OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Lucrarile de constructie la vila Desliu, aflata pe bulevardul Dacia, la nr. 54, au inceput in 1912 si au durat pina in 1914. In afara functiunii initiale de locuit, cladirea a gazduit la un moment dat Biblioteca Cehoslovaciei, iar din 1992 este sediul rezidential al ambasadorului Danemarcei la Bucuresti.
Parcela pe care e construita casa are o formula dreptunghiulara si suprafata egala cu cele ale vecinatatilor. Stilul in care poate fi incadrata arhitectura cladirii este cel eclectic, de factura clasicist-franceza.
Aceasta apartenenta se datoreaza arhitectului E. Doneaud, autorul planurilor, care in 1907 absolva Scoala de arte frumoase din Paris. Printre lucrarile sale cunoscute se numara Hotelul Lido din Bucuresti, Palatul de Justitie din Ploiesti, Hotelul Calimanesti etc. Se pare ca a avut o activitate destul de intensa in planul constructiilor cu destinatie publica, dar este posibil sa-si fi extins interesul edilitar in zona privata, putind exista mai multe cladiri precum vila Desliu.

Fara indoiala, i se poate atribui cladirii o valoare arhitecturala, datorata incadrarii in stilul eclectic, dar si o valoare ambientala pentru ca apartine unui ansamblu care avea sa respecte un regulament special de constructie.
Tendinta preluarii stilurilor caracteristice Europei occidentale s-a manifestat in Bucuresti ca un reflex de „modernizare a orasului“. In arhitectura sfirsitului de veac XIX, eclectismul sta la baza principalelor programe arhitecturale si este recognoscibil in fenomenul recuperarii si reconstituirii unui anume stil din cele trecute. Este cazul lui Louis Blanc in ale carui lucrari se intilnesc forme si repertorii ale Renasterii franceze, asociatia unui plan de tip clasic cu elemente decorative eclectice, folosite numai pentru sublinierea golurilor si punerea unor accente pe suprafata nefiind neobisnuita.
Cladirea, al carei regim de inaltare e dictat de parterul inalt, se gaseste intr-o stare foarte buna, structura de rezistenta fiind alcatuita din pereti din zidarie de caramida si plansee de beton.

Din analiza planurilor rezulta organizarea initiala a spatiilor pe trei nivele, astfel incit primul nivel apartine pivnitelor, al doilea demisolului unde functionau vestiarul, garajul, camera soferului, spalatoria, spatiile tehnice, camara, bucataria si camerele servitorilor, al treilea nivel – al parterului inalt – era compus din vestibul, hol, salon, terasa, doua dormitoare, sala de baie, toaleta, birou si sufragerie. Legatura pe verticala intre bucataria de la subsol si sufrageria de la parter era asigurata de un mont-charge.
Scara principala, fara a fi monumentala, se inscrie pe un ax longitudinal impreuna cu holul si salonul, ax care grupeaza simetric spatiile mentionate mai sus.
Vestibulul adaposteste scara din marmura si este decorat cu panouri simple dreptunghiulare, o balustrada sprijinita pe console in forma de volute unite cu ghirlande. Holul, cel mai decorat, este luminat zenital printr-un luminator si prezinta panouri cu profile aurite din elemente vegetale, scafa cu console in forma de volute si o friza aurita vegetala continua.

Salonul, orientat spre terasa si curte si avind o forma semicirculara, prezinta doar o scafa cu motive florale cu aceeasi friza aurita continua si un mascheron in ax.
Perspectiva longitudinala este posibila datorita deschiderilor largi dintre spatii, prevazute cu glaswanduri cu ochiuri de geam mate intre vestibul si hol si din cristal bizotat intre celelalte incaperi.
Se pastreaza intr-un dormitor (cel dinspre terasa) plafonul din imitatie de lemn realizat din ipsos cu un element central oval, motive vegetale, casetoane dreptunghiulare si patrate; chenarul ovalului si al dreptunghiului in care se inscrie repeta friza florala continua.
Profilele decorative sint realizate din ipsos, iar pentru pardoseli s-a folosit parchet de stejar dispus in zig-zag.
In exterior, pe ansamblu, se distinge caracterul unitar al fatadelor datorat folosirii acelorasi elemente decorative si tratarii zidariei, dar si simetriei compozitionale.

Fatada principala este marcata de o intrare proeminenta (pentru a crea spatiul vestibulului) cu doua perechi de coloane adosate cu capiteluri compozite, aflate de o parte si de alta a usii din fier forjat. Acoperisul in dreptul intrarii e mai inalt pentru a sublinia elementul principal al fatadei (intrarea), dar si pentru a semnala simetria in functie de care este structurata.
Fatadele laterale au o compozitie simetrica a deschiderilor, iar fatada posterioara se constituie de fapt din terasa semicirculara si scara care se pliaza pe forma terasei.
Elementele de decor comune celor doua fatade laterale sint reprezentate de mascheroanele de deasupra deschiderilor de tip porte-fenêtre, subliniate de balconase din fier forjat sprijinite pe console. Coloanele de pe fatada principala sint reluate pe cea posterioara in alternanta cu ferestrele largi, dar cu o decoratie minima. Ca elemente unificatoare pot fi considerate sirurile de balustri suprapuse cornisei cu denticuli, motivul volutei in diverse combinatii care apare atit in exterior, cit si in interior. Apar bosaje la nivelul demisolului si nuturi in tencuiala la nivelul parterului (cu exceptia fatadei posterioare).

Conceptia planimetrica, dincolo de coerenta organizarii spatiilor datorata simetriei, prezinta o particularitate privitoare la accesul in cladire care se face pe trei scari.
Existenta a doua dintre ele este explicabila si necesara (cea principala si cea dinspre curte), dar cea de pe fatada din stinga intrarii este destul de stranie prin comunicarea pe care o face cu toaleta. Trebuie sa existe o justificare utilitara pentru ca altfel nu numai ca schimba compozitia, de altfel simetrica in raport cu cealalta fatada laterala, dar ocupa o suprafata si asa redusa a spatiului inconjurator al casei. Pe de alta parte, in comparatie cu ce se intimpla pe vecinatati unde raportul spatiu liber-spatiu ocupat e echilibrat, aici este vorba de o intentie clara de a exploata terenul in defavoarea spatiului liber, fara ca acesta sa fie neglijat, cu atit mai mult cu cit terasa cu scara de acces spre curte indica o relatie prevazuta intre interior si exterior.