OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

S-a vorbit foarte mult in ultima vreme despre noua strategie privind reformarea si dezvoltarea sistemului de invatamint romanesc in urmatorii ani. Propusa sub forma de Pact National pentru Educatie, strategia pe termen lung enunta principiile generale pe baza carora ar trebui gindit sistemul de invatamint din Romania: modernizarea institutiilor de educatie in perioada 2008-2013, asigurarea de la bugetul statului a minimum 6% din PIB pentru educatie si 1% pentru cercetare. Pe fond, strategia pentru educatie isi propune asigurarea accesului la educatie gratuita pina la absolvirea liceului si o descentralizare profunda a programei scolare. Documentul a fost semnat pe data de 10 martie 2008 de catre presedintele Traian Basescu si o parte a organizatiilor apartinind societatii civile.

Desi lansat in presa inca de anul trecut, pentru discutii cu societatea civila si partidele politice, Pactul National pentru Educatie a fost semnat abia luna aceasta, iar vocile critice cu privire la continutul documentului nu au fost putine. Trei din cele patru federatii sindicale din invatamint au refuzat sa-l semneze, iar mai multe organizatii neguvernamentale nu au participat la discutii. Sindicalistii din invatamint sint preocupati de salarizarea deficitara a profesorilor si de faptul ca Pactul se mentine la un nivel pur declarativ, fara a avea o consecinta in privinta responsabilitatii aplicarii lui. Deloc neglijabil este si faptul ca procesul de elaborare a obiectivelor cuprinse in Pact nu a fost suficient de transparent si s-a desfasurat fara consultari serioase si aprofundate cu societatea civila si fara dezbateri publice. Aproape imediat dupa semnare, ministrul Finantelor, Varujan Vosganian, a anuntat ca va fi nevoit sa taie din bugetul alocat initial educatiei si cercetarii (6% din PIB) pentru ajutoarele sociale si pensiile promise anul trecut.

Un raport realizat de UNICEF considera ca esecul tarilor din Europa Centrala si de Est de a oferi acces la educatie pentru toate categoriile sociale submineaza competitivitatea economica a acestor state si perpetueaza saracia. Organizatia Natiunilor Unite a recomandat in mod ferm alocarea a minimum 6% din PIB pentru educatie, buget promis in Romania ultimilor ani de majoritatea guvernelor si niciodata alocat. Dincolo de problemele financiare, abordarea cantitativa in programele scolare a transformat elevii si studentii in roboti ascultatori, incapabili sa analizeze critic informatiile primite sau sa faca fata cerintelor de pe piata muncii. Tinerii nu sint incurajati sa gindeasca, iar profesorii – prost platiti, descurajati sau, pur si simplu, insuficient pregatiti. Uneori, acestia nu mai gasesc resursele interioare pentru a contracara fenomenul pasivitatii si al nepasarii din majoritatea scolilor romanesti. Televizorul si mediile digitale au instaurat prioritatea absoluta a imaginii in detrimentul tuturor celorlalte medii de comunicare. Tinerii, aflati sub tirania vizualului si a imediatului, nu se mai simt motivati sa-si dezvolte potentialul creativ.

in Romania, scoala a ramas dependenta de modelul comunist al cantitatii si al memorarii. Tinerii de astazi sint pasivi, angrenati intr-o rutina necreativa, care pastreaza un formalism excesiv al relatiei elev/student – profesor. Cultura dezbaterii lipseste, de altfel, la un nivel mai larg al societatii romanesti si reflecta formalismul si lipsa de spirit critic ce ne caracterizeaza. in acest context, este aproape firesc ca multi tineri sa nu puna intrebari, limitindu-se, plat, la informatia livrata de profesor. O educatie interactiva, informala lipseste aproape cu desavirsire in scolile romanesti, unde adeseori profesorii par ramasi intr-un sistem invechit, mentinut de sistemul preferential de ocupare a catedrelor si de lipsa competitiei, care blocheaza multe catedre de la licee bune. Un absolvent foarte bun de facultate are putine sanse sa ocupe un post pe masura priceperii si calificarilor sale.

in Romania, preocupari pentru metode alternative de educatie au aparut din zona initiativelor particulare. Proiectul Gifted Education (vezi www.supradotati.ro), aplicat in mai multe tari, a demonstrat ca motivatia tinerilor pentru realizare personala a crescut, iar aptitudinile creative au permis dezvoltarea unor generatii extrem de competitive, active social si responsabile. Impactul pe termen lung al acestui tip de proiect consta in faptul ca plusul de competente si capabilitati dezvoltate prin sistemul Gifted Education se intorc pe piata muncii, reflectindu-se atit in forta economica a unei tari, cit si in nivelul bunastarii materiale si al echilibrului social. Profesorul Florin Colceag, presedinte al programului Gifted Education in Romania, arata ca „proiectul IRSCA aduce cele mai bune practici internationale in educatie si este puternic sprijinit de marile organizatii internationale din domeniul educatiei, de marile centre de cercetare din lume si de cele mai bune centre universitare. Din pacate, desi Gifted Education este considerat ca prioritate absoluta in aproape toate tarile lumii, in Romania creeaza mai degraba teama de schimbare si de pierdere a avantajelor pentru multi dintre decidentii politici sau din administratie“.

Rezistenta la schimbare si coalizarea mediocrilor impotriva calitatii si eficientei sint fenomene recurente in Romania. „Sistemul romanesc de educatie are mai multe vicii ascunse sau vizibile decit calitati; despre viciile de continut ale curriculei, sistemului de evaluare, modului de administrare, relatia cu parintii, amatorismul in conducerea educatiei si multe altele se poate scrie o lista prea lunga ca sa incapa intr-un articol. Ar trebui sa scriu un studiu de sute de pagini ca sa arat toate defectiunile sistemului. Este firesc sa fie asa atita timp cit MEC nu a trimis pe nimeni din functionarii sai la conferinte si congrese de educatie in care sa capete deschiderea profesionala“, afirma Florin Colceag.
Indiferent de „pactele“ pe care guvernarile si liderii politici le lanseaza, cit timp nu exista o dezbatere reala, autentica, in spatiul public, la care sa participe pedagogi, profesori, parinti, tineri si specialisti acreditati, nu vom vedea decit pagini intregi de documente declarative, care, adeseori, ramin doar simple intentii. in acelasi timp, eforturile unor organizatii neguvernamentale dovedesc cu prisosinta ca acolo unde este vointa si dorinta reala, lucrurile merg cu totul altfel.

Sandra Ecobescu, presedinte al unei fundatii care isi propune sa creeze un spatiu in care tinerii sa poata intra intr-un dialog viu si creativ cu profesori, artisti, cercetatori, mentori care ar reprezenta pentru ei modele umane si profesionale, ne-a declarat pentru Observator cultural: „in momentul acesta, adolescentii sint poate mai dezorientati ca niciodata, bombardati de imagini si informatii prin mijloace din ce in ce mai performante din punct de vedere tehnic, dar al caror continut si mesaj este neclar sau se afla in zona comercialului si a derizoriului. O generatie care isi petrece extrem de mult timp vorbind la mobil, pe Mess, pe net, avida de comunicare, dar care nu stie sa se exprime pentru ca nu are repere, modele umane si de comportament curate si coerente la care sa se raporteze si pe care sa le urmeze. Scoala ii bombardeaza cu informatii fara sa le ofere repere clare si simple pe care sa le poata retine, intelege si folosi. Cred ca scoala romaneasca este buna pentru elevii supradotati, olimpicii, care de regula pleaca din tara de indata ce au terminat facultatea sau chiar inainte. Ei sint singurii care pot absorbi bagajul urias de informatii pe care scoala il are inclus in programa, pe cind ceilalti ramin cu uriase lacune si, daca nu au norocul de a avea o familie care sa se ocupe serios de educatia lor, cultura lor generala este sub minim“.

Tinerii au resimtit proiectele Fundatiei Calea Victoriei ca pe o salutara „gura de aer curat“, un lucru asteptat de mult timp. Tutorii si mentorii care predau acolo, precum si invitatii fundatiei, sint oameni care cred in metodele alternative de educare si formare. „incercam sa facem legatura (atit de greu realizata in scoli) dintre practic si teoretic. Partea practica are legatura directa cu increderea cursantului in propriile forte si cu articularea unor intrebari si raspunsuri, pe care nu trebuie sa ti le dea scoala, profesorul, ci la care trebuie sa ajungi singur. Dupa cum spunea Noica, visam la o scoala care sa nu te invete lucruri pe de rost, ci unde sa invatam sa ne marturisim unii pe altii“, adauga Sandra Ecobescu (mai multe detalii pe www.fundatiacaleavictoriei.ro).