Trebuie sa fi auzit asa, macar in treacat, expresii cum ar fi economie bazata pe cunoastere sau societatea viitorului. Aceste sintagme, asa cum au fost traduse si mai ales cum sint folosite la noi, nu spun mare lucru. insa, in spatiul Uniunii Europene ele au devenit un fel de dogma, niste repere aprope ideologice, la care politicile europene se raporteaza. Au fost definite si preluate in limbajul stiintelor (politice, sociale, economice) si sint cuvinte-cheie in marile programe de finantare (fondurile structurale) ale Uniunii.
in stiintele politice sau cele ale guvernarii, apar de-a lungul timpului diferite concepte a caror moda trece, aparind mereu altele mai istete. Aceste concepte, odata instalate, sint luate ca reper pentru diferite proiecte politice, dintre care unele vizeaza modernizarea, iar altlele, mai simplu, o mai buna guvernare.
Dincolo de limbajul ce presupune oarecare initiere sau macar dipozitia de a-l pricepe, lucrurile stau mult mai clar. Acest mod de gindire, pina la urma de raportare la realitate, ascunde in mod nefericit lucruri simplu de inteles, precum nevoia de eficienta.
La noi, politicienii care s-au aflat la un moment dat intr-o functie administrativa s-au intilnit, de voie de nevoie, cu ideea de politici publice care presupuneau urmarirea unor deziderate precum economia/guvernarea bazata pe cunoastere. Acest cuvint, „cunoastere“, tradus prin „competente“, presupune mai multe lucruri, cum ar fi achizitia unor cunostinte, abilitati, inclusiv de atitudini si valori.
Pentru a fi eficient, un politician aflat intr-o functie de stat trebuie, in primul rind, sa „cunoasca“, adica sa fie competent in domeniul in care administreza si sa aiba la dispozitie oameni capabili sa il informeze si consilieze. Adica sa se afle intr-un context in care sa poata lua decizii in cunostinta de cauza, pe baza unor rapoarte, cercetari si dovezi fundamentate. Cuvintul „abilitati“, in acest context, presupune existenta unor calitati de management, de conducere. Ceea ce, de obicei, politicienii au. Cel putin daca ne referim la faptul ca, pentru a ajunge la virf, vor fi dat dovada de leadership si simt de conducere. in ceea ce priveste atitudinile, ele sint rezultatul intereselor politice, iar valorile sint rezultatul mediului in care s-a format fiecare si, daca ma intrebati pe mine, clasa noastra politica are niste valori de doi bani.
Putem spune ca nu avem o clasa politica competenta pentru ca, la ultimele doua valente ale competentei – atitudinea si valorile –, stam tare prost. Sa zicem ca avem armate de functionari care pot fundamenta decizia politicienilor, avem politicieni trecuti prin batalii politice care au dat dovada de leadership, dar atit. Nu avem oameni care sa doreasca sa vada dincolo de interesul personal si sa vrea sa se angajeze in proiecte serioase de modernizare si reformare. Aceste chestiuni tin de atitudine. Despre valori nu are rost sa mai vorbim, ele sint strict materiale, si oscileaza intre indestulare si lux.
Sa exemplificam cu o problema: „populatia tarii continua sa imbatrineasca si sa scada constant. Daca, in prezent, din cele 21,6 milioane de locuitori, 10,5 milioane sint adulti, 5 milioane – tineri si copii si 6 milioane sint virstnici, peste 50 de ani mai mult de jumatate din populatie va fi la pensie, vor fi putini adulti si copii, iar o persoana activa va trebui sa sustina noua persoane dependente“. (Raport dat publicitatii de UNEFA)
Adica, daca acum ne punem problema prabusirii sistemului de pensii, dupa ce PSD si PNL doar au crescut punctul de pensie, acum, cind avem ceva forta de munca si sintem pe o linie ascendenta, ce vom face peste 15 sau 20 de ani?
Evident, aceste concluzii nu reprezinta o noutate. S-a facut ceva pina acum? Se face ceva acum, in acest moment? Fireste ca este nevoie de masuri si reforme in sistemul medical, in educatie, in sistemul de asigurari sociale pentru a putea face fata schimbarilor demografice si pentru a evita un colaps socio-economic. Este vreun politician suficient de treaz si de interesat de viitor? Este vreunul care vede dincolo de mandatul sau? Este macar unul capabil sa-si depaseasca „valoarea“ de politician balcanic, care sa faca politica si din altruism? Eu am nevoie de cineva sa ma reprezinte. Guvernul Tariceanu-doi, inghiontit de la spate de PSD, s-a grabit sa legifereze pensii marite fara a face efortul elementar de a preciza coerent si simplu care sint sursele de finanatare din care va sustine concret decizia pe care a luat-o. Oare o crestere a pensiilor mai moderata nu ar fi fost o masura mai responsabila, chiar daca nu ar avea un impact electoral foarte ridicat?
Evident, totul tine de educatie.

