OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

John Cowper Powys

Cercul nebunilor

Traducere din engleză de Antoaneta Ralian

Editura Humanitas, Bucureşti,

2009, 424 p.

După zeci de ani dedicaţi tălmăcirii desăvîrşite a unora dintre cele mai importante, dar şi mai dificile cărţi din literatura scrisă în limba engleză, numele doamnei Antoaneta Ralian a devenit pentru cititori un reper neîndoielnic atît pentru valoarea în sine a respectivei opere literare, cît şi pentru calitatea transpunerii acesteia în limba română.

Unul dintre cele mai recente romane traduse de domnia sa este Cercul nebunilor (Ducdame, 1925) al lui John Cowper Powys, un prolific scriitor britanic (1872-1963) care s-a impus în lumea literară prin cele zece romane ale sale (cele mai apreciate fiind Ducdame, Wolf Solent, A Glastonbury Romance sau Porius), dar şi prin volumele de eseistică, filozofie şi critică literară: The War and Culture, The meaning of Culture, The Philosophy of Solitude, The Pleasure of Literature, obţinînd aprecierea unor personalităţi ca Henry Miller, Iris Murdoch, Elias Canetti, George Steiner sau Martin Amis. Mult timp, însă, publicul larg l-a ignorat, din cauza notei de obscuritate a textelor sale ce conţin subtile trimiteri culturale şi mitologice, la care se adaugă şi obsesia autorului pentru lumea ocultă. Această obsesie se concretizează într-o scriitură realist-magică misterioasă, cu tentă naturalistă, ce conferă textelor semnificaţii multiple, topite într-un provocator amestec de psihologic şi fantastic ce le menţine în actualitate.

Predilecţia pentru situaţiile familiale complicate

Cercul nebunilor este un roman grandios, ce ne dezvăluie un scriitor maximalist care împleteşte cu abilitate în corpul textului numeroase teme majore (iubirea, creaţia, moartea, familia, religia, natura, destinul, nebunia), Powys fiind în acelaşi timp un stilist desăvîrşit. Acest talent se reflectă mai cu seamă în rafinamentul frazei şi al decorurilor extrem de senzuale care compun o atmosferă învăluitoare, ce oscilează între seninătate şi crispare, şi de care cititorul este subjugat pe nesimţite.

În centrul romanului se află familia Ashover, stăpîna domeniului cu acelaşi nume, o familie alcătuită din bătrîna doamnă Ashover şi fii acesteia – Rook şi Lexie (fratele mai tînăr), bolnav de tuberculoză. Acesta nu poate avea urmaşi şi încearcă să-i smulgă vieţii plăceri de care îl va priva apropiata moarte, singurul responsabil cu perpetuarea familiei rămînînd Rook. Însă acesta îşi adusese la moşie iubita, pe Netta, o fostă actriţă de mîna a doua ce nu putea avea copii, dînd curs şi unor escapade amoroase cu Nell, tînăra soţie a reverendului filozof William Hastings. Ia naştere un întreg complot menit să-l determine pe Rook să se căsătorească cu verişoara Ann, pentru a dărui familiei un moştenitor. Tăvălugul întîmplărilor antrenează numeroase personaje care aparţin unor categorii sociale diferite, scriitorul vădind o predilecţie pentru situaţiile familiale complicate, prin prezenţa bastarzilor şi a orfanilor care sînt nişte fiinţe marginale, ba chiar figuri groteşti, hidoase, atinse de boli psihice sau de diformităţi fizice. Sclavi ai instinctelor, toţi cei din familie par a juca roluri episodice într-un mister sacru, fiind măcinaţi de incertitudini covîrşitoare.

Cowper Powys, un excelent psiholog

Dacă psihologia femeilor este destul de lineară, ele fiind dependente de iubire şi de rolurile de soţii şi potenţiale mame, cu atît mai mult cu cît sînt lipsite de o meserie care să le permită să se întreţină, bărbaţii alcătuiesc o galerie de portrete extrem de complexe, Powys dovedindu-se un excelent psiholog. Rook se află prins între îndatorirea faţă de familie şi irepresibila nevoie de libertate care contrazice concepţiile clasei sale şi ale speciei umane, în general. Este aparent îndrăgostit de trei femei. În realitate, acestea sînt raporturi de suprafaţă ce provoacă o teribilă suferinţă femeilor îndrăgostite de el, singura legătură organică fiind între cei doi fraţi (deşi gelozia şi ostilitatea se strecoară şi între ei). El este conştient de structura specială a detaşării şi a egoismului său: „Această îmbinare dintre irezistibila atracţie către trupul şi spiritul femeiesc şi absoluta lui neputinţă de a încerca vreo pasiune emoţională nu era nici mai mult nici mai puţin decît o monstruoasă diformitate“. Instinctele sale se dovedesc capricioase şi evazive. E dezgustat şi în acelaşi timp dependent de viaţa pe care o duce în familie, iar suferinţele, deşi viscerale, îi sînt mai degrabă nearticulate, cea mai clară dorinţă fiindu-i aceea ca viaţa să-i fie o suită de senzaţii solitare, în acord cu o tainică iluzie vitală. Rook va avea un fiu ce se va naşte chiar în noaptea în care el va fi omorît de către preotul Hastings, într-un acces de nebunie, pogorîndu-se astfel asupra sa „ancestrala, misterioasa, clasica acceptare a vieţii pămînteşti, a naşterii şi a morţii, a bucuriei şi a durerii, a iubirii şi a lipsei de iubire“. Mizantrop decepţionat, nihilist singuratic, iubitor al Inexistentului, preotul poartă în sine germenele distrugerii, obsedat fiind de scrierea unei cărţi menite să anuleze viaţa. Crezînd că a găsit energia nefiinţei, calea de a contracara forţa creatoare a divinităţii, el luptă împotriva vitalităţii misterioase din om, fiind apostolul unei filozofii nimicitoare.

Această luptă metafizică dintre creaţie şi distrugere este susţinută permanent şi printr-un conflict psihologic, atenţia cititorului fiind captată de nuanţele şi acuitatea analizei desfăşurate într-un plan senzorial. În universul ce ia naştere astfel, se răsucesc slăbiciuni umane în căutarea unei compensaţii, vanităţi terfelite, dorinţe de dragoste frustrate, fluide magnetice care aduc laolaltă făpturile, triumfuri malefice, susceptibilităţi nervoase, toate potenţate de o imagerie a naturii care reflectă sau motivează nebunia sufletească a personajelor ce se luptă dramatic cu fatalitatea ascunsă în cotidian.