OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Desi este o prozatoare implicata in real si socio-politic, o autoare de fresce interioare legate de comunism (dar nu numai), Herta Müller se dovedeste a fi si o „verisoara“ simpatica, ludica, a histrionului-poet Leonid Dimov (mereu si mereu ma intreb, de altfel, pe cind o serie de volume alcatuind operele complete ale lui Dimov – cine se va incumeta la asa ceva bine va face!). Volumul ei de poeme in coc locuieste o dama (aparut la Editura Vinea si tradus cu empatie evidenta si eficace de o alta posibila „verisoara“ a lui Dimov, nimeni alta decit Nora Iuga) pledeaza pentru acest lucru.

Desigur aceasta carte speciala si atipica a Hertei Müller este legata intii de toate de o traditie avangardisto-suprarealista si nu neaparat de influentele literaturii onirice a anilor ‘70 in Romania. Poate ca fantastul covirsitor si inegalabil care a fost Leonid Dimov nu a marcat-o nicicum la nivel constient (asumat) pe Herta Müller, dar nici nu are importanta acest lucru. Eu o leg insa, prin acest volum, pe Herta Müller de Leonid Dimov prin citeva trasaturi caracteristice: mimarea unui infantilism creator ca punte de a intra intr-o lume misterioasa si revelatorie, absurdul ludic si hitru, asociationismul proaspat si mereu provocator, epicitatea spumoasa si prelungibila la infinit, fantezia inepuizabila. Cartea Hertei Müller imi convine, insa, si dintr-un punct de vedere creator personal: delirionismul – „ismul“ meu de serviciu (ca sa zic asa), pe care am incercat sa-l schitez si sa-l definesc cu varii ocazii (si ale carui caracteristici sint urmatoarele: transa fragmentara, resemantizarea nebuniei, clijavul aluvionar) isi gaseste partial (doar partial, subliniez, intrucit transa fragmentara, de pilda, este absenta din volumul pe marginea caruia glosez aici) o posibila incarnare si in cartea atit de neobisnuita a Hertei Müller.

Daca cineva poate sa-si inchipuie un hibrid pictural din Juan Miró, Max Ernst, Victor Brauner, Magritte, Rousseau-Vamesul si lista poate continua, cam asa arata la nivel de posibila imagine in coc locuieste o dama.
Ca mostra de texte selectate din acest volum este dificil de ales ceva, intrucit toate poemele (daca le putem numi poeme) sint de sine statatoare si inchise in cochilia zglobie a unei istorii fanteziste; pe de alta parte, ele se insira ca margelele pe ata, intr-o relatare cvasi-simfonica, despre cum vizibilul contine invizibilul, care poate fi si el, la urma urmei, narativizat si prins in insectar.

Iata un potpuriu de imagini care ar satisface estetic pe oricine (uneori citez versuri exacte din carte, alteori le redau partial si concentrat): din ascensor coboara un costum si un chibrit care intreaba unde este gara; despre un posibil narator aflam ca este un falsificator de iepuri; frizerul se infatiseaza inaintea cititorilor nu cu instrumentele de frizerie, ci cu un acordeon; avem de-a face la un moment dat cu un individ care are o semiluna in nas; apar doi musafiri care se predau – unul pe noptiera, altul in frapiera; din haina unui mort zboara rate salbatice de sezon; pisica se varsa pe masa ca o ceasca de ceai: in aluat sta un ofiter care dreseaza un brotacel; in capul tatalui se afla un hipopotam; floarea de tutun se tirguieste cu beregata ei; creierul e cusut pe mineca din fata; avem de-a face la un moment dat cu o faptura care este o corcitura intre o munca fortata si un clarinet; sub veioza de la pat sta o matusa de pasat; la garajul din parc, pisici pensionare tirasc dupa ele cinci sau sase picioare; notarul comunal s-a preschimbat in lac termal; dupa razboi, tinerii barbati umbla prin castani ca niste batrini sobolani; gura coafezei se marita cu un git de miner; cuiva ii creste in ochi un autobuz de noapte etc.

in concluzie: o carte delicioasa, adorabila. Merita din plin a fi ingurgitata (da, chiar aceasta recomand, ca in coc locuieste o dama sa fie o carte mincata cu pofta precum un tort de bezele si ciocolata, intrucit este supracomestibila), si nu doar de ludici ori fantezisti. Este binevenita pentru oricine!