, bani pentru taxe scolare, un loc de munca potrivit cu ceea ce stie el sa faca, un loc in societate potrivit cu aspiratiile si competentele pe care le are, o localitate curata, siguranta in casa si pe strada, respectul celuilalt cetatean, chiar daca el vorbeste alta limba, se inchina la alt Dumnezeu, gindeste viata diferit fata de cei care formeaza majoritatea.

Cei care voteaza viseaza, firesc, la o viata mai buna, cei care nu voteaza si-au pierdut orice speranta, iar unii lasa aceasta osteneala in seama altora.
Politicienii, dupa unele teorii sociologice fundamentate de numeroase studii, sint antreprenorii care exploateaza nevoile cetatenilor, prefabricindu-le in vise. Le ambaleaza spectaculos si le vind in campania electorala. Aveti nevoie de medicamente? Noi sintem aceia care va vom da medicamente – striga cei de la PSD. Vreti locuri de munca bine platite? Noi sintem aceia care va vom da locuri de munca bine platite – striga liberalii. Vreti o Romanie numai pentru romani? Noi va vom da o Romanie exclusivista – tipa cei de la PRM, contind pe egoismul fiecaruia dintre noi de a imparti aerul si bunurile publice cu „ceilalti“. Vreti raiul pe pamint? Noi va vom da raiul pe pamint – au racnit comunistii, si raiul s-a prabusit in saracie si teroare.

Din nefericire, nu s-a inventat o societate care poate fi administrata altfel decit prin relatii de putere, iar puterea corupe. Atunci cind ai ajuns acolo sus, rege sau reprezentant al celor care te-au votat, incepi sa te crezi Dumnezeu, stapin pe lucruri si pe oameni, iar de aici si pina la coruptie si autoritarism nu este decit un pas, unul foarte mic, uneori e doar o parere.
„Absurzii“ schimba lumea
Exista si oameni care se dedica unor misiuni sociale extrem de importante, ei chiar schimba lumea din jurul lor, dar faptele acestora nu tin prima pagina a ziarelor, fiindca, intr-o lume a mastilor de carnaval, e mai important un borfas care si-a injunghiat prietenul sau fratele decit un asezamint unde batrinii sint bine ingrijiti sau o echipa de intelectuali care si-au pus la dispozitia cetatenilor inselati in justitie, batjocoriti de functionari publici, exploatati de cei din jur, serviciile gratuite si de inalta clasa. Ei sint „absurzii“ care schimba lumea, foarte incet, dar iremediabil, si care, adeseori, mor fara ca cineva sa-i pomeneasca.

In schimb, vor ramine in istorie Ion Iliescu, care este responsabil de jaful din economia nationala, de perpetuarea unei linii de politicieni comunisti, imorali, si de un capitalism acumulat prin fraude bancare si prin furturi din bugetul national, dar si Vadim Tudor, care a otravit scena politica 14 ani dupa caderea comunismului in Romania.
Cum putem scapa de politicienii care se lauda ca sint „saraci si cinstiti“, in timp ce sub pulpana lor colcaie coruptia, cum putem scapa de politicieni care azi propovaduiesc executii publice pentru evrei, iar miine declara ca ii iubesc pe evrei fara conditii? Cum pot fi controlati cei care administreaza treburile publice, adica banii si viata platitorilor de impozite? Raspunsul este foarte simplu: printr-o presa care nu iarta nici o greseala a politicienilor, printr-o justitie in care cetateanul si parlamentarul cintaresc la fel pe talerele dreptatii. Si printr-o societate civila care cunoaste nevoile cetatenilor, dar le si impune politicienilor zi de zi, nu numai in campania electorala. Printr-o societate civila care isi construieste propriul ei proiect de schimbare in bine a sectorului sau domeniului in care lucreaza.

O societate civila care propune propriul ei proiect de lege pentru minoritatile nationale, asa cum a facut APADOR-CH, pentru ca are cea mai buna expertiza in acest domeniu, un proiect privind tratatele bilaterale cu statele din regiune, asa cum a facut, din nou, Comitetul Helsinki din Romania, un proiect pentru regionalizarea tarii, asa cum are Liga Pro Europa, un proiect pentru politici publice, asa cum are Institutul de Politici Publice Bucuresti la nivel national sau Civitas-ul la nivel local si regional, un proiect pentru promovarea culturii de avangarda, asa cum are Observatorul cultural, sau, pur si simplu, un program cultural privat de mare consistenta, asa cum are Adrian Marino.
Doar prin astfel de modele pot fi controlati politicienii si ingradita coruptia. Acolo unde presa este libera, unde ONG-urile sint finantate fiindca acorda serviciile cele mai bune, cele mai ieftine si are expertiza cea mai buna, acolo unde justitia este independenta, societatea este prospera fiindca averea publica este a cetatenilor, si nu a politicienilor care se perinda la guvernare ca dansatorii intr-un menuet.


Ce se intimpla in Romania?

Majoritatea politicienilor sint „comunisti resapati“, dupa celebra expresie a Rodicai Culcer, cei curajosi si altruisti sint mincati din rarunchi de datatorii din coate, listele partidelor promoveaza betivi, delincventi, bolnavi psihic, bucatari, ospatari si, in cel mai bun caz, veleitari in politica, oameni fara coloana vertebrala si fara Dumnezeu, care, ajunsi in consiliile locale, isi baga mina in bugetul local ca in propriul lor buzunar, trateaza averea comunitatii ca pe propria lor avere, se ingrasa si devin fuduli, iar atunci cind la urmatoarele alegeri electoratul ii penalizeaza, considera ca i-a batut Dumnezeu sau ca cetateanul este „nerecunoscator“, vorba lui Sechelariu.
Presa devine tot mai subordonata intereselor politice si de grup fiindca se intretine din publicitate, iar publicitatea are culoare politica si banii au miros, finantarile pentru ONG-uri vin pe sub masa sau pe spaga si nu pe proiecte sau pe servicii, justitia considera cetateanul si proprietatea privata ca pe un obiect second hand, academicienii au inghetat in proiectele anilor ’60.
Clujul, unul dintre cele mai mari orase ale Romaniei, dupa Capitala, a fost mort mai bine de zece ani.


Si totusi, cetateanul se framinta – ciinele de paza latra

„Nu-l mai vrem pe Funar“, isi spuneau majoritatea clujenilor, „dar ce facem daca iarasi va fi ales?“. Jumatate din oamenii Clujului nu l-au vrut niciodata, a cistigat mereu „la mustata“. O mina de oameni din ONG-urile clujene au hotarit infiintarea Consiliului Civic Local (CCL), monitor al administratiei locale, dar si generator de politici publice locale, alternativa la politicile proaste sau la cele abuzive. 16 miliarde de lei din bugetul municipiului Cluj-Napoca pe anul 2004 s-au dus spre ONG-urile controlate de Gheorghe Funar, desi sectorul propusese solutia alocarii resurselor pe baza de licitatii de proiecte, deci alocari transparente si administrare eficienta a resurselor. Alocarile de cumetrie s-au transformat in picatura care a umplut paharul. Consiliul Civic Local sufla acum si in iaurt.

Desi Funar a pierdut Primaria Clujului, iar Emil Boc pare sa devina un primar dedicat intereselor comunitatii, Consiliul Civic Local are propriul lui proiect politic si propriul lui sistem de comunicare cu cetatenii: pagina web, sedinte publice in sala de sticla a Primariei, exact acolo unde isi tin sedintele si consilierii politici, comunicate de presa dupa fiecare sedinta, propuneri de solutii si proiecte inaintate Consiliului Local si primarului.
Cum se nasc solutiile si proiectele Consiliului Civic Local? In spatele fiecarui consilier civic exista o echipa de experti din rindul ONG-urilor semnatare, dar si din mediul academic si din cel de afaceri. Aceasta echipa a identificat nevoile de sector si a intocmit o lista de prioritati. Prioritatile sectoriale sint asamblate intr-un proiect general care, la rindul sau, are propriile prioritati. Pe acest proiect general lucreaza Consiliul Civic Local, incercind sa integreze prioritatile proiectului propriu in politicile publice administrate de Consiliul Local.

Reprezentativitatea Consiliului Civic este maxima, deoarece au aderat peste 65 de ONG-uri, cele mai eficiente, reprezentind aproape toate domeniile de activitate – de la mediu, protectia consumatorului si a copilului, servicii sociale, sanatate, invatamint, cultura, la dezvoltarea locala si politici publice, fiscalitate si taxe locale, participare cetateneasca si drepturile omului. In Consiliul Civic Local, Pascal Fesneau este unul dintre cei mai tineri consilieri, cetatean francez, economist, responsabil in CCL cu dezvoltarea investitiilor straine. Pascal Fesneau vorbeste bine romaneste, desi cu un pronuntat accent frantuzesc, este o fire optimista si un om extrem de dedicat misiunii Consiliului. Putini consilieri se simt mai acasa in obisnuitele noastre sedinte ca Pascal Fesneau.

Nu se pune problema ungurilor sau a romanilor, a femeilor sau a barbatilor, cei slabi se autoexclud. Consilierii civici au fost mandatati de ONG-uri, dar au fost supusi unor criterii severe de selectie si trebuie sa se conformeze unui regulament care nu iarta lenea si incompetenta. Nici o organizatie care si-a trimis candidatul, care a fost si validat, nu-si poate permite sa tina un om slab in Consiliul Civic Local, fiindca isi surpa reputatia, iar reputatia inseamna resurse. Toti consilierii civici lucreaza gratuit pentru comunitate.
In doar trei luni de functionare, Consiliul Civic Local a trimis Consiliului Local nou ales trei proiecte importante: unul de inventariere a patrimoniului Primariei, altul privind un oras curat – cu solutii precise de salubrizare, bazate pe participare cetateneasca – si unul de incurajare a mediului de afaceri prin pirghii fiscale.
Deocamdata, ciinele latra, speram sa nu fie nevoit sa si muste.