OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Liberalii par a se indrepta catre o decizie comuna. Deocamdata. Nicidecum asupra sortii conducerii sau a strategiilor electorale, ci asupra necesitatii de a convoca un Congres extraordinar, in luna august (sau septembrie, conform altor opinii) a acestui an, in scopul reconfirmarii sau schimbarii conducerii actuale. Intr-o sedinta tensionata a Biroului Permanent Central s-a decis ca hotarirea sa fie oficializata pe 5 iulie, la intrunirea Delegatiei Reprezentantilor Nationali.

„Dosarul“ PNL s-a imbogatit saptamina trecuta cu o scrisoare deschisa a presedintelui Valeriu Stoica adresata presedintilor de filiale, putin inclinati, se pare, sa-i acorde sprijinul in proportia ceruta de regulamente si de statutul partidului. In pregatirea reuniunii Delegatiei Reprezentantilor Nationali, Stoica a adresat filialelor un apel la luciditate, maturitate politica si solidaritate. Cauza stagnarii PNL in ultimii ani, mai ales de la alegerile din 2000 incoace, afirma Stoica, poate fi identificata, in primul rind, in tensiunile si intrigile continue care au avut ca semnal de incepere Congresul de la inceputul anului 2001, moment al alegerii sale ca presedinte al partidului: „Acesti oameni – afirma Valeriu Stoica in scrisoarea amintita –, diferiti ca istorie personala sau interese, s-au transformat treptat intr-un grup, avind un obiectiv comun – inlaturarea mea din functia de presedinte al PNL“.

Realitatea cu care se confrunta la ora actuala liderul PNL este determinata nu numai de presiunile exercitate de gruparea rivala a lui Patriciu – la nivel central –, cit, mai ales, de sprijinul nesigur si inconsistent al unor filiale de care, fireste, depinde alegerea sau caderea sa la viitorul Congres. O buna parte din acestea cerusera deja, in cursul saptaminilor trecute, retragerea lui Stoica si venirea la sefia PNL a lui Theodor Stolojan, care a refuzat oferta, facuta, de altfel, si de liderul PNL. Tensiunile existente la nivelul filialelor vin si pe fondul, evocat de Stoica, al etern evocatelor alegeri anticipate. Partidele au intrat deja in fierberea alcatuirii listelor (iar liberalii nu sint singurii; acum doua saptamini PSD-ul se confrunta si el cu probleme de natura similara la filiala Constanta, care incepuse alcatuirea, fara acordul conducerii centrale, a listelor pentru alegeri. Nu s-a precizat foarte clar atunci daca se aveau in vedere alegerile anticipate sau cele „la termen“, adica din 2004, cert este ca emotia locala a transmis o unda de neliniste la centru…). Liderii disidenti din PNL, in special Dinu Patriciu, au stiut sa exploateze atit momentul, cit si frustrarile inerente acumulate in rindurile membrilor conducerii unui partid de opozitie.

Problema centrala a liberalilor, ca de altfel a tuturor partidelor politice de opozitie, este una care reflecta, in fapt, o instabilitate generala, de ordin institutional. Stabilitatea sistemului de partide si a vietii interne a fiecarui partid in parte reflecta, intr-o anumita masura, stabilitatea si mai ales continuitatea, coordonate firesti pe care se desfasoara coordonatele institutionale ale vietii politice. Or, una dintre maladiile de care sufera, inca, cu prisosinta, institutiile romanesti in general si cele politice in particular este lipsa de continuitate in conducere si de consecventa in politici. La nivelul partidelor, ea se poate observa cu atit mai usor cu cit cercul vicios format de instabilitatea sistemului si de fragilitatea structurii lor interne favorizeaza luptele interne periodice pentru putere. Se adauga factorii conjuncturali, avind in subtext, mai intotdeauna, perspectiva, mai mult sau mai putin indepartata, a alegerilor, trecute ori viitoare. Cutremurul devastator din cadrul PNTCD de acum un an, care a scos, practic, de pe scena politicii reale partidul dominant din coalitia aflata la putere pina in 2000 urmeaza un asemenea pattern. (Mai grav este insa ca in cazul taranistilor, conducerea instaurata in iulie anul trecut nu a facut, pina acum, decit sa adinceasca, prin actiuni de tip kamikaze, precaritatea PNTCD.)

Cazul liberalilor se poate incadra si el, cu proportiile, nuantele si caracteristicile proprii de rigoare, intr-o situatie asemanatoare. Miza confruntarilor actuale este, evident, orientarea partidului in perspectiva viitoarelor alegeri. In urmatoarea perioada, de la PNL, dar si de la PD se asteapta decizii strategice privind viitorii aliati si, mai cu seama, viitorii adversari. In cadrul PNL, ceea ce agita acum, mai presus de orice, spiritele este nu atit alegerea aliatilor, cit desemnarea oficiala a adversarilor. Iar Valeriu Stoica nu mai este, potrivit declaratiilor, dispus sa admita o noua perioada de „coabitare“ cu partidul de guvernamint, dupa aceea deja consumata a protocolului de colaborare care a functionat, o vreme, in 2001. Lista de semnaturi de adeziune la actuala conducere a PNL, lansata de Stoica si care continea nume ale unor presedinti de filiale, a inceput deja sa se subtieze prin recuzari (s-au retras sau au afirmat ca nu au semnat Ion Luchian, seful PNL Prahova, Marius Nicoara, liderul filialei Cluj etc.). In plus, 17 filiale liberale din Ardeal, Banat si Moldova au cerut la Cluj convocarea Congresului Extraordinar la Brasov, in septembrie. In aceste conditii, pozitia liderului PNL pare a se fragiliza din ce in ce mai mult. Miza majora – politica de aliante in alegeri – se va juca, cel mai probabil, pina atunci.