S-a tot repetat de către minţile
luminate ale civilizaţiei şi ale culturii europene faptul că
valorile esenţiale ale lumii de astăzi – nu doar europene –
s-au format între Atena şi Ierusalim. Punct. Valorile
iudeo-creştine stau la baza actualei democraţii occidentale
euro-atlantice, generate dintr-o anume filozofie şi percepţie
imediată a unui set de principii. La care am putea adăuga, pentru a
ajunge din Antichitate în zilele noastre, etica protestantă a
muncii. Care a condus la naşterea şi, apoi la victoria
capitalismului asupra marxism-leninismului ce era gata, gata să
învingă şi să ne îmbrobodească.
Iată că bătăliile şi victoriile nu
sînt definitive şi se dovedesc efemere în istorie. Iar
acum capitalismul este pus la grea încercare chiar de către el
însuşi. Slăbiciunile sistemului capitalist financiar-economic
dau bătăi de cap economiei mondiale. Dificultăţile nu sînt
o joacă, un capriciu indus de gînditori exaltaţi din diverse
centre universitare, de adversari din lumea latino-americană sau de
predicatori vizionari ai lumii islamice. Într-un univers
multietnic şi multipolar, globalizarea îşi arată punctele
vulnerabile.
Criza actuală este una de sistem, pînă
să fie una strict financiar-economică. Crahul unor instituţii
bancare de pe Wall Street a generat reacţii în lanţ, ceea ce
economiştii numesc umbrella problems. O grevă a minerilor din Chile
dă peste cap producţia de automobile din Detroit, putînd avea
efecte devastatoare pe pieţele bursiere din New York, Londra,
Frankfurt şi Tokyo. Crize au mai avut loc în ultimele decenii,
dar mecanismele de reglare şi de autoreglare ale sistemului au
funcţionat.
Ce se întîmplă astăzi
cînd economia americană scîrţîie şi datoriile
externe ale SUA sînt imense, cînd economia chineză s-a
gonflat dincolo de puterea ei de absorbţie, cînd Uniunea
Europeană este sfîşiată de lupte intestine, nu doar
economico-financiare? O nouă ordine mondială se impune. Cine s-o
facă, cine să preia noul leadership? Criza actuală din Grecia este
un sever avertisment. De ultimă oră. Prăbuşirea unui stat membru
al Uniunii Europene poate da peste cap întreaga lume. Nu este
vorba doar de spaţiul Schengen, despre care s-a tot bătut monedă,
la noi, în ultimele luni.
O echipă de la FMI şi de la Banca
Mondială se află în aceste zile la Atena ca să găsească
soluţii de ultimă oră. S-au pompat miliarde şi miliarde de euro
şi dolari către Grecia şi, totuşi, rezultatele au întîrziat
– nepermis – să apară. Grecii sînt în stradă,
greva generală devine iminentă, soluţii nu se întrevăd.
Unde s-au dus aceşti bani se întreabă şi cei de la FMI, şi
grecii care ies pe stradă să protesteze împotriva măsurilor
de austeritate strict necesare, altminteri. Dacă mulţimea din agora
nu pricepe ce se întîmplă cu ea însăşi, totul
poate scăpa de sub control. Sfîrşitul istoriei şi intrarea
într-un timp al prosperităţii – preconizat de Fukuyama –
se dovedesc premise false. Istoria şi istoriile continuă.
O interesantă dezbatere a avut loc, în
aceste zile, la SNSPA în jurul unui extrem de incisiv studiu al
Alinei Bârgăoanu. Examenul Schengen. În căutarea sferei
publice europene (apărut sub egida Centrului de Cercetare şi
Comunicare şi a Editurii comunicare.ro, 2011) a adunat în
jurul său personalităţi ale lumii universitare şi politice,
implicate direct în gestionarea afacerilor europene care ne
privesc direct, de la foşti miniştri şi profesori universitari de
talia lui Daniel Dăianu şi Adrian Cioroianu, pînă la
consilierul prezidenţial pe probleme europene, Leonard Orban şi
Paul Dobrescu, rectorul SNSPA. Două ore s-a discutat despre
Schengen, politica externă a României, Grecia, criza mondială
şi despre punctul în care ne aflăm noi, fără a se pomeni
numele preşedintelui sau cel al prim-ministrului. Pare straniu, dar
acesta este adevărul.
Iată că sînt chestiuni extrem
de grave şi importante care depăşesc – sau ar trebui să
depăşească – luptele noastre politice intestine, care consumă
enorm de multă energie şi nu duc nicăieri. România a avut
şansa, dacă putem spune aşa, de a nu fi în zona euro, în
care tot tînjim să intrăm, fără a fi şi pregătiţi pentru
asta. Dincolo de aspectele strict tehnice ale aderării noastre la
Spaţiul Schengen şi la euro, credem că dezbaterea poate continua,
prin analiza comunicării între decidenţi şi gloată. Pentru
cei care au de înfruntat efectele recensiunii, celor cărora li
se reduc salariile şi li se cere să arate înţelegere, marea
masă de trăitori ai României, care nu pricep poate bine tot
ce se întîmplă şi nici nu mai au încredere în
instituţiile statului şi în lideri politici, comunicarea
guvernanţilor este esenţială.
Cercetarea întreprinsă între
decembrie 2010 şi ianuarie 2011 – cu privire la impactul media al
aderării nostre la Spaţiul Schengen – este extrem de sugestivă.
Concluzia: retorică multă în media şi dezinteres din partea
populaţiei. Este clar că ceva trebuie întreprins rapid,
dincolo de scepticismul experţilor şi cinismul unor decidenţi
politici.
Despre criza din Grecia sînt
exprimate, în cartea scrisă de Alina Bârgăoanu, lucruri
extrem de judicioase. Fără patimi politice sau isterii pamfletare,
o cercetare la rece, cu date şi cifre concrete despre
responsabilităţile ce le revin guvernanţilor pentru amînarea
momentului intrării noastre în spaţiul Schengen, ca şi
sugestii utile pentru o anume strategie. Poate ar fi momentul ca şi
profesioniştii cu expertiză în domeniu să fie ascultaţi de
decidenţii noştri politici. Nu ne facem iluzii, dar nici nu putem
trăi fără să ne facem iluzii. Situaţia României este
gravă, dar nu disperată. Dacă discuţiile de la SNSPA s-au risipit
în neant, excelentul studiu al profesoarei Alina Bârgăoanu
poate constitui un extrem de util instrument de lucru, nu doar pentru
studenţi, ci mai ales pentru politicieni. Punctele de vedere ale
celor intervievaţi – nume grele din politica românească
implicate în subiectul Schengen, din tot arcul politic actual –
se dovedesc convergente. De noi depinde cum şi încotro vom
merge mai departe pe cărările unei Europe care-şi caută, astăzi,
un alt echilibru. Între Bruxelles şi Strasbourg, de această
dată.