OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Una dintre cele mai puternice senzatii e probabil aceea ca postmodernitatea iti aduce lumea aproape si ti-o pune la indemina. E senzatia ca traiesti ca sa fii servit. Nu-ti dai seama ca pina si manifestarea acestei senzatii costa, ca totul e urmarea unui traseu controlat, cu pretul inclus.

Mirajele si-au inversat directia. Lumea te cauta pe tine, nu tu pe ea. Nu-ti dai seama ca aceasta cautare nici nu poate avea o alta tinta. Democratia pietei desfide privilegiile. Facilitatile accesului la facil anuleaza complexele. Cind discriminarile implicite ale evenimentelor cu caracter inchis si preferential se produc cu adevarat, voyeurismul tau nu ramine nesatisfacut.

Stai in fotoliu, in fata monitorului, si, cuplat la o transmisie live, atingi cu privirea, de aproape, very important persons, le mingii hainele, podoabele, pielea. Intri instantaneu in culisele politicii mondiale, consumi adrenalina casnica in tribuna de 100.000 de locuri, inlocuind biletul de intrare pe stadion cu abonamentul TV, asculti dialoguri din birourile NASA, poti surprinde intr-o secunda, la o festivitate de impact planetar, sinul dezgolit al surorii lui Michael Jackson. Si daca iubesti peisajele si otiul subtropical, nu e nevoie sa pleci cu adevarat in tinuturi exotice, vizual si sonor le poti avea pe un CD. Poti incerca savoarea gastronomica a destinatiilor financiar inaccesibile in localul cu specific de la coltul blocului. Vrei lumea si o ai imediat. Nu trebuie sa faci cine stie ce eforturi. Poti admira de acasa minunile Capelei Sixtine. Vrei sa ajungi la secretele picturii lui Michelangelo? Ai la dispozitie un album special, cu detalii macroscopice.
in aceasta lume care aparent nu mai face nici o distinctie intre lucrurile mari si lucrurile mici, intre central si periferic, amanuntele se dovedesc la fel de importante ca si intregul. Valoarea e tezaurizata peste tot, in esential si nesemnificativ, in maruntisuri si fundamente. Daca nu stii sa o descoperi imediat, cineva o va face in locul tau si-ti va pune totul pe masa. Daca esti nehotarit ce sa faci cu banii si timpul tau, poti fi ghidat, hipnotizat, inscris intr-un concurs dinainte cistigat. intotdeauna va exista pentru tine ceva nou si interesant, ceva ieftin si bun. intotdeauna va exista un raport valoare – pret satisfacator pentru buzunarul tau si nivelul tau de cultura. Frumosul Ronaldinho bea Pepsi ca si tine, superba Claudia Schiffer foloseste un detergent care si tie ti-e accesibil, si tu te poti invalui in parfumul lui Antonio Banderas, pina si Gica Hagi e cu noi, pe panoul de la intersectie etc. Vrei sa te inscrii in acest ritual al evenimentialului perpetuu? Intra in cel mai apropiat supermarket si vei primi un card de fidelitate.
-
Lumea e impinzita de tentatii si dirijata de posibilitatea de a-ti satisface imediat fantasmele secrete. Efortul e minim. Aproape ca esti obligat sa devii un om lenes si mofturos. Nu mai trebuie sa cauti tu. Ai oricind la dispozitie motoare de cautare, reclame enorme care acopera fatadele blocurilor, reviste de promovare, posibilitati nelimitate de informare. Doreste si ti se va da! Suna acum! Nu ezita sa intri in competitia aproprierii instantanee! Fast food. Café instant. imprumuturi pe loc. Oferte imediate si irezistibile, care-ti celebreaza impulsurile achizitive. Preliminariile actului de alegere au fost suspendate. Esti pus in situatia de a face comparatii intre alegerile posibile. Te informezi pentru a nu fi luat pe nepregatite. Drumul spre obiect nu mai exista, spiritul tau a fost scutit de efortul si obligatia de a construi acest drum.
Dispare astfel una dintre facultatile esentiale ale umanului: facultatea constructiva. Viata oricarui individ e o constructie rezultata din proiecte, izbinzi si esecuri. in lumea postmoderna nu mai exista esecuri, ci doar proaste alegeri. Aparent, responsabilitatea ta creste. Traiesti intr-o lume a binelui programat, in care intimplarea, hazardul au devenit amintiri urite. Peste scena infruntarilor reale s-a tras cortina. Ramine psihologia infruntarii care, pentru a fi satisfacuta, poate fi transferata in spatiul jocurilor pe calculator si al scenariilor filmice, pe stadioane si in romanele de consum. Postmodernitatea isi aroga astfel rolul de inamic al asperitatilor vietii. Transformat intr-un individ care traieste in virtual, in musafirul unei lumi asistentiale, simti ca incercarile vietii dispar, isi pierd timpul lor propriu de existenta. in lumea jocurilor electronice, totul e repede si violent. Jocurile sint niste concentrate de conflicte vitale.
-
Cind ai la dispozitie surogate de conflict, stari general-umane, ca suferinta, rabdarea, indoiala de sine, speranta, sint puse sub semnul intrebarii. Filmul, televiziunea, competitiile sportive, happening-ul cu subiect cotidian substituie viata, o reduc la o bidimensionalitate linistitoare. Scenele vietii reale sint inlocuite de scheme. Succesul e garantat 100%. Concretul vietii se ritualizeaza. Fiecare cu stereotipiile lui.
Refuzi, totusi, sa te lasi dizolvat in lumea din jur. Toti indivizii care se respecta sint oameni cu agenda si program zilnic. Viata lor pare astfel un parcurs controlabil pas cu pas. in realitate, ea se confunda cu viata oricui. Un adevarat scandal ontologic. De aici nevoia de personalizare. Agendele, notes-urile, cartile de vizita, instrumentele de scris, consumabilele firmei la care lucrezi capata amprenta locului tau de munca. Libertatea nu mai e de ajuns, ea trebuie sa devina o libertate personalizata. Numai asa ea este si libertatea ta.
Personalizarea inseamna o luare in posesie declarativa a obiectelor din jur. A avea devine astfel inca o data mai important decit a fi. Marcile, etichetele, inscriptiile din fabricatie sint anume produse pentru tine. in spatiul produselor de serie, ce altceva decit nevoia de singularizare? A te singulariza inseamna a-ti afisa singuratatea orgolioasa, de competitie, puterea de a te impune.

Exista insa si o personalizare de unica folosinta. Tricouri cu fotografii, inscriptii, sloganuri care te desemneaza in exclusivitate. Subiectivitatea e o valoare uzata. Existenta ta se desfasoara implacabil intr-un spatiu colectiv. Inaderenta ta la colectivism trebuie sa fie cit mai bine marcata. Indivizii devin astfel un fel de copywriter-i ai propriilor lor vieti. Persoana este deghizamentul social al omului de serie. inscrierea intr-o serie culturala care te reprezinta sau pe care (prin virsta, sex, optiune sexuala, nivel de pregatire etc.) esti obligat sa o reprezinti devine lege. Cultura lasa locul civilizatiei. Civilizatia se dovedeste a fi un manunchi indefinibil de forme de cultura: cultura teenagers, cultura old boys, cultura gay, cultura feminista s.a.m.d.
Este acesta un mod de desfiintare sau de recuperare a omului? Tehnologiile sint scutite de sentimentul culpei. Postmodernitatea nu-si propune sa videze subiectul de substanta. Ea se adreseaza unui subiect care si-a pierdut pe drum (si cu cita usurare!) metafizica subiectivitatii. Postmodernitatea s-a trezit confruntata cu o lume in care nevoia de socializare este tot timpul mai importanta decit nevoia de subiectivare. Omul nu mai stie cum sa ramina singur sau nu mai simte acest impuls. Ce simte el e dorinta de relaxare, muzica, sport, divertisment – uitarea de sine cu sentimentul posesiunii de sine. Absoluturile subiectivitatii au disparut odata cu Romantismul inalt. Astazi traim consecintele la scara planetara ale unui romantism Biedermeier care a inlocuit stabilitatea vietii burgheze cu neprevazutul vietii vagabonde. Zapping-ul ca forma de vagabondaj virtual.
-
De ce nu mai poate ramine omul postmodern singur cu sine? Nu din cauza zgomotelor, sunetelor, imaginilor, vitezelor de existenta in care se scalda. Nu datorita vidului de informatie produs tocmai de avalansa informatiilor. Ci datorita lipsei de structura a propriei sale subiectivitati. Structurile interne sint rezultatul unor convingeri ale spiritului. De regula, aceste structuri sint conservatoare. Lumea de astazi refuza sa mai conserve vechea idee de om. Ea si-a pierdut unitatea conceptuala, dar nu s-a pulverizat fizic. A facut posibila aparitia unei multitudini de universuri egomane paralele. Umanismul traditional e centripet si unitar. in postmodernitate, unicitatea ontologica a omului e brusc dublata, pentru prima data in istorie, de posibilitatea unor comportamente si habitudini cotidiene unice. Sintem tot timpul invitati sa selectam si sa combinam, sa testam si sa nu raminem inscrisi intr-o formula. Combinatiile posibile sint infinite. Experienta personala de viata consta in insumarea unor prefabricate. Comportamentele se estetizeaza. Mergem pe strada cu manechinul din vitrina in minte.
Teoretic, cel putin, fiecare isi poate construi o viata particulara care sa nu semene in nici un fel cu viata celorlalti indivizi. Exista nu doar arta de a produce artefacte, ci si arta de a le trai pe acelea care exista deja si nu pot fi depasite decit prin asumare.