OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- Microscene

NOTĂ: Aceste microscene se vor folosi şi integra de regizor după bunul lui plac. Ideea mea pentru fiecare dintre scenele mari este că ele funcţionează ca o pagină a unui site, în care poţi găsi lucruri legate într-un mod direct sau mai puţin direct de pagina mare (Scena mare). Poveştile reale ale actorilor sînt o încercare de a face cît mai clar interesul pentru prezent. Pentru că acest text a fost scris în urma unui atelier cu actorii, în care ei au adus propria realitate, propriile subiecte, mi s-a părut ok să poată face acelaşi lucru chiar şi în interiorul spectacolului. Ordinea microscenelor e hotărîtă de regizor. Pot fi pe rînd, pot fi toate odată etc. Pot fi scurtate, rearanjate. Regizorul poate, de asemenea, să renunţe la unele microscene sau chiar la toate.

În principiu, aceste microscene sînt grupate astfel:

1. Un curriculum vitae;

2. La dispoziţia dumneavoastră – un serviciu pentru clienţi în viitor;

3. Poveste reală actor;

4. Un obiect (descrierea unui obiect din realitatea de astăzi sau din trecutul foarte recent, un obiect care a dispărut sau e pe cale să dispară, ori un obiect care se foloseşte foarte mult acum, însă descris ca şi cum ar fi dispărut);

5. Vă mai amintiţi? – referiri nostalgice la prezentul pe care-l trăim;

6. Moştenirea – ceva ce ar putea lăsa cineva moştenire.

 

1. Curriculum vitae – Colaborator

Calificare profesională: colaborator-consultant-informator-liber profesionist

activitate profesională:

Între 2010 şi 2050 – colaborări la peste 200 de companii mari, mici şi mijlocii. Numele companiilor rămîne deocamdată anonim.

Între 2010 şi 2020 – un început ambiţios, dar dificil, datorită prejudecăţilor legate de acest tip de serviciu. Istoria secolului trecut a conotat negativ toţi termenii pe care noi ne doream să-i impunem: mediere, informare, colaborare etc. Pe de altă parte, avîntul noilor tehnologii în ceea ce privea sistemele GPRS, a softurilor de control şi a camerelor de supraveghere a creat impresia angajatorilor că nu mai au nevoie de angajaţi umani cum eram eu. Evenimentele care au urmat au demonstrat cît de tare se înşelau. Camerele de supraveghere şi de localizare pot vedea ce fac angajaţii, dar nu pot ghici ce gîndesc şi nu-i pot provoca să vorbească despre asta într-un mod relaxat şi deschis.

În anul 1989 – primul job de colaborator obţinut la 9 ani. Învăţătoarea mi-a cerut în secret să-i scriu în caietul de teme discuţiile pe care le aveam cu colegii în pauze. A fost momentul descoperirii vocaţiei mele în viaţă.

În 2040 – am primit Premiul Asociaţiei „Moarte Fumătorilor“ pentru informaţiile preţioase oferite despre angajaţii fumători din lumea întreagă. Premiul a fost acordat anonim.

În 2030 am scris bestsellerul mondial Ce gîndesc angajaţii tăi – angajează un informator şi vei afla. Semnat cu pseudonim.

sînt membru fondator al Asociaţiei Colaboratorilor, care are deviza „La vremuri noi, colaboratori noi!“.

Calităţi: deschidere, flexibilitate, experienţă de 60 de ani în domeniu.

Precizări suplimentare:

- accept în mod democratic oferta oricărui angajator;

- nu am păreri, iar dacă am, sînt dispus să le schimb rapid;

- deşi sînt cordial prin natura meseriei, nu mă ataşez niciodată de oamenii cu care intru în contact;

- loialitatea mea durează doar pe durata contractului.

Loialitatea pe termen lung o puteţi cîştiga printr-o sumă modică livrată în contul meu pe durata de timp în care doriţi să vă păstraţi anonimatul şi informaţiile protejate.

 

2. La dispoziţia dumneavoastră

Eşti bătrîn?

Eşti bîlbîit?

Sîsîit?

Rîrîit?

Eşti dislexic?

Răguşit?

Gîtuit?

Ai o voce urîtă?

Ai secrete pe care doar vocea le trădează?

Glasul tău nu se potriveşte cu personalitatea?

Cu felul în care arăţi?

Cu felul în care gîndeşti?

Vocea îţi trădează originea, vîrsta, sexul sau educaţia?

Viaţa şi-a pus amprenta pe vocea ta într-un mod nedorit şi nedrept?

Te-ai săturat pur şi simplu de vocea ta?

Vrei o voce nouă?

Vrei o voce dimineaţa, una la prînz şi una seara?

Alege-ţi vocea perfectă. Vocea care te reprezintă.

Veselă, tristă, melancolică, furioasă, groasă, subţire, languroasă, libidinoasă, suavă, grăbită, relaxată, agitată, înţepată, condescendentă, disperată, calmă, tare, în şoaptă, urlată, enervată, mirată, şocată, amuzată, catifelată...

Intră în arhiva noastră şi vei găsi tot ce-ţi doreşti.

Vei asculta multe voci. Te-ai prins, nici una nu e reală.

Îţi place chiar vocea mea?

Poate fi a ta chiar acum.

Pot să spun tot ce doreşti cui doreşti cînd doreşti cum doreşti de cîte ori doreşti.

 

ş…ţ

4. Obiect – sugestia mea ar fi să fie scris cu creta de către actor pe o tablă. Primul obiect este chiar creta. Descriera cretei am făcut-o în atelierul cu actorii. Dacă regizorul şi actorii au o idee mai bună, amintiri legate de fiecare dintre obiectele aduse în discuţie (sau altele care îi interesează mai mult), îi rog să se simtă liberi să adauge, să improvizeze ei înşişi.

 

Creta

- era un obiect paralelipipedic;

- putea avea diferite culori, dar cel mai adesea era alb;

- folosit pe o suprafaţă neagră, lucioasă, lăsa urme; uneori scîrţîia îngrozitor;

- în principal, era folosit pentru transmiterea şi verificarea cunoştinţelor;

- trecea din mîna profesorului în cea a elevului şi invers;

- mai era folosită şi atunci cînd voiai să chiuleşti: dacă înghiţeai o cantitate mică, făceai febră şi profesorii te trimiteau acasă;

- semnele lăsate dispăreau cînd ştergeai cu buretele.

 

5. Moştenire

Las moştenire urmaşilor şi urmaşilor urmaşilor mei o înregistrare de 30 de secunde, un fragment dintr-un jurnal TV. Apar chiar eu, sînt întrebat dacă am încredere în viitor. Dau din umeri şi zîmbesc uşor intimidat. Nu din cauza întrebării, ci din cauză că ştiu c-o să mă vadă o lume întreagă. Se pare că audienţa la acel jurnal a fost totuşi destul de mică. În paralel, era un meci de fotbal între două echipe celebre.

 

6.

Vă mai amintiţi? Ce vremuri erau?!

Erau grupuri de oameni care locuiau, munceau şi trăiau într-un anumit teritoriu marcat pe hărţi.

Aveau graniţe care îi separau de alte grupuri ce stăpîneau teritorii vecine.

Aceste grupuri, împreună cu teritoriul marcat de graniţe, cu limba, cu steagul, cu moştenirile spirituale şi materiale, cu regii sau preşedinţii, cu mîncărurile şi băuturile, cu religia unică în care credeau, cu toate complexele de superioritate şi cele de inferioritate faţă de alte grupuri de acelaşi fel, aceste grupuri se numeau naţiuni.

În fiecare naţiune, se găseau oameni normali şi naţionalişti.

Spre sfîrşitul existenţei naţiunilor, au apărut şi corporatiştii.

Oamenii normali aveau datoria să-şi dea viaţa pentru naţiune şi oportunitatea să muncească pentru corporatişti.

Naţiunile au început să dispară atunci cînd naţionaliştii şi globaliştii au început s-o ia razna. S-a întîmplat cam în acelaşi timp.

Ca întotdeauna, oamenii normali au avut cel mai mult de suferit.

Vă mai amintiţi?