OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Presedintele Iliescu e mereu surprinzator. Recent, la aniversarea a zece ani de la infiintarea Curtii Constitutionale, el a adus elogii Constitutiei din 1923, text mai degraba ignorat – ca sa nu spunem dispretuit – in momentul elaborarii Constitutiei din 1991. „Curtea Constitutionala, infiintata prin Constitutia din 1991, a implinit zece ani de existenta, dar controlul constitutionalitatii legilor are radacini mai adinci in constitutionalismul romanesc inca de la inceputul secolului precedent, situind tara noastra printre tarile avansate in epoca din acest punct de vedere“ – a tinut sa remarce presedintele.

Ion Iliescu nu este insa singurul reprezentant al institutiilor statului care incepe sa se uite inapoi pentru a gasi exemple bune de urmat. Seful Executivului priveste, la rindul lui, cu interes politica romaneasca a secolului trecut, incercind sa gaseasca acolo legitimarea crearii unor dinastii in interiorul PSD. Intr-o intilnire cu tinerii pesedisti, Adrian Nastase a facut elogiul modelului de familie care creste o data cu partidul, de-a lungul mai multor generatii, folosind ca exemplu stimulator familia Bratianu: „Este interesant, alte partide de-a lungul istoriei au creat generatii de oameni politici in cadrul acelorasi familii“, a observat liderul PSD. Apoi si-a reamintit propriile inceputuri ca tinar politician si i-a indemnat pe tineri sa intre in viata politica avind intotdeauna in minte ca „un partid este o structura care trebuie sa functioneze cu o anumita viteza“.

Pina la constituirea definitiva a unei noi generatii postrevolutionare de politicieni („postrevolutionare“, pentru ca o buna parte din esaloanele de frunte ale partidului de guvernamint fac parte, deja, din familii solid constituite inca dinainte de 1989), partidul de guvernamint se ingrijeste mult de cresterea, pe de o parte, a capacitatilor ei de a dezvolta o „constiinta politica“ – semn ca invatamintul ideologic nu a cazut deloc in desuetudine, ci, dimpotriva, capata noi si noi dimensiuni in miinile pricepute ale ministrului Dancu –, iar pe de alta parte de bunastarea ei materiala, prezenta si viitoare. Cel putin asa arata dezbaterile desfasurate in Senat, la Comisia Juridica, pe marginea Legii privind declararea averilor demnitarilor. Initiat de Guvern, proiectul a fost subminat in datele sale fundamentale (cum este, de pilda, publicarea declaratiilor de avere ale demnitarilor in Monitorul Oficial) de chiar reprezentantul Executivului, ministrul pentru Relatia cu Parlamentul, care a declarat senin in fata colegilor de partid senatori ca „propunerea noastra este excesiva in comparatie cu legislatia din alte state“.

Parlamentarii din comisie au cazut de acord, in urma consultarilor, asupra caracterului confidential al declaratiilor demnitarilor, depuse la Curtea de Conturi, la adapost de ochii iscoditori ai presei. Senatorul Iorgovan – principalul adversar al formulei initiale propuse de Guvern – s-a aratat ferm impotriva transformarii presei in „politie politica“, fenomen care ar fi putut rezulta, in opinia lui, din proiectul initial. Noua varianta va fi supusa aprobarii Senatului, astfel ca textul actual nu poate fi in nici un caz considerat o forma finala (desi este posibil ca plenul sa nu intervina fundamental). Ramine insa interesanta pozitia adoptata de reprezentanti cu greutate ai Partidului Social Democrat, vizibil inconfortati de eventualitatea expunerii publice a propriei agoniseli si care au apelat la o formula tot atit de putin cuantificabila din punct de vedere juridic ca si celebra „buna-credinta“ din Legea caselor nationalizate. Astfel, conform proiectului votat de Comisia Juridica, orice cetatean are dreptul, teoretic, sa ceara presedintelui Curtii de Conturi informatii legate de averea demnitarilor, dar numai daca poate sa-si demonstreze „interesul legitim“ pentru datele solicitate. Cel care urmeaza sa aprecieze caracterul „legitim“ al interesului manifestat de cetateni fata de posesiunile inaltilor functionari este presedintele Curtii de Conturi. Senatorii pesedisti au pus astfel la adapost de orice privire indiscreta averile marilor „familii politice“ din Romania. Traditia generatiilor romanesti de politicieni poate, asadar, sa se construiasca si sa se consolideze in liniste, la adapostul colectiilor de arta, netrecute pe lista bunurilor care trebuie declarate. Parintii fac economii…