Vara, cu marile sale vacanţe, a
constituit pentru artişti un interval al muncii, planurilor şi
strategiilor privitoare la întîlnirea cu publicul, în
spaţiul expoziţiilor. După un septembrie dedicat cu predilecţie
„mişcărilor logistice“, luna octombrie a debutat în
Bucureşti cu o serie de vernisaje (mult aşteptate). Ne vom opri în
rîndurile de mai jos asupra cîtorva dintre acestea, în
încercarea de a lua pulsul momentului.
Vom începe cu Mysterium
Conjunctionis, expoziţie personală a Caterinei Annovazzi, de la
Elite Art Gallery. Artista franceză de origine italiană propune
publicului din România o viziune plastică personală asupra
mitului androginului. Titlul, într-o variantă latino-engleză,
este împrumutat de la C.G. Jung, iar iconografia este
alimentată de scrierile lui Platon. Ideea separării şi a unirii
contrastelor sufleteşti şi-a găsit o fericită variantă de
transpunere în lucrările „alchimice“ ale Caterinei,
preocupată, dincolo de subiect, de experimente. Lucrările acestei
expoziţii sînt realizate prin îmbinarea tehnicii
digitale cu cea (să spunem clasică) a penelului. Din punct de
vedere semantic, acestea au fost concepute (şi realizate) parţial
pe calculator, fiind transpuse apoi pe o hîrtie specială,
rezistentă, care suportă intervenţiile ulterioare. Artista aplică
apoi, precum într-un puzzle, semne grafice obţinute prin
combinaţii proprii de substanţe şi tehnologii experimentale,
printre care se numără şi focul. La un alt nivel morfologic,
Caterina porneşte de la figurativ, într-o a doua fază
continuă prin apelarea la nonfigurativ, pentru ca, în final,
să rezolve compoziţiile printr-o operaţie de tuning. Apar astfel o
sumă de tensiuni între materia sensibilă şi conţinutul
inteligibil. Este remarcabilă unitatea tematică, în ciuda
variaţiunilor formale.
Androginul a cunoscut de-a lungul
timpului numeroase variante de interpretare, de la zeitate bisexuată
pînă la armonie a sufletului, dinaintea încarnării, sau
la organism asexuat, după moarte. Pentru Caterina Annovazi,
androginia reprezintă, în acest context, căutarea
sufletului-pereche, căutare spirituală realizată prin apelul la
subconştient. Astfel, protagonista se apropie (şi) de arta
psihedelică. Lucrările sale dezvăluie spre a ascunde. Drumul
receptorului spre adevărurile Caterinei trece printr-un labirint al
culorii şi al unor forme asociate liber cu subiectul propus. Este
vorba, fără îndoială, despre un limbaj artistic personal,
despre un ritual în care pot fi simţite nuanţele şamanice.
Rezultatul este o pictură vie, care poate atinge privitorul şi care
trăieşte prin sine.
Elite Art se găseşte la a doua
colaborare cu Caterina Annovazi, după ce a stabilit anul trecut
relaţia de colaborare la Tîrgul de Artă de la Geneva.
Următorul vernisaj pe care îl
supun atenţiei cititorului este cel al expoziţiei de artă digitală
semnată de George Dima, de la Ministerul Administraţiei şi
Internelor. Înainte de orice altceva, trebuie să spunem că
maestrul George Dima este, încă din 1966, membru al
Filarmonicii „George Enescu“ din Bucureşti, iar din 1989, şef
de partidă (vioara I) şi concertmaistru al acestei orchestre, cu
care a con-certat în întreaga lume. În anul 1985, a
fost invitat să participe la primul eveniment susţinut de orchestra
internaţională World Philharmonik Orchestra din Stockholm. Are o
bogată activitate camerală, fiind membru fondator al Orchestrei de
Cameră din Bucureşti, sub conducerea maestrului Ion Voicu, fondator
al trioului „Romantica“ şi al cvartetului „Armonia“. De-a
lungul activităţii sale, în afară de recitalurile din ţară
şi de peste hotare, el a participat la numeroase înregistrări
radio-tv şi de discuri. În anul 2004, preşedintele României
i-a conferit medalia „Meritul Cultural“ Clasa I pentru întreaga
sa activitate artistică.
Faptul că George Dima se ocupă şi de
arte vizuale (de peste trei decenii) şi că s-a oprit în
ultimii ani asupra artei digitale, după ce anterior a lucrat în
ulei, tempera, acuarelă, este ceva într-adevăr remarcabil. Ca
dovadă a faptului că activitatea sa din domeniul plastic reprezintă
mai mult decît o simplă pasiune, artistul a fost deja
recunoscut prin cumpărarea drepturilor de reproducere ale unor
lucrări în Statele Unite şi România. Este vorba despre
o sumă de coperţi de carte din domeniul calculatoarelor sau din cel
muzical. De altfel, artistul îşi jalonează actuala muncă
între aceste două repere: lucrările sale propun a-corduri
cromatice subtile, sînt ritmate şi fac trimitere prin linie
spre forma instrumentelor. Tematic, această expoziţie se înscrie
în coordonatele artei conceptuale, supunîndu-se legilor
de compoziţie date de lucrul exclusiv cu computerul.
O astfel de creaţie este demnă de a
fi vizionată. Sensibilitatea muzicală a lui George Dima îşi
găseşte o interesantă transpoziţie în domeniul vizual.
Continuăm discuţia despre vernisajele
începutului de octombrie amintind expoziţia artiştilor
Iuliana şi Florian Lucan, Mici întîmplări din grădina
de vară, de la Galeriile Orizont. Formaţi în mediul academic
bucureştean al anilor 1990 şi 2000, cei doi artişti se disting
prin căutarea, de la expoziţie la expoziţie, a unor noi forme de
exprimare.
Interesată de joncţiuni, metamorfoze
şi treceri, de graniţe şi spaţii identitare, Iuliana Florea Lucan
a lăsat în urmă tema anterioară a oamenilor-maşini, fiind
interesată de această dată de ciclurile vieţii, virtuale sau
împlinite. Lucrările sale însumează contrastele.
Artista foloseşte un limbaj de semne şi de relaţii prin care îşi
plasează coerent subiectele pe pînză. Remarcăm apariţia
constantă a omului în compoziţii, om pe chipul căruia se
citesc, deopotrivă, semnele degradării şi ale frumuseţii.
Personajele sînt plasate în nişte spaţii ale
desfigurării, dar şi ale posibilei transfigurări. În lumea
plastică a Iulianei, privitorul simte că oricînd se poate
întîmpla ceva care să pună totul într-o lumină
pe deplin alta. Precum într-o nuvelă a lui Dino Buzzati,
liniştea aparentă a grădinii ascunde un adevărat genocid
întîmplat în lumea insectelor, care, din punct de
vedere cosmic, nu este cu nimic mai prejos decît cel din lumea
noastră. Relaţiile cromatice, ritmul liniilor, soluţiile de
calibrare ne dezvăluie o artistă aflată la deplina maturitate şi,
în acelaşi timp, departe de apogeul carierei sale.
Florian Lucan este interesat, în
lucrările sale recente, de detaliu şi de fragment. Forţa acestora
este miza unor compoziţii cu accente uneori chagalliene, alteori
neoexpresioniste. Elementele abstracte se întrepătrund cu cele
concrete, sub egida figurativului. „Întîmplările“
lui Lucan (din grădina de vară) sunt non-epice. Se referă mai
degrabă la volume, haşuri, planuri, culori.
Începutul „stagiunii de toamnă“
este promiţător. O sumă de artişti şi-au pregătit şi anunţat
viitoarele expoziţii, numeroase dintre acestea avînd loc chiar
în a doua jumătate a lunii. Ar fi interesant să monitorizăm
numărul „intrărilor“ în acestea. O primă concluzie pe
care o sugerăm ar fi că publicul (românesc) este mai inert
decît creatorul de artă.
În fine, la Anaid Art a avut loc
o expoziţie dedicată celor cinci ani de activitate a galeriei. Sînt
reunite afişe, cataloage, fotografii, materiale de presă într-o
prezentare dinamică, atractivă.
Din 2005, Anaid Art Gallery participă
constant pe piaţa internaţională de artă prin intermediul
tîrgurilor de artă contemporană. Remarcăm faptul că Anaid a
avut o activitate intensă încă de la înfiinţare.
Evenimentele expoziţionale s-au succedat cu regularitate, aducînd
ceva nou în peisajul intern. Este prima galerie de artă din
România care introduce conceptul de exhibition design, prin
programul Anaid Art + Arhitecture Project (în 2007), şi care
integrează în circuitul artistic, prin proiectele sale
curatoriale, un spaţiu destinat fashion design-ului, Anaid Art
Concept.
Din 2006, Galeria este membru fondator
al Reţelei Naţionale a Muzeelor din România (RNMR), iar din
2009, ea este membru fondator al Asociaţiei Comercianţilor Operelor
de Artă din România (ACOAR), la rîndul ei membră a
Confederaţiei Internaţionale a Negociatorilor de Opere de Artă
(CINOA).
Galeria are drept scop promovarea artei
contemporane româneşti prin dezvoltarea de parteneriate şi
colaborări cu galerii din străinătate, prin încurajarea şi
stimularea valorilor estetice, oferind totodată un spaţiu generator
de dialog între creator şi public.
În relaţie cu ceea ce se
întîmplă în domeniul vizualului la începutul
„stagiunii de toamnă“, putem spune, parafrazînd un slogan
publicitar bine-cunoscut, că viitorul arată bine.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters