Dincolo de vînzoleala cu „va
candida sau nu va mai candida“, mult mai interesante sînt
declaraţiile făcute de preşedintele României la Paris, în
faţa românilor din diaspora. Preşedintele a fost criticat de
participanţii la întîlnire că a permis şi încurajat
alianţa PDL-ului cu PSD-ul. Şi a replicat: „Mulţi dintre
dumneavoastră aţi susţinut o altă soluţie decît cea de
stînga. Cred că, prin soluţia politică pe care am găsit-o
în luna decembrie, pe mulţi dintre dumneavoastră v-am
dezamăgit. Să ştiţi că m-am dezamăgit şi pe mine însumi“.
Extrem de plastică această formulare „m-am dezamăgit şi pe mine
însumi“. Iată cum apar, din nou, doi Traian Băsescu. Unul,
din decembrie, care „s-a amăgit“ cu alianţa PDL-PSD, al doilea,
la cinci luni distanţă, care este decepţionat de formula de la
sfîrşitul anului trecut. Conform DEX, dezamăgire înseamnă
şi „pierdere a iluziilor, înşelare a speranţelor“.
Cuvîntul dezamăgire conţine o duritate implicită, dar şi o
ipocrizie. Eşti „dezamăgit“ şi „te trezeşti“, îţi
dai seama de „eroarea“ în care te-ai aflat, de parcă nu tu
ai încurajat apropierea PDL de PSD. Chiar dacă afirmaţiile
lui Traian Băsescu, făcute la Paris, pot fi puse pe seama unei
potoliri a spiritelor, într-o sala înfierbîntată,
care îi cerea socoteală pentru alianţa cu PSD, nu putem să
nu ne întrebăm dacă a fost doar o figură retorică, pentru a
scăpa de încercuire, sau dacă Traian Băsescu vizează
renunţarea la PSD.
Deja în PDL s-a dat liber la
criticarea acestei alianţe cu PSD. Deja nimeni nu mai vorbeşte
despre PSD ca despre un partener sau aliat al guvernării, ci doar ca
despre o soluţie in extremis, pentru ca ţara să fie guvernată şi
stabilă politic. I-ar folosi lui Traian Băsescu o eliminare a
PSD-ului de la guvernare? În primul rînd, nu i-ar face
rău, l-ar plasa din nou în postura celui care a încălzit
un şarpe la sîn şi se trezeşte înainte de muşcătura
ucigaşă, eliminîndu-l în ultima clipă, zvîrlindu-l
peste gard. Cei care au astăzi dubii în privinţa fermităţii
preşedintelui ar vedea în delimitarea de PSD o recîştigare
a principiilor – „nu poţi guverna oricum, cu oricine“. În
al doilea rînd, ieşirea PSD-ului de la guvernare ar bloca
Parlamentul, iar Guvernul ar deveni minoritar. Este puţin probabil
că s-ar mai vota vreo lege, că cineva ar mai avea atenţia
îndreptată spre Parlament. Pur şi simplu, s-ar intra în
campania electorală, cu un guvern de paie, fără majoritate în
Parlament, care nu se ştie ce soluţii de criză ar adopta. Numai că
în acest punct Traian Băsescu şi PDL ar putea adopta retorica
celor care sînt „singuri împotriva tuturor“, care
rămîn la guvernare, asumîndu-şi riscuri, cînd
toţi ceilalţi stau pe margine şi chibiţează prevestind
prăbuşirea şi colapsul. Am intra, din nou, sub spectrul disputelor
politice, cînd preşedintele caută să se delimiteze de cei
care nu-l urmează cu fidelitate.
Sîntem de părere că în
modul în care Traian Băsescu se va plasa faţă de PSD stă
cheia viitorului scrutin prezidenţial. Deocamdată, s-ar putea să
asistăm, în următoarele săptămîni, doar la o hîrîială
a PSD, o încercare de enervare a liderilor PSD, pentru a vedea
cum reacţionează, cît sînt de uniţi şi cît de
mult iau în calcul o ieşire de la guvernare. Există o
necunoscută în tot acest posibil angrenaj care s-ar putea
declanşa: poziţionarea PNL. Va avea PNL tăria să refuze o nouă
cooptare la guvernare? Va reuşi PNL să arate că „împăratul
e gol“, că totul nu este decît un joc politic, în
favoarea lui Traian Băsescu? Am observat recent că preşedintele
PNL, Crin Antonescu, nu este încă politicianul reacţiilor
rapide, se mobilizează destul de greu, nu e foarte atent la
mişcările care se pregătesc de la Cotroceni. Ne putem întreba
şi cît vor conta, în această defecţiune care s-ar
putea produce în guvernare, rezultatele alegerilor
europarlamentare? Dacă PDL este în frunte, s-ar putea să se
precipite eliminarea PSD din guvern. Dar nu este exclus să se
declanşeze o criză de guvern chiar înaintea
europarlamentarelor, tocmai pentru a oferi PDL „muniţie de război“
înaintea votului din 7 iunie. Sînt toate premisele pentru
a avea „o lungă vară fierbinte“. Iar cine spune că Traian
Băsescu nu va mai candida se înşală amarnic. Nimic nu-l
arată ca pe un om resemnat, peripatetizînd prin grădina
Palatului Cotroceni. Întrebarea fundamentală este: unde sîntem
noi, alegătorii? Vom asista, iarăşi, la „o ţeapă“ în
stilul „ţepelor“ lui Traian Băsescu? „Dezamăgirea“ lui
Traian Băsescu nu e decît un teatru ieftin prin care îşi
reinventează duşmani, cu scopul perpetuării la putere.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters