OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Mircea NEDELCIU
La Danse du coq de bruyère suivi de Problèmes d’identité
Traduit de roumain par Alain Paruit, Ouvrage traduit avec le concours du Centre National du Livre, L’Esprit des Péninsules / EST Samuel Tastet éditeur, Paris, 2000, 142 p., 100 f.

Sanda NITESCO
Un brin d’aneth et le ciel bleu. Imprécis de cuisine roumaine
Editura L’Harmattan, Colectia „Ecritures roumaines“, 2000, Paris, 189 p., f.p.


Vara, la Paris ca pretutindeni in lume, librariile nu prezinta prea multe noutati, in afara de cele destinate sa umple zilele ploioase, cartea de consum sau de vacanta; acum se pregatesc, departe de ochii cumparatorului, lansarile lunii septembrie si octombrie, surprizele toamnei care nu sint fara legatura directa cu marile premii literare a caror decernare se apropie, cu noile orientari ale pietei pe care specialistii le analizeaza pe indelete, posibile fuziuni intre case de editura si de difuzare, toata strategia acestui comert care, chiar daca are ca obiect cartea, are in fond acelasi scop: sa vinda cit mai repede si cit mai mult. Mai incape in aceasta ecuatie si cartea romaneasca, acel obiect in numele caruia se fac atitea programe, deplasari si expozitii?

In mod paradoxal si fara nici o legatura cu aceste eforturi oficiale, cartea romaneasca de literatura nu este absenta din etalajele librariilor pariziene: nu multa, nu in primele pagini ale actualitatii, dar exista. Exista in primul rind datorita ei insesi, datorita celor care o scriu si o traduc; exista apoi si datorita unui interes cultural general pe care nu stim sa-l folosim cum trebuie: el n-are legatura cu miturile care indulcesc apa atitor discursuri oficiale („romanul e nascut poet“; „avem o literatura mare si frumoasa, si numai limba necunoscuta ne impiedica sa avem recunoasterea acestui fapt“; „Romania a dat lumii mari scriitori“ etc. etc.), ci cu o nevoie de informare generala care e fireasca in lumea contemporana si carora ne incapatinam sa nu-i raspundem asa cum trebuie: cu mici sinteze si antologii tematice, cu dictionare, cu eseuri si traduceri ale unor texte pe care sa le aleaga beneficiarii, nativii limbii respective, si nu cine stie ce responsabili mai mult sau mai putin colectivi; dar acest lucru nu trebuie argumentat, e suficient sa ne uitam ce anume carte romaneasca a reusit sa cistige interesul traducatorului, editorului si pina la urma al cititorului francez.

Ar trebui, poate, sa incep cu acea carte neobisnuita si fermecatoare a Sandei Nitescu, aparuta acum doi ani la Cartea Romaneasca sub titlul Un fir de marar si cerul albastru, despre care am scris in Romania literara tot binele pe care l-am gindit si pe care nu putini altii l-au impartasit cu mine: intre ei, regretatul Mircea Zaciu, care a patronat in Vatra un prestigios grupaj de opinii nu mai putin elogioase, sau jurnalista Rodica Binder, de la Deutsche Welle din Köln, care i-a consacrat recent o comunicare la un congres international. Dar cartea Sandei Nitescu, pictorita cunoscuta stabilita la Paris in urma cu treizeci de ani, este scrisa in franceza si ea a fost doar tradusa acum doi ani la Cartea Romaneasca, prin intuitia fericita a unui om de meserie. Acum, editura L’Harmattan din Paris – cunoscuta prin mai multe carti despre Romania pe care le-a publicat in ultimii ani – lanseaza pe piata versiunea originala, intitulata Un brin d’aneth et le ciel bleu, cu subtitlul poetic dar exact de Imprécis de cuisine roumaine. Cartea Sandei Nitescu, cum stiu cititorii ei romani care au epuizat tirajul inca de la aparitie, este o carte de amintiri din Romania, in care familia si locurile sint evocate prin intermediul senzatiilor renascute sub lovitura fericita a unei intimplari, ca in pasajul cunoscut de Proust: e vorba in special de perspective vizuale si de mirosuri culinare: ele readuc in mintea autoarei, o data cu atmosfera familiei de altadata, si detalii de bucatarie devenite poetice in absenta (lingura de lemn, ibricul, stergarul din bucatarie) si mai ales mincarurile caracteristice vietii cotidiene sau sarbatorilor: cozonacii de Craciun, sarmalele, salata de vinete, cafeaua „turceasca“ s.a., a caror reteta Sanda Nitescu le-o ofera cititorilor, intocmai dupa caietul manuscris al nepretuitei Esti, stapina necontestata a bucatariei parintesti. Aparuta intr-o colectie noua a editurii, consacrata literelor romanesti („Ecritures roumaines“), cartea Sandei Nitescu este sortita – dupa parerea mea – unui mare succes si in strainatate.
Alt volum al unui scriitor roman, din generatia urmatoare dar, din nefericire, deja disparut dintre noi, este cel al lui Mircea Nedelciu: La Danse du coq de bruyère, aparut prin colaborarea dintre editurile EST si L’Ésprit des péninsules (cea care a publicat acum doi ani traducerea volumului de poezie al lui Cezar Baltag). El prezinta cititorului francez, in traducerea lui Alain Paruit, doua dintre nuvelele volumului Si ieri va fi o zi: este vorba de Dansul cocosului si de Probleme cu identitatea. Mare amator de literatura moderna si cunoscator rafinat al productiei literare romane si franceze, de dupa razboi mai ales, traducatorul a ales doua texte capabile sa invedereze cititorului doua aspecte ale literaturii lui Nedelciu, caracteristice si in acelasi timp capabile sa intereseze: lirismul cu sugestie de magie folclorica si confuzia rece a planurilor unei existente oricum incomunicabile.

Nu lipseste nici poezia din acest peisaj, poezia Mariei Mailat aparuta in paginile frumoasei sale plachete Graine d’Antigone (Paris, 2000, 67 pagini cu ilustratiile Lisei Delgado), sau cea din paginile unei reviste de aceasta data: numarul dublu, pe lunile iunie-iulie, al revistei Europe, consacrat acum omului de teatru Antoine Vitez (semnalez in sumar si un articol de George Banu: L’école ou le lieu d’origine), cuprinde si un grupaj intitulat Cahier de création, in care Dumitru Tepeneag include cinci poeti romani: Leonid Dimov, tradus de Odile Serre (Neliniste, Tutela, Dupa amiaza si Decor), Virgil Mazilescu tradus de Alain Paruit, Marta Petreu, tradusa de Ed Pastenague (pseudonimul lui Tepeneag) si Odile Serre, Ion Muresan tradus de Olivier Apart si Ed Pastenague, si Ion Flora, tradus de Ed Pastenague.
Nu este vorba, desigur, de un bilant: pot fi adaugate aici un articol de N. Tertulian despre filozoful roman D.D. Rosca (Un hégélien roumain: D.D. Rosca, in revista Archives de philosophie, fascicula 1 din acest an, impreuna cu un mic text al lui Rosca despre profesorul sau Lucien Herr), un alt articol al lui Toader Paleologu din revista Commentaires si altele despre care vom vorbi, poate, alta data.