Nr. 744 din 17.10.2014

Educatie
On-line - actualitate
Restituiri
Monografie
Focus
Editorial
Eveniment
Actualitate
Inedit
Informaţii
Politic
Literatură
Supliment
Istorie literară
Studii culturale
Societate
Interviu
Arte
Rubrici
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2006   |   Mai   |   Numarul 322   |   Vera Calin – O emigratie

Vera Calin – O emigratie

Autor: Geo9 SERBAN | Categoria: Supliment | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Mezina, intre cele trei fete ale arhitectului Herman Clejan, Vera Calin venea pe lume la Bucuresti, in 17 februarie 1921. S-a format in mediul capitalei, prin intreaga instructie scolara, spre a stabili, tot aici, solide legaturi cu viata intelectuala, mai ales ca membra, foarte de tinara, a corpului profesoral universitar. Numerosi absolventi ai Facultatii bucurestene de Filologie si-o amintesc, fie de la cursurile de literatura engleza, initial, fie de la lectiile predate, ani de zile, la catedra de literatura universala si comparata, unde a parcurs, sub conducerea lui Tudor Vianu, treptele superioare ale carierei didactice, pina la grad de profesor, obtinut in 1970.

Era si anul cind primea titlul de doctor in stiinte filologice cu o teza eminenta pe tema Alegoria in literatura secolului XX. Cu asemenea pregatire, a putut sa se faca remarcata la colocvii internationale de profil si sa dea urmare diverselor oferte de a tine prelegeri in cadrul unor prestigioase universitati din Germania, Statele Unite sau Canada. Ca si alti confrati de generatie, alaturi de poeta Nina Cassian, de criticul literar Ovid S. Crohmalniceanu, de anglistul Radu Lupan, debuta – pe fondul precipitarii evenimentelor de rascruce din vara lui 1944 – in pagina literara a cotidianului Ecoul, unde cuvintul de ordine il dadea Miron Radu Paraschivescu, atent sa promoveze condeie autentice. Aproape concomitent, numele Elvira Calin putea fi intilnit sub o suita de selectii traduse din romanul Cui ii bate ceasul de Hemingway, inserate in cotidianul Viitorul, probabil la sugestia lui Eugen Schileru, colaborator constant.

Prezenta publicistica a Verei Calin se multiplica si atesta tendinta unei specializari. Subiectele abordate vorbesc de la sine: un portret al poetului Robert Browning (Tribuna poporului, 27 sept. 1944), un preludiu la viitoarea talmacire din Swift (Victoria, 7 mai 1945). Erau suficiente probe pentru a deveni redactor la prima Editura de Stat, avindu-i colegi pe Olga Zaicik si pe Silvian Iosifescu. Astfel s-au constituit premisele unei cariere consistente, reflectate in carti originale ce aveau sa aduca autoarei recunoastere unanima. Seria era deschisa, in 1951, de o extragere de semnificatii umaniste din opera lui Dickens. Au urmat culegerile: Articole de critica (1954), Pornind de la clasici (1957), apoi exegeza globala despre Byron (1961) pentru a trece la elaborarea unor sinteze, Curentele literare si evocarea istorica (1963), Metamorfozele mastilor comice (1966), Alegoria si esentele (1969, cu o versiune germana, Auferstehung der Allegorie, la Viena, 1971), Romantismul (1970), Omisiunea elocventa (1973) plus comunicari si contributii in reviste de profil cu circulatie internationala.

Mai trebuie puse la socoteala numeroase traduceri, o piesa de teatru, cu ecou in epoca (Furtuna in cancelarie, 1956, rezultata din colaborarea cu Silvian Iosifescu) si evident articolele risipite in publicatiile periodice de pina in 1975, data la care Vera Calin opta – dupa moartea sotului, cunoscut medic – pentru reintregirea familiei, pe urmele fiului cel mic, stabilit mai demult in strainatate. Palmaresul sau editorial s-a imbogatit in continuare. Dar despre aceasta a doua parte a evolutiei ei intelectuale da seama chiar in paginile urmatoare. Ajunsa la altitudinea prielnica rememorarilor, Vera Calin ar produce, cu siguranta, o nespusa bucurie cititorilor ei daca le-ar oferi un volum de amintiri si evocari despre intregul parcurs al experientelor acumulate. Pina atunci, autoarea ofera Observatorului cultural un fragment inedit din insemnarile sale.

Articole in legatura
Dispariţia Verei Călin
Vera Călin – pagini inedite
 
 
 
Cele mai citite articole
Ce e rău şi ce e bine
Receptarea operei lui V. Voiculescu
Pseudopolitica sau despre romanul poliţist al campaniei electorale
BIFURCAŢII. Marile iluzii
Recviem pentru un muzeu
Cele mai comentate articole
Ce e rău şi ce e bine
Receptarea operei lui V. Voiculescu
BIFURCAŢII. Marile iluzii
Adversarul lui Victor Ponta: PSD
Idealuri în descompunere
Cele mai recente comentarii
ponta e psd
@leon
...
"...obiecţia lui Lev Nikolaevici..."
Game
 
Parteneri observator cultural
Suvenir de Bucuresti