OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cu cîteva zile înaintea scrutinului decisiv, întrebarea frămînta minţile, fără a părea că va fi lesne de aflat răspunsul încurajator. Aproape de limita sorocului, în ultima duminică disponibilă pentru pronosticuri, mai către miezul nopţii, o ceată de comentatori politici experimentaţi, întruniţi la Realitatea TV, ezitau să se pronunţe. C-o fi unul, c-o fi altul învingătorul dintre cei doi candidaţi rămaşi în cursă pentru preluarea răspunderilor prezidenţiale, nimeni nu se hazarda. Rînduiţi în postură de înţelepţi, tot şezînd şi gîndind, pritoceau eventualele variante, vădit stînjeniţi că ambele Pythii de serviciu se codeau, la rîndu-le, să scoată adunarea din impas.

 

Greutatea cuvîntului lămuritor aşteptat venea din trecutul căruia ambii combatanţi îi sînt îndatoraţi. Opinia analiştilor-observatori înclina să se coaguleze în jurul constatării că apasă teribil de greu, pe umerii combatanţilor din arenă, tributul de mentalitate şi comportament ce-i ţine zălogiţi la cheremul opticilor de provenienţă comunistă. În amestecuri şi proporţii variate, nici unul nu izbuteşte să se sustragă reziduurilor de educaţie, încît înverşunarea lor de a acapara puterea păstrează un aspect mimetic, demagogic, uşor de identificat sub retorismul democratic de campanie, conjunctural, epidermic. Cu ghiuleaua zodiei nefaste sub care au ieşit la lumină, oricîtă bună intenţie clamează, argumentele lor se arată inconsistente, vlăguite, diluate într-o mai multă sau mai puţină abureală cu efect derutant, întrucît le obturează propriul orizont spre realizarea accederii la vîrful ierarhiei în stat. Tot cu sloganul solidarităţii purpurii, obediente culiselor („împreună vom învinge“), sau cu refrenul uzat-demascator (centrat pe obsesia „mogulilor“, oricum prosperi), partida rămîne văduvită de un fundament principial, teoretic, adus la zi. Totuşi, zarurile stau să fie aruncate, peste puţin, unul din doi va atinge disputatul ţel. Va fi trucată restauraţia la Cotroceni ori va fi schimbarea gărzii ?