Vecinătăţi şi incompatibilităţi

O rubrică nouă în Observator cultural

Categoria: | 4 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

- Cine pe cine legitimează? Pe 23 februarie a.c. Editura Humanitas a lansat trei volume de Alexandru Graur, unul dintre cei mai cunoscuţi profesori de limbă română din toate timpurile, un „împătimit“ al corectitudinii limbii. Dicţionar al greşelilor de limbă, „Capcanele“ limbii române şi Mic tratat de ortografie sînt cărţi de referinţă în domeniu şi ar trebui să nu lipsească din şcoli, din redacţii, din bibliotecile publice şi personale.

Spre surprin-derea noastră însă, editura a ales să-l invite la lansare pe profesorul Ion Coja, care s-a remarcat în anii din urmă ca unul dintre cei mai activi apologeţi ai Mişcării Legionare – profesorul Coja este, de altfel, autorul unui volum intitulat Legionarii noştri, apărut la Editura UMC Bucureşti în 2001, dar şi al unui articol mai recent, publicat pe site-ul său în 2007, sub titlul „80 de ani de la întemeierea Mişcării legionare“.

Iată opiniile dlui Coja despre acest episod din istoria României: „poporul român îşi poate asuma cu bucurie şi satisfacţie acest capitol de istorie care se cheamă Mişcarea Legionară. Poporul român nu are nici un motiv să repudieze Mişcarea Legionară, ci dimpotrivă, are toate motivele să meargă pe mâna legionarilor, aşa cum a făcut-o şi electoratul român care, în 1937 a votat, practic, pentru venirea legionarilor la guvernarea Ţării. Un vot istoric. Orice discuţie despre legionari de aici trebuie să înceapă, de la succesul electoral pe care legionarii l-au obţinut la alegerile din toamna lui 1937“. Să nu fi ştiut organizatorii evenimentului din 23 februarie care este profesiunea de credinţă a profesorului de lingvistică sau să fi considerat că nu există nici o incompatibilitate între opiniile dlui Ion Coja şi tematica volumelor lui Alexandru Graur? E drept că Ion Coja a predat, ani buni, cursul de lingvistică generală la Facultatea de Litere şi s-a declarat în repetate rînduri discipol al profesorului Alexandru Graur. Dar parcă e nepotrivită legitimarea, chiar şi indirectă, a prolegionarismului militant prin prezenţa dlui Coja la lansarea celor trei volume semnate de Alexandru Graur.

- Scopul scuză mijloacele. O altă secvenţă decupată din realitatea noastră imediată, ce relevă uşurinţa cu care se şterg, în România, diferenţele doctrinare (dacă au existat vreodată): în luna noiembrie, în plină campanie electorală, naţiunea buimacă a avut prilejul să-i vadă la B1TV, umăr lîngă umăr, într-o deplină armonie, pe Traian Ungureanu şi Andreea Pora într-un dialog susţinut cu Victor Roncea. Cei trei erau într-un evident consens, îşi serveau reciproc mingi la fileu, se completau şi se aprobau continuu. Ce-i unea pe ei în luptă? Militantismul pro-băsescian!

- Sindicatele metalurgiştilor sprijină noua echipă de la IICCMER. Noua conducere a IICCMER beneficiază de susţinerea a nici mai mult, nici mai puţin de 31 de asociaţii civice şi sindicale, nerăbdătoare să-şi declare public adeziunea şi entuziasmul faţă de decizia Guvernului Boc. Într-un limbaj care aminteşte de telegramele de felicitare trimise conducerii de partid şi de stat de dinainte de 1989, de tot felul de comitete de oameni ai muncii de la oraşe şi sate, semnatarii Comunicatului de presă îşi exprimă deplina satisfacţie pentru „decizia fermă a noilor lideri ai IICCMER de a cerceta inclusiv crimele neocomuniste – genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990 – care au fost cele mai cumplite crime comuniste din România“. Iată, într-adevăr, un prim indiciu în legătură cu noua orientare a Institutului, despre care aflăm (dintr-un interviu acordat de dl Vladimir Tismăneanu ziarului Evenimentul zilei) că va purta, în viitor, numele Monicăi Lovinescu. Intenţie onorabilă, dar incompatibilă cu dorinţa de a decreta evenimentele din decembrie 1989 şi iunie 1990 drept „cele mai cumplite crime comuniste din România“. Nu de alta, dar asta ar însemna o nesocotire a adevărului istoric în beneficiul unui „grup de presiune“ foarte vocal şi foarte eterogen. Adevărul istoric nu ar trebui să aibă culoare politică, iar studierea lui nu ar trebui lăsată la cheremul unor asociaţii civice şi sindicale care nu au nimic de-a face nici cu studiul ştiinţific şi nici cu investigarea crimelor comunismului.

Ce legitimitate pot avea, în această privinţă, următoarele grupuri şi asociaţii semnatare: Asociaţia Frontul Democratic Român – Petrişor Morar, preşedinte; Asociaţia 22 Decembrie 1989, Baia-Mare – Adiel Florian, pre-şedinte; Fundaţia Icar, dr. Camelia Doru – preşedinte; Romanian-American Network Inc. NGO – Chicago, SUA, Steven V. Bonica – preşedinte; Asociaţia Românilor din Australia, Mihai Maghiaru – preşedinte; Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – preşedinte; Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – preşedinte; Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – preşedinte; Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – preşedinte; L’Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – preşedinte; Consiliul Român American, Neculai Popa – preşedinte; Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – preşedinte; Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – preşedinte; Asociaţia Apolitică „Societatea Târgovişte“, Ilie Petre Ştirbescu – preşedinte; Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – preşedinte; Fundaţia „Ioan Bărbuş“, Anca Maria Cernea – preşedinte; Federaţia Naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing. Gheorghe Chioaru – preşedinte; Grupul văduvelor de eroi martiri; Federaţia sindicală „Solidaritatea – Virgil Săhleanu“ a siderurgiştilor din România; Sindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu – preşedinte; Sindicatul Solidaritatea Hunedoara; Sindicatul ALRO Slatina, Ion Ioan – preşedinte.

Să înţelegem că există o dimensiune sindicală în studiul ştiinţific al istoriei? Că pledoaria pentru competenţă şi profesionalism a noii echipe de la conducerea IICCMER are nevoie, pentru mai multă credibilitate, de adeziunea Grupului văduvelor de eroi martiri şi a sindicatelor siderurgiştilor şi metalurgiştilor din diverse oraşe ale ţării?

Probabil că, în viziunea iniţiatorilor acestui comunicat, cele 31 de „semnături“ sînt menite să contrabalanseze sprijinul acordat lui Marius Oprea de Ana Blandiana, Ştefana Bianu, Doina Cornea, Stéphane Courtois, Dennis Deletant, Catherine Durandin, Radu Filipescu, Radu Ioanid, Cicerone Ioniţoiu, Herta Müller, ca să nu-i numim decît pe cei care au trimis scrisori în nume propriu sau care şi-au anunţat demisiile din Consiliul Ştiinţific. Dar ce contează legitimitatea morală sau profesională, cînd în România de azi singura sursă a legitimităţii e Puterea politică? (C.M.)

Recomanda articolul prin:

Comentarii utilizatori

CacealmauaSophia Jurcan - Luni, 15 Martie 2010, 22:17

Faptul ca intemeietorii Editurii Humanitas au pus la bataie prestigiul institutiei si propriul lor prestigiu printr-o "actiune", ca sa-i zic asa, atat de absurda, neverosimila aproape, depaseste, intr-adevar orice inchipuire! In rest, cacealmaua lui Tismaneanu &comp. nu mai uimeste pe nimeni, iar acele adeziuni sunt atat de grotesti incat par nascute ori din niste minti foarte, foarte bolnave, ori dintr-o mare disperare. Vom vedea!

Sindicatele metalurgistilor sustin noua conducere IICCMERandru matei - Marti, 16 Martie 2010, 00:57

Bravos, natiune, halal sa-ti fie! Ne-am intors la fenomenul adeziunilor entuziaste ale maselor largi de oameni ai muncii de la orase si sate. Anticomunismul "stiintific" se va face de acum incolo cu mijloacele propagandei comuniste - asta da reforma!

Injumatatirea listei incomozilorCamelian Propinatiu, scriitor - Marti, 16 Martie 2010, 18:58

Intr-o berarie din Stuttgart, poetul imi cita pe timisoreanul Daniel Vighi de la Akademie Schloss Solitude, cum ca Romania pare condusa dintr-o Casa Conspirativa. De intriganti profesionisti s-ar putea adauga. A opune pe incomodul Tismaneanu incomodului Oprea e o decizie cu pierdere de imagine matematic sigura - pentru cei doi intelectuali, si, sistemic, pentru oricum anemica noastra miscare civica. Mai rau e ca recursul la metoda e transferabil: sa ne inchipuim ca Cineva l-ar numi pe dl Cartarescu manager Institutului Cultural Roman, opunandu-l dlui Patapievici! Nu poti alege decat distrugand in polemici imaginea unuia dintre cei doi megaintelectuali! Romania a cam pierdut Procesul Comunismului. Draghici, Nicolschi si Plesita au castigat Imposibila Lustratie.

Si ,,humanitas"-ul a luat-o pe ulei!stoian - Miercuri, 17 Martie 2010, 00:45

Liiceanu et comp au abandonat demult o norma, cat decat normala,de conduita decenta.Nu demult un ziarist si scriitor imi spunea ca e vorba de o ,,gasca" a lui Basescu.Atitudinea acestor intelectuali,(cat o fi mai ramas din spiritul lor democratic afisat dupa 1990),fatza de masura luata de Boc,(citeste Bsescu) de al inlocui pe Marius Oprea-cu cine?,este un afront pentru oricare cetatzean de buna credintza.Daca Boc isi prmite sa ignore luarile de pozitzie ale unor persolalitatzi mentzionate mai sus,Liiceanu si Plesu nu aveau voe sa treaca cu vedera acest lucru.Patapievici,da.Moralmente e lipsit de valoare.Cei doi insa,nu trebuiau sa ramana impasibili nu numai la deciziam lui Boc,dar si fatza de mesajele sindicalisto-,,intelectuale" ale unor anonimi neavenitzi.